Anonim

Pana in 2007 sau in 2004 ?? Din 2004 nu mai este obligatorie armata

valent

La mine a fost obligatoriu. Septembrie 1987 - Ianuarie1989. Armata cu cai de lemn. Aparatura sovietica depasita, din anii 50. Masini nefunctionale. Mancare proasta, frig, lipsa de apa calda, raie, paduchi, reumatism, bataie de joc a gradatilor. dezumanizare, incercari de racolare a securistului unitatii pt spionaj in randul propriilor colegi, un caz de deces prin extenuare, un caz de sinucidere, instructie deficitara, economie la trageri cu arma.
Instructia in armata comunista, un fiasco.....s-a vazut la revolutia din 89.
Ce e acuma ? Habar nu am si nici nu vreau a stiu.

miTzuliK

Eu n-am fost (nici n-am de gand :D) insa stiu ca tata regreta foarte mult treaba asta cu scoaterea obligatiei de a face armata. Citez: "De acolo ieseau barbati adevarati, pe picioarele lor, nu femeile astea care le vezi la tot pasul cu blugii mulati pe c*r si nasu' pe sus."

E-one

Sînt întru totul de acord cu cele spuse de valent @21.27: pierdere de vreme sau mai degrabă irosirea tinereții. Am ”servit patria”  între Octombrie 1983 și Februarie 1985. La 20 de ani aveam armata făcută (mă liberasem de 5 zile). La ce mi-a folosit? La nimic! Un an și patru luni din cea mai frumoasă parte a vieții pierduși și imposibil de recuperat. Ipocrizie cît cuprinde. ”Apărai patria” la muncă în agricultură (am avut colegi care în ajunul Crăciunului culegeau porumb în Insula Mare a Brăilei), pe șantierele megalomanice ale ceaușeștilor și cam peste tot pe unde dementul avea nevoie de mina gratis de lucru. Sclavie mascată. În ziua în care am depus jurămîntul am făcut cunoștință cu ”bulăul”, pe motiv de ”introducerea și consumul de băuturi alcoolice în unitate”. Turnat de un coleg cu care am ămpărțit țuica și mîncarea aduse de părinți cu ocazia ”mărețului eveniment”. Că doar ”puiul mamei” devinea ”bărbat”. A doua zi, ”**tai” cît cuprinde, nu pentru că am băut ci pentru că i-am diminuat comandantului șansele la avansare în grad înainte de termen. Un ofițer de CI temut de toți, sadic de-a binelea, al cărui loc ar fi fost într-un ospiciu. Suprema lui plăcere era să provoace durere fizică. Fără motiv. Metoda preferată: să te strîngă de cot (punctul ăla sensibil în care dacă te lovești îți amorțește mîna). După aproape 30 de ani încă îmi amintesc rînjetul de pe fața lui cînd te vedea chircit de durere. Daaa, cred că atunci am devenit bărbat.

felipes1

Am făcut armata la bătăuși! NU sunt mândru de asta....

Gabi

N-am facut-o.
Cum am scapat ? Pai, cu facultatea, in primul rand. Le-am tot dus adeverinte, in fiecare an. De vreo doua ori s-au facut ca uita si mi-au trimis scrisoare sa ma prezint in ziua nu stiu care cu valiza, dar i-am lamurit de fiecare data ca am alta treaba.
Dupa ce am terminat facultatea m-am inscris si la masterat. Tot din cauza de armata. L-am terminat in 2002, iar in iunie m-am insurat. Dupa cele 2 saptamani petrecute in Spania, la intoarcere ma astepta plicul. Aceeasi valiza, aceeasi ora. Am trimis-o pe nevasta, daca tot ma insurasem, sa le zica ca am ramas in Spania. Cu ocazia nuntii il cunoscusem pe un tip care se lauda ca are pile si relatii, asa ca l-am pus sa-mi dovedeasca. Nu s-a facut de ras, mi-a mutat dosarul de la sectorul 2 la sectorul 5, adica l-a facut pierdut. Si astfel am scapat definitiv.
De ce n-am vrut s-o fac? Taica-meu tot asa s-a chinuit sa scape de ea. Au reusit sa puna mana pe el cand aveam eu vreo 6 ani, tin minte ca am mers cu maica-mea la Bacau sa-l vizitam, prima oara, si am inceput sa plang cand l-am vazut in uniforma, ca nu l-am recunoscut, i-am zis maica-mii ca ala nu e el. Mi-a povestit ca e pierdere de vreme, o luna faceau armata mai serios, apoi 5 luni plictiseala si pierdere de vreme. Trasese masina in fata unitatii si o folosea pe post de depozit de bautura. Din armata s-a intors cu probleme mari cu spatele, de la tragerile pe camp. Ca sa scape de ele, de atunci facea de 2 ori pe an niste injectii, din cauza carora a fost acum vreo cativa ani diagnosticat gresit cu diabet (s-a dovedit ca a fost o greseala numai dupa cativa ani de chin...).
Cat despre tras cu arma, eu am facut tir la un moment dat (la Focsani e cam cel mai bun club de tir sportiv din tara, desi acum e cam pe duca). Deci nu mi-a trebuit sa ma duc in armata pentru asta.
Din partea mea, bine ca s-a desfiintat serviciul militar obligatoriu.
Nu m-as duce voluntar nici mort.

Gabi

Amintirile lui Radu Banciu din armata - partea 1

Amintirile lui Radu Banciu din armata - partea a 2-a

Gabi

Cred ca direct asta mergea mai bine in descriere. De la piesa asta le-a venit apoi ideea sa faca albumul al carui prolog l-ai postat tu.

Bula

Desi e o tragi-comedie, si prezentata destul de light viata de armata... are niste imagini tipic romanesti

crissstti

13 09 1988-17 01 1990....cea mai mare parte la dirlibau.....

felipes1

Gore, unde-ai făcut tată armata?

nohamham

I:-De ce nu fac femeile armata?
R:-Deoarece la comanda:"Culcat!"s-ar arunca pe spate.

nohamham

La o aritmetica simpla,momentele neplacute din armata sunt covarsitor mai multe decat cele placute,dar odata cu trecerea timpului un spirit sugubat ne face sa ne amintim numai de situatiile amuzante.
Intr-o noapte fusesem distribuit sa fac planton la bocanci in schimbul 2.Tovarasul de suferinta ce fusese planton1 veni la mine scarbit si imi atrase atentia ca unei perechi de bocanci ce avea un miros nemaivazut "de trandafiri"de soldat autentic i s-a inscenat o dezertare pana dupa usa dormitorului.I-am considerat prezenti,desi lipseau la numaratoare, apoi impreuna cu tovarasul meu ne-am dedat la rationamente detectivistice pentru aflarea stapanului bocancilor.Dupa scurta vreme colegul meu rapus de oboseala s-a retras ca un las lasandu-ma singur in rezolvarea problemei.L-am asigurat ca poate sa doarma linistit ca dimineata se va afla a cui sunt bocancii.Am recuperat bocancii de dupa usa,mi-am luat toate masurile de precautie ca acestia sa nu mai dezerteze si la scurgerea celor 3 ore de veghe mi-am predat postul  plantonului 3.Ca un facut dimineata aceea a venit cat ai clipi din ochi.La comanda de desteptare ne-am umbulzit cu totii ,ca de fiecare data,sa ne bagam picioarele in ea de armata cu bocancii ei cu tot.De data asta insa mai putin cu unul dintre noi,care cu injuraturi repezite incerca fara succes sa-si desnoade cele vreo 20 de noduri ale sireturilor de la bocanci cu care erau legati de calorifer.I-am si zis colegului meu care fusese planton1:
-No!,vezi a cui sunt bocancii ?

CCBLC

Sergentul:
-Soldat, îmi poți împrumuta 100 de lei până mâine?
-Sigur, prietene!
-Te adresezi unui superior, deci am să repet: Soldat, îmi poţi împrumuta 100 de lei până mâine?
-N-am, să trăiţi!

P.S. E banc, da e "mai la locul lui" aici.