lolady

As incepe cu o poezie pe care am compus-o in decembrie si pe care am si postat-o astazi pe site.

Naluca

Tot apari ca o furtuna si ma chinui ne-ncetat,
Te alung departe-n neguri,dar revii pe inserat,
Ma invalui ca-ntr-o vraja ce ma lasa amortit,
Sa-ti rezist e peste poate,inger rau si ipocrit.

Buzele-ti ca o vapaie ma saruta apasat,
Bratele-s ca niste lanturi ce ma tin incatusat,
Trupul tau cu forme fine ma imbie la pacat,
Ma imbat cu a-ta mireasma,suflete intunecat.

Silueta-ti mladioasa mai pluteste-n visul meu,
Raze palide de luna se-mpletesc in parul tau,
Ochii tai adanci ca marea se-oglindesc pe chipul meu,
Si ma pierd in nefiinta contopit cu al tau eu.

Te privesc cu ochii mintii frumusete ireala,
Valuri albe,diafane mi se-astern direct in poala,
Flori de camp,miros de iarba si esente de trifoi,
Imi ineaca existenta pustiita de ani goi.

O perdea de ceata deasa ma cuprinde-n plasa ei,
Vagi crampeie de surasuri,sarutari si mangaieri,
Se inlantuie nebune intr-un joc de valvatai,
Agatandu-se de-a valma intr-o ramura de tei.

Fugi grabita ca furtuna,disparand de langa mine,
Impasibila si rece ma ingheti ca-ntotdeauna,
Rupi bucati din al meu suflet,calci pe ele degajata,
Si dispari in noaptea deasa,gratie intunecata.

Strig deznajduit si gem,pustiit si infrigurat,
Mi te-nchipui langa mine,inefabil diamant,
Haul negru scrijeleste rani adanci de neuitat,
Nimicindu-ma-n farame,spulberandu-ma-n neant.

Te astept si-n asta noapte sa apari ca altadat',
Desi stiu ca esti fantasma plasmuita in pacat.
Cocosate umbre sumbre,mangaieri de catifea,
Ma invaluie-n uitare ca sa scap de umbra ta.

Stramba,hada si ciobita mi-ai ramas in amintiri,
Calti de fum,nori fantomatici mai colinda in pustii,
O sageata otravita cu-ale tale vorbe dulci,
Inca bantuie-amintirea clipelor ce-au fost atunci.

lolady

Rug

Arsita nebuna ma strapungi cu ghimpi de foc,
Sangeria-ti palalaie misca umbrele din loc,
Crengi zalude si rebele cata adierea rece,
Noaptea alba si senina luna-n mantii o petrece.

Glas de pasare ranita se aude-n departari,
Salcii tinere-mpletite intr-o ploaie de culori,
Mladioase si sfioase se ridica inspre nori,
Fluturi rosii de hartie zboara catre alte zari.

Te tot vad cu ochii mintii intr-un colt uitat de lume,
Merg spre tine,strig zadarnic cautand mereu un nume.
Tu esti doar o adiere ce furtuna o inghite,
Intr-o mare de recifuri,scoici si pietre prafuite.

Dintr-o crunta-nlantuire si potrivnica miscare,
Gatuitul spirit iese sifonat din inclestare,
Se apleaca umilit tot catand o alinare,
Desi stie ca-i zadarnic tot mai spera la iertare.

Roiuri mici de flacarui,rosii,galbene,verzui,
Se apleaca,apoi se-nalta intr-un sumbru dans haihui.
Camp de vara valurit,pustiit si parjolit,
Isi deplange crunta stare,efemera intristare.

Sulite de foc si para se invart in cerc de ceara,
Doar pe-alocuri se aude cate-un licurici ce zbiara.
Prins de vraja mandrei lune se iteste-un chip zburlit,
Asteptand un semn din ceruri sa se faca auzit.

Catre dimineata ''cadra'',petrecandu-si stelele,
Isi arata chipul palid numarand scanteiele.
Lacul rece si albastru ce cuprinde intreaga zare,
Sterge arsita si focul dintr-o singura miscare.

rozalia1

lolady, felicitaaaaariiiiiiiiiiii  ! :)

lolady

Iti multumesc!

lolady

Nu credeam ca mai sunt ''intarziati'.........e bine de stiut ca nu sunt singura..........

lolady

Cred ca ai dreptate,nu poti fi singura daca ai un pc langa tine.Merci de urare,regret ca m-am delogat inainte de-ati ura somn usor.                                      O lalea si-un papucel

Crancen rau pe inserat,
Craciunel miroase-o floare,
Galben i-e nasucul roz,
Ce pitit sta sub petale.
A atins pistilul florii,
Cu boticul lui cel moale.

Mititelul amorez,
Vru sa-i dea iubitei sale,
O lalea mirositoare,
Dar se-mpiedica usor
Si cazu cu nasu-n floare.

O strivi biata de ea,
Si ii smulse si petale,
Frunzele ii atarnau,
Parca nici nu era floare.

Mandru tare de isprava
Si cu-n zambet stramb in colt,
Lua ce mai ramase-ntreg
Si pleca la-ntampinare.

Ea,cu ochi mijiti de dor,
Si cu zambetul pe buze,
L-astepta lung in pridvor,
Pe al ei iubit odor,
Ce-l visase intr-o seara,
Cand dormi cu capu-n poala.

Ciufulit si galbejit,
Calcand tantos si-apasat,
Se iti de sub boscheti,
Taraind ciulinii creti,
Cine altul decat el,
Misteriosul Craciunel.

Cu emotie crescanda,
Se arunca de pe pridvor
Si-i scapa in fuga tanta,
Papucelul din picior.

Sa se vaite,cum se poate,
Ce-o sa zica Craciunel?
El prea tantos,ea sontaca,
El cu-a lui lalea strivita
Si ea fara papucel.........

lolady

De fapt, am compus-o ptr. un adult,ce-i drept,un copil cu pretentii de adult,asa ca poate servi atat celor mari cat si  celor mici.Multumesc,eu nu cred ca e frumoasa,e doar o ''apreciere'' la adresa cuiva.

lolady

Demiurgul

Vis fugar indepartat,
Glas de pescarus in larg,
Murmur surd de violina,
Gust amar de mandarina.

Picuri vorbe dulci ca smoala,
Dezmierdarea-ti e ca boala,
Cugeti negru,adanc si lung,
Ce ciudat discernamant.....

Ceri iubire dand durere,
Dai otrava-n loc de miere,
Vrei sa cred ca ma iubesti,
Cand tu doar ma chinuiesti?

Calci pe suflete ranite,
Plasmuiesti fantasme-n cripte,
Ce folos ca esti un Zeu,
De esti rece,crud si rau?

Pleaca,nu ma chinui,da-mi pace!
De-acum rau nu-mi mai poti face.
De-ai facut vreun juramant,
Trist si sumbru legamant.

Sunete de cioburi sparte,
Vuiete de glasuri moarte,
Visuri spulberate-n noapte,
Stau uitate intr-o carte.

Flori uscate la fereastra,
Turturi picura in glastra,
Si ingheata totu'-n cale,
N-a ramas decat uitare...

lolady

P.S. Se pare ca am omis o strofa,a 6-a

Ochi-ti negri,reci si goi
Nu mai au demult vapai.
Sufletul ti-e-ntunecat,
Greu si putred de pacat

lolady

La naiba.........era strofa a-5-a.........

lolady

Usor

Sa vrei sa crezi in puritate,onestitate,adevar,
Sa crezi ca el te va-ntelege umplandu-ti clipele de dor,
Cu zambete si clipe tandre,ce le pastrezi ca pe-un odor,
Ca mana-i calda-ti va intinde si te va prinde in zbor,usor,
E doar o pura utopie ce-nneaca-n umbre un amar,
Dosit prin unghere cascate,secatuite de amor.

Sa crezi in sentimente pure,sa te hranesti in van cu ele,
Cand sunt mizerii efemere, invaluite intr-un decor,
Ce se intinde ca o plasa si te sufoca lent....te dor....
Fasii muiate in al tau sange,ce ti se-nfig adanc in suflet,
Si-apoi in zborul lor de seara iti fura zambetul,si pier....

Eu nu vreau astrele sa-mi fie doar licuri mici,ciuntiti si strambi,
Vreau ca privind in sus la ele sa simt candoarea,frumusetea,
Splendoarea lor ce se intinde asupra mea ca un covor....
Eu nu cer soarele,nici luna,nu vreau sa am un palat gol,
Nu vreau sa fur din astre cioburi,mai bine plang incetisor.....

lolady

Condamnatul

Mergand agale,stramb si aplecat,
Ducea cu sine o povara crunta,
Franturi de vise inecate-n umbra.

Bucati de amintiri candva intregi
Se-ncolaceau pe trupul lui firav,
Se agatau cu-o disperare surda.

Privirea-i goala si pustie de scantei,
Cata la cerul sangeriu si incruntat,
Ce picura venin in fiinta-i muta.

Cortegiu de ciulini infometati
Rupeau din sufletu-i indurerat
Fasii de carne si de piele cruda

Scrasnea din dinti cu ultime puteri,
Durerea-aluneca pe langa el stingher,
Bucati din fiinta lui pluteau spre cer.

Un vuiet crunt venea din departari,
Un inventar de-alegorii imprastiind,
Inmarmurind natura statica si nuda.

lolady

Se pare ca plictisesc lumea cu compozitiile mele...........

lolady

Cred ca, totusi, preocuparile cotidiene sunt mai trendy,decat poeziile,asa ca ma pliez si eu;pe restul le voi pubilca,dar nu pe site.Multumesc!

denizonix

Respir Iubiiire
Mananc Iubireee
Va dau la toti
Si va molipsesc
=]

Suffer&Fail

"Sa taci in gand"
           de mine


Sa-ncepi de pe acum,
Cu mintea cumpatata,
Sa pui in scris un gand
Si toti din jur sa vada.

Sa le arati ce simti
Ce ganduri te-nfioara
Sa vezi pe chipul lor
Doar o privire goala.

Sa nu insiri cuvinte
Crezand ca te-nteleg ?
Sa taci de-acum inainte
Si sa inghiti in sec ?

Sa treci peste mai bine,
Sa lupti cu mori de vant,
Sa scrii ce simti pe foaie
Si sa taci doar in gand.

misterra

Sisif rosu

Din patru-n patru ani, si-ntotdeauna vara
O pasare de foc in mine simt cum creste
Vine tiptil pe varfuri, joi, cand se lasa seara
SI merge-ncet, pe iarba... in veci nu se grabeste.

O pana-ncet ii cade, alta la loc imi creste
Si carnea ei ma doare, arunc un strigat mut
Dar focul arde tare, si-n biciuri ma loveste
Respir  intreaga scena si-ncet ma urc pe rug.

Picioare de pamant imi dau puteri sa fug,
Bocancii de armata imi construiesc carare
Aripa ma apasa, m-arunc voit in jug
Si ma trezesc... e vineri... si degetul ma doare.

Un gand rebel sub pleoape, se-ncrunta a mirare
Si uita batalia ce-am dat-o asta noapte
Prin geamul larg inchis, se-aude o chemare
Dar pasarea vegheaza... si o striveste-n soapte.

Cand gongul suna rece, si bate ceasul sapte,
Simt seva cum prin vene se scurge, clocoteste
De undeva din zare, miroase-a mere coapte
Si libertatea-n crestet ma loveste.

Din poza-ngalbenita, un dinte ma priveste
Si jur ca nu-i acelasi cu pasarea de foc.
Cu-acelasi joc funebru, la fel m-amageste
De data asta, insa, mi-a prins unghia-n cioc.

E seara, e spre moarte, dar vad sinistrul joc
Macabru pus in scena de-un zeu neostenit.
Sa iti doresti  inaltul, sublimul, zbor si foc,
Sa-ti intelegi furtuna doar seara-n asfintit.

lolady

Draga mea''realista4ever''astept,dupa cum spuneam in in postitul de pe site sa-mi dai numele publicatiei si data la care propriile mele compozitii au fost publicate.Sa inteleg ca tu la virsta de noua anisori erai o ferventa si pasionata cititoare a propriilor mele compozitii care nici nu aparusera? Uitandu-ma la venerabila ta varsta,pot trece cu vederea faptul ca esti imatura si iresponsabila,dar ca esti mitomana nu.Astept cu nerabdare sa-mi dai numele publicatiei.La varsta de 19 ani esti majora si poti raspunde in fata legii ptr. calomnie.

nikko

25 ti-ai bagat codita?!?

realista4ever

" "Albatros"

Esti albatros inaripat,
Ce zboara si pluteste,
Spre visele ce ne-au legat,
Nascand a lor poveste

In largul marii eu plutesc
Si-ti spun a mea poveste,
Iar visele se contopesc,
In munti, pe-nalte creste.

Si-mpreuna tot plutind
In zarea aurie,
Ne-am contopit, usor formand
Un albatros, in vesnicie"

P.s. Versurile nu imi apartin.

KB-ONE

uhm , esti undeva intre clasicism si romantism lolady . tu ce preferi mai mult?

realista4ever

" Ar fi fost cu mult mai bine
De nu te mai intalneam,
Acest dor ce arde-n mine
In inima-mi nu-l aveam

Nu era sa am pornire
Intr-atat sa te iubesc,
Ci traind in linistire,
Eram sa ma odihnesc.

Tac acum,imi tulbur viata,
Mintea nu pot sa-mi impac,
Ca eu umblu dupa tine
Si-ti arat ca te iubesc
Iar tu te feresti de mine,
SA nu te mai intalnesc.

Ah! nu fugi, ci-mi arata
Spune-mi pe plac de nu-ti sunt
Sa stricam parola data
Si facutul juramant.

Ar fi fost cu mult mai bine
Vederea sa-mi fi pierit,
Cand te-am intalnit pe tine,
Decat sa te fi zarit!

Nu ma pedepsi, stapana,
Ci spune de ma iubesti,
La a mea mare durere
Poti sa te milostivesti.

Cand cu tine eu in brate
Zi si noapte petreceam
Si de-ar fi mai fost vreo viata
Mai placuta, eu nu vroiam.

Imi spunea gura iubirii
Cu un glas mangaitor:
Nu te-ncrede fericirii,
Ca e vis amagitor.

Vis imi pare fericirea
Cea trecuta cand gandesc,
O clipire a fost ceasul
Pentru care patimesc.

Fericirilor trecute
Care n-o sa mai veniti,
Truda gandurilor mele
Pentru ce dar mai munciti?

Lira, jalnica, duioasa,
Ce-mi mai rasuni in zadar,
Cand fericirea si viata
Se sfarseste cu amar.

Ah, noroace, daca si tu
Cu durerea te-ai lupta,
Cu grabire te-ai intoarce
Si mie mi-ai ajuta.  "

lolady

Stramb

Mititica,'nfumurata,
Stand pe tronul ei de paie
Croseteaza o tigaie.
Zambetu-i e tamp si mut,
Ochii ii sticlesc a lut,
Gura-i hada ca o oala,
Viermii-i colcaie in poala.

Scoate sunete ciudate,
Care mai de care plate,
Cauta niste nuiele,
Ca sa faca ce
Cu ele?

Tot innoada si deznoada,
Toarce-n furca ca o baba,
Se tot chinuie ciudata
Sa-ncropeasca o copaie,
Ca sa faca,ce
O baie?

lolady

Completa drama a ororii

In disperarea ei cea surda,
Se-agata mititica umbra,
Cu-n dramatism exacerbat,
De coltul stancii de smarald.
Cu ochii plini de valvatai,
Ce scapatara dintre vai,
Cu-nfatuarea ei cea surda,
Inneaca totul in penumbra.

Cumplita nestemata muta,
Te-anini in van de-o creanga rupta,
Te zbati,te tarai si-apoi pici,
Glamour de ceara si sclipici
Si-ti rontai starea ta rebela,
Minuscula si efemera,
Si-ncerci sa iesi din ''anonim''
Imprastiind prin nas venin.

Te-ncolacesti cu-a ta fervoare,
De mititica lipitoare
Si **** din glezna mea cea cruda,
Mireasma de poeme ude.
Degeaba-ti vanturi calitatea
De acronim calificat
Si-ti cerni prin sita intelectul,
Miriapod alambicat.

rozalia1

Mihai Eminescu Iubind în taină...

Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.

Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.

Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi şi blonde plete?

Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii... vin' la sânu-mi.

nikko

Primavara, primvara
Pentr-a nu stiu cata oara
Adu-le la fete dor
Dragoste-n martisor

Iar in mandrii ghiocei
Asa cum e-n obicei
Dragoste noua de viata
Fericire si speranta

Prin buchet de viorele
Pe aripi de randunele
Pune-le in inimioare
Ganduri de margaritare

Chipuri dragi ca Fat-Frumos
Cu parul de abanos
Ochi albastrii de cicoare
Ca si valurile-n mare

Iar in cosul cu zambile
Pune-le zile senine
Sa le fure-un zburator
Cand vor fi noptea in somn

Sa le duca-n fericire
In visare si iubire
Sa le stinga dorul lor
Sub lumina stelelor

Iar in snur cu alb si rosu
Pune-le pe lume rostu
Sa devina mame bune
Cu copii frumosi pe lume

Sa se bucure sub soare
Pe a lumilor carare
Si sa fie fericite
Dezmierdate si iubite

Primavara, primavara
Pentru-a nu stiu cata oara
Da la fete martisoare
Dragoste in inimioare

Bucuria de-a trai
Si puterea de-a iubi
Cum sunt zanele celeste
Dintr-o magica poveste

emilio67

Lucian Blaga
Primavara

A cunoaste. A iubi
Înc-o data, iar si iara
a cunoaste-nseamna iarna
a iubi e primavara.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
A cunoaste - ce înseamna?
A iubi - de ce ti-e teama?
printre flori si-n mare iarba?

Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit,
cu rumoare si ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odata, iar si iara,
a iubi e primavara.

misterra

Duminica dinainte de vineri

L-am rugat pe Iisus să se dea jos de pe cruce,
și să mergem la strâns de cartofi.
S-a uitat mirat la icoana mea pictată pe o sticlă de bere,
și-a desfacut încet cui după cui după cui
și a coborât încet pe pământul mucegăit.
M-a urmat tăcut, gândindu-se probabil că nu aveam destule găleți,
Sau poate era doar preocupat de locul pe care il lăsase liber în sfânta treime.
I-am făcut cu ochiul și l-am asigurat ca nu o sa vină fariseii să-i ia scaunul,
Sunt toti plecat în Spania la cules de căpșuni.
- - - - - - - - - - - - - -
CU mâinile murdare de pământ,
L-am ajutat sa se urce înapoi pe cruce,
și i-am prins și ultimul cui.
Gândurile-mi roșii au ucis hemostaza, și Iisus mi-a întins o frunză de brusture,
Din aia din care mama tăia la rațe.
M-am așezat pe o piatră, asteptandu-l sa inchidă ochii, să se deschidă cerul.
De dupa perdeaua de e-rugăciuni a aparut Dumnezeu,
și i-am întins plasa de cartofi.
”Căpșuni n-ai?” m-a intrebat ștergând un cartof de mantia-i albă.
”I-am trimis pe toți la Sfântul Petru, zicea că ultima dată ai făcut alergie”

”Trimite-i salutări lui Noe,
și spune-i că la următorul potop
perechea mea sa aibă ochii verzi, din cap până-n picioare”

misterra

În așteptarea lumânării

Mâinile au facut rădăcini,
care au crescut ca un trup într-un tablou de Picasso,
dar fără atâta culoare și mai lungi.
Unghiile  s-au curbat și au facut ocolul pământului,
Așa că uneori mă scarpin la ecuator sau mă gâdila polul sud.
Din pântec mi-au crescut muguri,
apoi crenguțe,
si mai pe seară stele.
Le privesc de jos, doar cu verdele ochilor le mai pot atinge
Le-am hrănit din carnea mea, și au mușcat-o cu  o poftă nebună până mi-a iesit sânge prin sfârcuri.

misterra

Cosmos târziu


Am spart albastru-n mii de versuri,
Și-am complicat trăirea-n spații verzi,
Ne-am colorat mișcarea-n triste gesturi,
Si de la ceruri am cerut dovezi.


Am obosit de-atâta nemișcare,
Și-am inventat creioane și chenare,
I-am dat și plase lui Sisif să care,
Dar s-a tot plâns că spatele îl doare.

O pasăre de noapte iși pune trilu-n cui,
Și astăzi masa goală, de paine o sa plângă,
Am strâns sare de lacrimi, in colțul ochiului
Si pumnii veșniciei lovesc planeta ciungă.

Am ingropat tendințe, și zboruri, și monezi
În țarine de plumb, de sânge și sudori
Am inventat și omul, dar tot am vrut dovezi
Că lumea nu incepe sau se sfârșește-n zori.

Pahare de cristal, și pline de dezmăț
Sfârșesc inevitabil, pe mesele soioase
Și toți am fost aseară, la rege la ospăț
O mână-ngrămădită, de ipocrite oase.

emilio67

Chipul din vis...Mihaela Onel

Sunt doar un gând de sub gluga-ți de ploaie
Sunt doar parfum de picături rebele
Sunt fulger în noaptea  ce umbre îndoaie
Sunt rază de lună în lucire de stele.

Sunt șoapta rostită de buzele-ți reci
Sunt miez de lumină din nor neatins
Sunt lacrima vie în care te-neci
Sunt  doar o privire pe chipul din vis.

emilio67

Metafore ...Mihaela Onel

Te caut bezmetică în abur de cafea amară,
Mi-e gura aromată, lascivă, neoprită,
Te murmur, îți strâng gândurile negre-n gheară
Pe buzele-mi mulate în ciocolată topită.

Te caut în aromă de vin roșu, sorbit aseară,
În cuvinte te împing, spre coapsă albă, mistuită,
Te beau neîncetat cu metafore de te-nfioară,
Mă afund în țesutul tău de pulpă dezvelită.

florinacio84

Departe in miez de noapte ,sa fie oare luna sau sa ma strige-o stea   caci eu nu vad doar te aud soptindu-mi in tacere cu-a tale buze dulci si moi o simpla mangaiere  caci te iubesc nespus de mult acum povestea vietii mele cu sarutare ta cea calda ma umple de placere. ramai sa ma-ncalzesti ca soarele ce arde  cu-a sale raze calde.si sa-mi oferi parfum de tradafir  din roua diminetii.

Anita

"Şi m-am lovit de-o stea căzută în deznădejde,
Neştiind că pe vecie avea să mă lege.
M-am zbătut în ale ei lanţuri grele,
Orbită eram de durere.
N-am ştiut că mai târziu voi regreta
Iubirea pentru steaua mea.

Ş-apoi plecat-am spre-alte zări mai luminoase
Încercând să scap de umbrele întunecoase.
M-am amăgit şi m-am legat strâns de-o rază de soare,
Crezând că acolo am să găsesc scăpare, eliberare.
Oh, amarnica de mine! Mai tare m-am legat
Uitând că fericirea n-o găsesc de cumpărat.

Mi-am cules lacrimile într-o petală de floare
Spunând cerului cât de tare mă doare.
Şi-am alergat spre zări mai albastre şi noi
Uitând de ceaţă, de ploaie şi noroi.
Gâfâind, m-am urcat pe-un colţ de lună.
Nu era nimeni ”Sunt aici” să-mi spună.

Ş-apoi am căutat printre gunoaie ceva pierdut,
Am uitat că nu mai aveam nimic de dat, de demult…
Cu picioarele goale şi cu sufletul pustiu,
Aş pleca undeva. Unde? Nici eu nu ştiu.
În pumn încă ţin strâns o fâşie de lumină,
Poate, cândva, undeva… va avea să vină!"

Taniusa

Ce e dragostea
Dragostea e lumina fermecata,
Dintre un baiat si-o fata!
Ce patrunde la inimioara,
In anotimp de primavara.
Pentru fiecare este cineva ales
Sa iubesti nu trebuie de inteles.
De ce?Pentru ce iubesti?
Dumnezeu are grija de fiecare
Ca de cel rau sa te feresti
De cel bun sa te indragostesti
Da nu este asa cum vrei...
Dragostea vine pe neprins de veste,
Ca sa traiesti o adevarata poveste,
Poveste a doi indragostiti!

Taniusa

De ce ne indragostim?
si-apoi nu mai iubim.
si sitam si ne gindim...
De ce ne mai indragostim?
ca mereu la sfirsit sa suferim!
cum putem asa sa mai traim!
mai intii noi ridem,
si sintem fericiti.
mai apoi plingem,
si sintem nefericiti.
De ce trebuieste dragostea?
Ca sa suferim din cauza acesteea.
Nu vreu asa viata
Trista si legata cu ata.
Eu m-am saturat de tot
asa eu numai pot!

Taniusa

Noi doi
Eu!O floare rara,
Tu!O stea polara,
Tu si Eu o pereche minunata,
Noi doi de nedespartit,
Nu asculta ce spune lumea rea,
Sa ne desparta ea ar vrea.
Cum nu ar fi de rau
Eu te voi iubi mereu...
De cind ti-am intilnit,
De cind tu mi-ai zimbit,
De cind mai privit,
Eu m-am indragostit!
De acel zimbet fermecat,
Dulce si minunat,
De privirea ta patrunzatoare,
Ce a ajuns direct la inimioara!!!

666.3.00D

De cate ori ti-am spus?!

Draga tara,eu iti spun,
Cat sunt de mandru cu tine,
Sunt mandru ca sunt roman
Si la rau ,dar si la bine


Multi te critica,
Si cei din politica
Dau vina pe tine,
Dar nu se solicita.

Ai nostri stramosi,
Cu tine se laudau;
Cu ce pamant bogat ei au.
Acum,esti indrumata doar de niste mincinosi,
Ce se dau mari,ca-s cine stie ce fortosi.


Mi se rupe sufletul,
Cand te vad in agonie.
Stie ori si cine,cat insemni tu mie.
  Draga Romanie,
  Flori de iasomie,
Asta-nsemni tu,mie.

GetLost

Emotionant

GetLost

Iar când voi fi pământ
Mihai Eminescu

Iar când voi fi pământ,
În liniştea serii,
Săpaţi-mi un mormânt
La marginea mării.
Nu voi sicriu bogat,
Podoabe şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri.
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.
S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.
S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.
Şi cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.
Şi cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!
Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Ci codrul vânt să dea
Frunzişului veşted.
Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr’ de noroc
Şi fără prieteni.

GetLost

Cind amintirile...

GetLost

Iubeşte,



Iubeşte pământul
Şi cerul şi marea.
Iubeşte cuvântul
C-ascunde uitarea.
Iubeşte şi-arată
Cât poţi să iubeşti…
Şi-mparte iubire
De vrei să primeşti.
Iubeşte şi ura,
Iubeşte-o de poţi
Şi-ascunde-o în tine
Că ură au toţi.



M. BUNGET

GetLost

"Când voi fi-mbătrânit destul" de Ana Blandiana

Când voi fi-mbătrânit destul
Să nu îmi mai doresc să mor
O să mă sui într-un pătul
Cu miros bun, adormitor
De grâu încins sub bolţi de stuh,
De floarea-soarelui uscată,
De praf bătrân şi de văzduh
Pe care-l ştiu de altădată;
O să mă-ntind printre grămezi
Fără dorinţe, fără gând
Şi nici măcar n-o să visez
Perechi de vorbe-alunecând;
În dulcele coşciug de boabe
Voi sta zâmbind cu ochii-nchişi,
O să îmi joace pe pleoape
O rază din acoperiş;
Uimită fără de pricină
Din când în când o să adorm,
Mă va trezi câte-o albină
Cu bâzâitul ei enorm,
Curând miresmele vecine
Mă vor topi în sinea lor,
Voi fi bătrână, va fi bine
Şi nu-mi voi mai dori să mor.

GetLost

Mihai Eminescu - Care-o Fi In Lume...


­ Care-o fi în lume si al meu amor?
Sufletul întreaba inima cu dor.
Va fi manastirea cu zidiri cernite,
Cu icoane sânte si îngalbenite,

Va fi vitezia cu coif de arama
L-ale carei flamuri patria te cheama,
Ori va fi o dulce inima de înger
Sa mângâie blânda ale mele plângeri?

L-am catat în lume. Unde o sa fie
Îngerul cu râsul de-alba veselie?
Unde o sa-l caut, mare Dumnezeu...
Poate-i vo fantasm-a sufletului meu?

Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu
Îmi arat-adesea dulce chipul sau,
Caci oglinda-i rece îmi arat-o zeie
Cu suflet de înger, cu chip de femeie,

Dulce si iubita, sânta si frumoasa,
Vergina curata, steaua radioasa,
Si sa ma iubeasca, s-o iubesc si eu,
Sa-i închin viata sufletului meu.

Dar ce râde lumea? Ce râde si spune?
, , Femeia nu este ce crezi tu, nebune.
Fata ei e-o masca ce-ascunde-un infern
Si inima-i este blestemul etern,

Buza ei e dulce, însa-i de venin,
Ochiu-i te omoara, când e mai senin.
Si-apoi ce-i amorul? Visu-i si parere,
Haina stralucita pusa pe durere".

Dar daca e astfel, unde-i a mea zâna
Cu chipul de înger muiat în lumina?
­ N-a fost niciodata. De-a fost vrčodata,
Atunci în mormântul cel rece o cata.

De n-a fost ­ imagina-ti singur în tine
Un înger din ceriuri cu aripi senine,
Pe care deodata cu sufletul tau
Pe lume-l trimise de sus Dumnezeu

Si care-nainte de-a-l întâlni tu,
În sufletul mortii fiinta-si pierdu.
Si cânta pe-ast înger de dulce amor
Si plânge-l cu jale si plânge-l cu dor;

Din sufletu-ti rece tu fa o gradina
Cu râuri de cânturi, cu flori de lumina;
Colo-n cimitirul cu cruci risipite
Te primbla adese cu gânduri uimite;

Alege-ti o cruce, alege-un mormânt
Si zi: Aici doarme amorul meu sfânt;
Si cânta la capu-i si cânta mereu:
Dormi dulce si dusa, tu, sufletul meu!

GetLost

E totul randuit sa se intample - George Tarnea

Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi, sa umbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?


Cum sa înoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de întreaga fire
Si viata ta sa-si afle împlinire
Fara minunea care da fiori?


E totul rânduit sa se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumina sufletul se umple,


Dar daca-n schimbul sterpei mângâieri
Ghetarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.

GetLost

Am legat…    
                  Marin Sorescu

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gaseasca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

GreenChocolate

Simt cum ard si ma topeste
Fiecare vis in care
Ma atinge umbra-ti peste
Buzele-mi ce n-au culoare.

Imi ingheata viata-n vene
Cand prin gand te regasesc
Rup tacerea ce ne tine
In nod strans, te parasesc.

Ploua azi cum ploua-n ziua
Cand mi-ai pus in zambet fiere
Si zambind sperai ca ploaia
Amintirile o sa-mi spele.

N-a trecut un veac dar uite...
C-am uitat a cui e vina
Ia sa ne gandim noi, iute
Degeaba am tras cortina?

GetLost

Departe sunt de tine
                    Mihai Eminescu

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân că iarna, că tu vei fi murit.

Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se-toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,

S-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subţiri şi reci;
Cu bratele-amindoua de gâtul meu te-anini
Şi parca-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…

Eu te strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sărutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,

Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smuls…
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!

GetLost

Din noaptea...
                    Mihai Eminescu

Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg,
A vieţii noastre dezmierdări
Şi raze din amurg,

De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus -
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.

Şi dacă ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu mă priveşte liniştit
Cu stinsele lumini.

Şi dacă glasul adorat
N-o spune un cuvânt,
Tot înţeleg că m-ai chemat
Dincolo de mormânt.

GetLost

Prin nopti tăcute
    
                 Mihai Eminescu

Prin nopti tacute,
Prin lunce mute,
Prin vantul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Vad un obraz.

Lumea senina,
Luna cea plina,
Si marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
In lumea lata.
Cu mintea beata
Eu plang si cânt.

E-one

M-am procopsit
(George Topirceanu)

La opt ore fix, în stradă
Pe trotuar o așteptam.
Se svonea din gura lumii
Cum că fata ar fi cam…

Ba mai mult decît atîta,
Șoapte rele, ici, colo
Ajungeau pînă la mine
Cum că fata ar fi o…

”Cum” și ”o” puțin îmi pasă
Zică lumea cît o vrea,
Dacă fata e frumoasă
Poate fi și ”cam” și ”prea”,

La-nceput făcea fasoane
Dar în urmă se lăsă:
”Ce vrea Domnul de la mine?”
― Domnișoară aș vrea să…

Am vorbit; noaptea acasă
”Domnișoara” m-aștepta.
Șoapte, strîngere în brațe,
Sărutări, etcetera…

Nu mult timp după aceea
Am văzut cine era.
Mă căiesc și-acuma. Fata,
Înțelegi, era prea ”prea”…

N-avui însă încotro
Lucru, vezi, se petrecu,
Și fiindcă fuse o…
M-alesei în urmă cu…

GetLost

Un luceafăr
                     Mihai Eminescu

Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze
În viaţa-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază.
Eu privind acea lumină ca din visuri mă deştept
Şi cu braţele-amândouă cătră dânsa mă îndrept.

Ca o zână din poveste ea e naltă şi uşoară,
E subţire şi gingaşă şi din ochi revarsă pară,
Iar la faţă e bălâie, părul galben cade creţ,
Trandafiri pe faţă are şi cu zâmbetul isteţ.

GetLost

Te duci...
                    Mihai Eminescu


Te duci şi ani de suferinţă
N-or să te vază ochi-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.

Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos.

În faţă farmecul palorii
Şi ochi ce scânteie de vii,
Sunt umezi înfiorătorii
De linguşiri, de viclenii.

Când mă atingi, eu mă cutremur,
Tresar la pasul tău când treci,
De-al genei tale gingaş tremur,
Atârnă viaţa mea de veci.

Te duci şi rău n-o să-mi mai pară
De-acum de ziua cea de ieri,
Că nu am fost victimă iară
Neînduratelor dureri.

C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci
Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi,
Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci
Ca să mă faci să-mi ies din minţi.

Puteam numiri defăimătoare
În gândul meu să-ţi iscodesc,
Şi te uram cu-nverşunare,
Te blestemam, căci te iubesc.

De-acum nici asta nu-mi rămâne
Şi n-o să am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de mâine,
Ca mâini toţi anii s-or urma -

O toamnă care întârzie
Pe-un istovit şi trist izvor;
Deasupra-i frunzele pustie -
A mele visuri care mor.

Viaţa-mi pare-o nebunie
Sfârşită făr-a fi-nceput,
În toată neagra vecinicie
O clipă-n braţe te-am ţinut.

De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe veci norocul meu -
Redă-mi comoara unei clipe
Cu ani de părere de rău!

GetLost

De ce în al meu suflet
               
              Mihai Eminescu


De ce în al meu suflet
De ani eu moartea port,
De ce mi-e vorba sacă,
De ce mi-e ochiul mort?

De ce pustiu mi-e capul,
Viata într-un fel?
Şi tu... tu esti aceea
Ce mă întrebi astfel?

Gore

Nu știu ce am, că nu dorm când dorm
Nu știu ce am, că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.
Nu știu ce am, că nu ajung nicăieri,
Când merg.
Nu știu ce am, că stând pe loc
Sunt, hăt, departe.

Doamne, din ce fel de humă
M-ai luat în palmele tale calde
Și cu ce fel de salivă
Ai amestecat și-ai frământat huma-mi?
De nu știu ce am că exist,
Nu știu ce am că nu mai am nimic..

Decât pe tine.
_______________________________
Marin Sorescu, Ceva ca rugăciunea

felipes

Cred că un filosof spunea asta

Sau poate un călugăr ateu

Dintre cei care cred doar în ceea ce li s-a întâmplat  lor

Și mai puțin sau deloc în viitor sau chiar în Dumnezeu.



Puteți să-mi luați tot, spunea el,

Libertatea de a trăi între aceste zăbrele

Dar nu puteți niciodată stăpâni

Amintirile mele.



E un fel de orgoliu bățos,

Falnic ca un cui în pantof sau ca o liberă herghelie

Proprietar a ceea ce am trăit sunt doar eu

Moștenirea asta, prin testament, mi-o dau mie.



Sigur, ați putea spune, ce faci cu amintirile

Sunt întâmplări consumate, expirate chiar

Ca niște conserve de viață pe care le-ai desfăcut

Ceva petrecut nu se mai întâmplă iar.



Așa e și totuși duc cu mine

Și  cu siguranță duci și tu amintiri care-au fost și unele care vin

Viață,  lacrimă,  să-i zicem, butucănos, fericire,

Inima bate peste ele, ca un baros, aceste monede unice care ne aparțin.



Puteți să-mi sechestrați ziua de  mâine

Să-mi puneți cătușe iluziei că ființez sub soare

Dar ceva rămâne în mine liber mereu

Și pentru asta fac cu oricine prinsoare.

aisha

Şi tu, ce mai faci, dragostea mea?
Umbra ta, spune-mi-o, cărui
s-o dărui,
s-o nărui?

Aerul se mai emoţiona încă
în jurul tău,
tulburând vederea orelor acele,
când înnoptarea venea alunecând
pe roata inimii mele.
Şi glasul ţi se rupea sub sărutul
pe care ţi-l da ne-nceput începutul.
Facle şi torţe şi flăcări şi focuri
ţi se-aprindeau în ochi, cerându-se stinse
de norul feţii mele, plumburiu şi greu
trecând pe chipul tău, ca-n piscurile ninse.

Îţi mai ţineam braţul încă
viaţa ta de viaţa mea lipită,
risipa dragostei nerisipită,
secunda înnodată de clipită.
Paşi, râsete, poveşti silabice, istorii,
destăinuiri, speranţe - voi
eraţi într-adevăr adevărate
în jurul celor doi din iarna când
un aer scânteind, pe lângă tine
va fi trecut.
Va fi trecând...
Nichita Stanescu

niko308

COPILARIE
          Radu Pietreanu
   
 
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini
Mi le-ai luat pe toate
și-o lacrimă îmi storci
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci
 
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi
 
 
Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini
Te duci, copilărie, și devenim haini
 

Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei
 
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera
Te duci, copilărie, cu fericirea mea
 
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc
Iar după bătălie mergeam să bem un suc
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi
Te duci, copilărie, și devenim mai răi
 
Ma zgâriam pe brațe urcând in corcoduș
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș
Eram atat de veseli fugind prin porumbiști
Te duci, copilărie, si devenim mai triști...
 
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili
Te duci, copilărie, și devenim fragili
MOTTO :
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil
Aș da orice pe lume să redevin copil

r3b3lvisator

Frumoasa si adevarata

r3b3lvisator

scrisori uitate


stau teancuri de scrisori la tine in odaie
sunt nedeschise, prafuite toate
le-am scris cu lacrimi picaturi de ploaie
dar le-ai lasat uitate in singuratate

acolo-i scrisa viata mea traita
de cand te-am cunoscut si pana-acuma
puteai sa intelegi cat ai fost de  iubita
si martora ne-a fost chiar luna

eu ti le-am scris ca vesnic-amintire
sa le citesti atunci cand iti e dor
sa-ti amintesti din cand in cand de mine
ca te-a iubit un tanar visator

r3b3lvisator

Cuvinte de adio!


Graiesc o vorba pentru-n treaga lume
De-acolo unde m-am grabit sa plec
Desi acuma stiu ca-i prea devreme
Toti ma privesc pe langa ei cand trec

Nici lor nu le venea a crede
Si sincer nici eu nu as fi crezut
Sa plec si sa nu-mi iau la revedere
Sa las pe toti in urma mea sa-i uit

Un rau de lacrimi s-a varsat de-odata
Asa ceva eu n-am vazut nicicand
Chiar daca inima e rece,nu e moarta
Si eu am plans mai mult ca toti pe rand

Simt cum de odata trupul se raceste
Si-as vrea sa stau la soare doar sa zic
Desi sunt rece asa cum e fireste
Voi nu va faceti griji,ca nu mi-e frig

Nu pot sa spun ca ard de bucurie
Cand nu mai pot sa va mai vad
Dar am sa cer la Dumnezeu iertare
Sa pot sa vin in vis sa va revad

Acum va las,ma duc,mi-a venit randul
La voi imi va ramane numai gandul
Si plec mai trist decat am fost vreodata
Dar va promit ca n-am sa va uit niciodata

Imi cer iertare,dar am uitat sa va respect
Nu v-am privit si nu v-am salutat
Dar sincer spun,si sincer eu regret
Am fost putin cam suparat

Acum plec grabit,plutind pe-un nor spre cer
Zarindu-va pe toti de-aici de sus
Un singur lucru am sa va mai cer
Sa nu uitati ca dorm,eu nu m-am dus

r3b3lvisator

dor de mama



n-am ascultat cuvantul tau mamica
si-mi para rau acum cand ma gandesc
acum sunt singur mama si mie frica
nu pot sa vin la tine cand doresc

asi vrea sa fii cu mine cand mie greu
sa ma alinti cum o faceai mereu
si vorbele acelea dulci demult
mai vreau odata mama sa le-ascult

r3b3lvisator

drumul
pe drumul lung si luminat de tine
eu tot te port in suflet ca o stea
oriunde-asi fi plecat in asta lume
cu siguranta tu esti lumina mea
ca lacrima ce ochii mii inunda
si suletul mi-e inundat de tine
de dragoste eterna si profunda
tu inima ce bati adanc in mine

r3b3lvisator

te las
                                               
                                                                           
te las in urma mea si plec
si nu-mi intorc privirea
desi in lacrimi eu ma-nec
ma doare despartirea
ma doare ca ma-ndepartez
prea mult, prea mult de tine
si tare-asi vrea ca sa ma crezi
esti totul pentru mine
ce-a fost in pieptul meu odata
si ce batea de zor
a mai ramas acum o piatra
plina de-al tau dor
inca te vad zanbiind de zor
si-acum cand ma gandesc
eu pe ale mele ganduri zbor
si vin sa te iubesc

r3b3lvisator

vorbe sincere



femeie vorba mea nu-i  gluma
un zambet scos la nimereala
te rog de crede a mea vorba
e spusa-nlacrimi si-n cerneala

nu crede vorba altui om
poate nu-i om asa ca mine
te-astept la umbra unui pom
eu am incredere in tine

de spune altu la-ntamplare
ca am pe alta si-o iubesc
de il vei crede atunci ma doare
eu doar pe tine te doresc

eu sunt o carte necitita
pe care-as vrea sa o citesti
vei sti atunci ca esti iubita
voi sti atunci de ma iubesti

eu vorba de ti-o spun mereu
o stie chiar si Dumnezeu
dar vreu s-o stii si tu, s-o crezi
sa vii la mine sa ma vezi

te-astept la mine in camara
une scriu vorbe cu cerneala
priviind atent la poza ta
vorbiind in gandul meu cu ia

r3b3lvisator

un vis


privesc aceeiasi banca-n care eu
stateam priviind atent la chipul tau
hipnotizat de frumusetea-ti rara
la fel ca florile-n florite in primavara

ah ce zi frumoasa , sfanta
cand Dumnezeu pe tine te-a trimis
sarutul tau ca lacrima de stanca
parfumul tau cel pot simti si-n vis

privesc la marea care stralucea
si pe atunci cand noi priveam la ea
si valuri care vin de tarm sa se loveasca
de parca-ar vrea de tine sa-mi vorbeasca

privesc in jurul meu si te zaresc
veniind in goana mare inspre mine
atat de mult asi vrea sa iti vorbesc
dar ma trezesc si nu mai sunt cu tine

Filippo

Doua fire, doua paie...
Sare sula la bataie!
Eu macar am trimis un mesaj poetic...

r3b3lvisator

trecura anii



trecura anii tineretii, si mai trec
si-mi pare rau acum, si-mi vine
sa sar in ape-adanci si sa ma-nec
sa plec in alta lume unde-i bine

si parul a-nceput sa-si schimbe-a lui culoare
peisajul parca nu mai este pitoresc
apar mormanele de fier si de beton in zare
incepe sa disppara tot ce eu iubesc

ce modernism , nu vad nici o schimbare
doar oameni ce in mintea lor gandesc
ca viata e doar ceva de vanzare
si-o vand intr-una cat traiesc

de ce sa dormi cu frica mortii-n san ?
s-auzi doar scrajnetul de oase-n noapte
de ce pe viata ta altu-i stapan ?
unde-i popor a noastra libertate

de ce sa plangi atunci cund nu te doare?
de ce sa se distruga om pe om ?
nu omul este om si-acelasi sange-l are ?
cum pomul v-a ramane vesnic pom

nohamham

foaie verde de dolar
mi-e o sete de un...bar
si mi-e foame de pupici
cu bicarbonat de mici

hai sa ne intalnim la vara
la un rasarit de seara
sa ne desfatam sub luna
cand eu rau,cand tu mai buna

si sa ne-asfintim in gheata
mai tarziu spre dimineata
cand cu ciuda galgiosi
vor canta niste cocosi

soarele cand va iesi
eu pe tine te-oi topi
si vei disparea in luna
tuculita mea de pruna!

aisha

Verişoara :D

nohamham

PROBLEMA

Pe la amiaza far-un sfert si jumatate,
stau tolanit si beau micul-dejun cu lapte,
e bine,sunt somer de-acu'trei ani,
problema e ca sunt sarac lipit de bani.

M-as angaja la primarie sa tai frunze,
ca har Domnului,nu imi lipseste muze,
functionarii nu sunt rai si nici haini,
problema e ca ne mai trebe' caini

La CFR totul se misca ca pe roate,
ministrul nostru da si el din coate,
privatizarea vine,vine,vine
problema e ca nu mai avem sine.

La fotbal m-as putea baga,stiu bine
ca ma pricep,cum se pricepe orisicine,
nu-i bai ca locul de-antrenor e ocupat,
problema e ca-i JIJI arestat.

Parlamentar de-as fi le-as intruni pe toate,
ai bani si nu lucrezi,nici zi,nici noapte
mai am,insa,o singura dilema
sa fii ***** nu-i o problema ???!

Constantino

Lacrima vietii


Pe drumul de tristete si durere
Pe care si parintii mei s-au dus
Pasesc, si fiecare pas ma doare,
Eu nu-s nebun,sau poate,inca nu-s.

Am obosit sa merg,m-asez pe-o piatra
Privesc drumul pustiu,ce duce nicaieri
O lacrima din ochi,pe drum imi cade
Reamintindu-mi azi de ceea ce-am fost ieri.

Rostogolita-n praf isi pierde stralucirea,
Si ma gindesc c-asa patim si noi
In inima parintilor ne nastem,
Iar drumul ne transforma in noroi.

Sa fie asta totul?E tot ce ne asteapta?
O lacrima ne nastem, traim, si am murit?
Dar inima-mi tresare,nu, nu e totul,
Din moartea unei lacrimi,o floare-a rasarit.

Privesc micuta floare,si ma-nfior in suflet
Caci moartea naste viata din lacrimi ,uneori
Pustiu e drumu-n fata,si plin de praf,si doare
Dar cind ma uit in urma eu vad un riu de flori.

Constantino

Am gasit aici pe site o poezie si am adaugat cite ceva imagini si sunet.Am intrebat ,si intreb inca o data daca stie cineva cine a compus-o.Este extraordinara si as vrea sa cunosc persoana care a avut atita imaginatie.Multumesc
http://en.musicplayon.com/play?pl=296532&play=607489

drtelus

Contabilitate    Marin Sorescu
 
Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali,
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem-una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).

felipes

RISCUL

Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi…
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti să mori…
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş…
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic…

RUDYARD kIPLING

drtelus

INVICTUS de William Ernest Henley
traducere de Leonard Neculae


Trecând de noaptea grea din jurul meu,
Neagră ca iadul, fără de sfârşit,
Îi mulţumesc oricărui Dumnezeu
Pentru sufletul meu necucerit.

În gheara sorţii strâns fără cruţare
Nu am dat înapoi şi n-am strigat
Lovit de întâmplările amare
Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme şi de lacrimi,
Pe-acest tărâm de umbră subjugat,
În anii plini de-ameninţări şi patimi
Sunt şi voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,
Ce liste cu pedepse vin mereu,
Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul-
Sunt căpitanul sufletului meu.

drtelus

Scrisoare către naşu'

Îţi scriu, măi naşule,-o scrisoare,
Cum rar îţi scriu, doar că acum
Sunt framântat de o-ntrebare
Ce nu-i găsesc răspuns nicicum,

Şi aş dori, c-aşa-i corect,
Să aflu de la dumneata,
Pe naşa, eu, cât o respect,
S-o-ntreb, nu m-aş încumeta;

Aveţi şi-acum, pe scurt îţi spui,
Pendula aia,-n dormitor,
Pe un perete prinsă-n cui,
De mi-a plăcut pe vremi să mor,

Iar voi, c-atâta mi-am dorit,
Oameni atenţi şi plini de har,
La nuntă, ştii, ne-aţi oferit
Una identică în dar,

Din tei, cadran fosforescent,
C-am pus-o tot în dormitor,
Şi-un gong ce bate,-aşa strident,
Sculând şi morţii-ntr-un picior,

Numai că eu nu-s şucărit,
Doar Mărioara uneori,
Când peste noapte sunt trezit
De gong, mai mult de patru ori,

Ca să descopăr, consternat,
După ‘j-de ani de căsnicie...
Pendula, care azi a stat,
Mergea, de fapt, cu baterie!

D-aia vrusei să ştiu ceva,
Că... n-am probleme cu Măria...
Pendula ce o ai matà...
Tot naşa-i schimbă bateria?

drtelus

Clemenţă creştinească

Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Şi-ajunge-n viaţa de apoi,
Ales cu har de Ăl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi,

Şi cât de binecuvântat
E dudu' fără vină, care,
Sub lame de securi, topoare,
Balerci renaşte, fasonat,
Ca el, rachiului curat
Să-i dea arome şi culoare...

Dar eu aş vrea, de când mă ştiu,
Un tei să fiu, că de-oi cădea
Răpus tot de-un topor sadea,
S-ajung apoi... că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu...
Vr'unui butoi baban, canea;

De-aceea, cât de blestemat
A fost şi e de-atât popor,
Ca bun creştin, consumator
Cinstit, declar că am iertat
Orice copac ce-a acceptat
Să fie... coadă de topor.

aisha

George Tarnea, diferit fata de ceea ce am studiat in scoala...

santaklausa

Imbratisarea...

aisha

Femeile (Marius Tuca)

Mămoase. Copilăroase.
Răsfăţate. Victimizate.
Pregătite (de orice).
Orgolioase (până la Dumnezeu).
Sensibile (şi înapoi).
Cicălitoare (zi şi noapte).
Spirituale.
Bârfitoare (mai tot timpul).
Discrete (numai când au interesul).
Serioase. Graţioase!
Slabe (cu dietă).
Rubensiene (fără dietă).
Feminine.
Maliţioase (zi şi noapte).
Sufletiste (ziua).
Gânditoare (noaptea).
Profunde (de sărbători).
Veninoase (arareori).
Pline de compasiune.
Cu simţul umorului.
Cinice (niciodată prea mult).
Sarcastice (după nuntă).
Grijulii (după botez).
Resemnate (după al doilea divorţ).
Împlinite (după primul sau al doilea copil).
Distruse (după primul avort).
Renăscute (după prima zi de şcoală a copilului).
Mature (la datorie).
Luminate (după primul nepot).
Sfârşite (după o despărţire).
Mâncăcioase (de la un ruj).
Copilăroase (de la un zâmbet).
Timide (de la o privire).
Roşii în obrăjori (de la un gând ascuns).
Perverse (de la te miri ce).
Senzuale (de la un sărut).
Acre (din nimic).
Şarmante (de la cercei).
Răpitoare (e de la ei sau de la ea).
Fericite (din mai nimic).
Misterioase (din copilărie).
Mistuite (din dragoste).
Mironosiţe (din rochiţe sau fustiţe).
Măgulite (din auzite).
Nepăsătoare (după moft).
Martire (din fire).
Dulci (cu suflet din vată de zahăr ars).
Războinice (în filme).
Diafane (Primăvara şi Toamna).
Translucide (tot pe atunci).
Răzvrătite (de câte ori au chef).
Transparente (de la suferinţă).
Opace (de la indiferenţă).
Uşoare (de la bijuterii).
Grele (de la ele).
Subţiri (de la carte).
Avute (de la parte).
Sofisticate (din toate câte puţin).
Alambicate (din curiozitate).
Complexate (din nedreptate).
Neîmpăcate (din păcate).
Puternice (din credinţă).
Senine (de la ochi).
Fragile (de la glezne).
Vulnerabile (de la sâni).
Şoptite (de la buze).
Supuse (de la genunchi).
Plutitoare (de la păr).
Sălbatice (de la natură).
Fabuloase (pline de dor şi dorinţă).
Icoane (pentru copiii lo

aisha

Icoane (pentru copiii lor).
Femeile (ca un joc de cuvinte şi de viaţă).
Femeile...

Constantino

Nu am renuntat niciodata ... :)

http://www.youtube.com/watch?v=cLX0qvH5LP4

Constantino

Nu pot sa cred ca Marius Tuca scrie poezii.E batrin sau ii frica de moarte?Si unora le place...:)Razbunarea japonezului..Haha.Ashteptati-l pe bekali mai are un pic,si va  invata el poezie.

Constantino

Am 41 damn it nu pot suporta asa ceva...

Constantino

Marius Tuca  e un poet ******iu.Crescut prost.Fara mila...O jignire ptr d-l Eminescu...

Constantino

bula*ngiu

Constantino

Uite astea sint cuvintele mele fina
Imagine ataşatăle

Constantino

Domnul  Marius Tuca e  mare  ******iu.E un fel de bekali al poeziei romnesti

Constantino

http://www.youtube.com/watch?v=nYoJDOf33b4

Constantino

Lolady iubirea ta moare si eu nu pot face nimic,

Constantino

Ma gindesc la cuvinte si nimic mu-mi vine in minte iti sint unicul strajer pe care nu stiai ca il ai cuvintele tale fac mare magie .nu lasa sa se piarda
stapinirea ce ai.

CCBLC

Greu la beutura...

nikko

Am facut eu un pic de curatenie.

CCBLC

POEZIE ÎN LIMBA SPARGĂ de Nina Cassian

În câmpul ce iţea de bruturează,
A cţipitat un ptruţ, cei drept cam bumbarbac,
Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoţit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutuşleagă,
Şi şomoiogul meu cu zdrolociţă,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Ţichi-mi-ai sima simibleagă!

Morala: În lanţuri apa să se tragă !

In forma asta am regasit o poezie care inainte de oranduirea cea crunta mi-a parvenit pe o caoala A4. Titlul era: Prutul si gioala, Moto: Dezbracoste, Morala: In lanturi sa se traga apa Nu mai gasesc foaia. Caut daca o gasesc revin.

CCBLC

Revin am gasit "originalul"

felipes1

Povestea ciobanului rătăcit


Ogoare, altădată-mbogăţite,
Se mistuie-n uitările străine,
În seminţii şi voci nemiluite,
În aşteptarea zilei de mai bine.

Ciobanu rătăcit, mereu, de turmă,
Îi bietu de el, mort de obosit,
Dar cât ar vrea, nu-i dă de urmă
Mieluţului, al oacheş, îmblănit.

E seară şi se lasă atât rece,
Nici omu’ nu se-ndură din cătări,
Cu paşii repeziţi, parcă, petrece,
Pădurile şi munţii dintre zări.

Mieluţule, cu cârlionţi bălai,
Arată-te să nu te mânce lupu,
Cu colţii ascuţiţi, de mi te tai’,
Pan’ să-ţi gâcesc eu urmele şi trupu’.

Îi beznă şi tot beznă a venit,
Un întuneric mult, fără culori,
În iesle fânu-i proaspăt, l-am cosit
Deunăzi, cu trudă şi sudori.

Uitai şi drumu nostru de-ndărăt,
Uitai de dragul tău, zâua de mâine,
Mi-i foame şi asta nu-i tăt,
De-un ceas, am isprăvit ultima pâne.

Nici apă, de atunci, n-am mai beut,
Gatleju rău mă arde şi mi-i sete,
Opincile sunt strâmte, m-au bătut
Şi sufletul mi-i negru de regrete.

Pe drumul, cela fără căpătâi,
Aşa, s-a prăpădit, bunul cioban...
Din prea multă iubire şi de mila lui,
De mielul cel buclat, de astrahan.

Autor: Mihaita Macoveanu

aisha

Dacă m-ai chema, ar zvâcni
o mie de păsări în colivii;
o mie de uşi s-ar da-n lături
şi s-ar umple văzduhul de păsări
şi - ca legătura de chei a pământului -
ar zăngăni apele sub mâinile vântului
şi s-ar vesti dezgheţul pretutindeni!
Izvoarele-ar căpăta călcâie şi pinteni
şi-ar începe să călărească la vale
pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre
şi goale;
sloiul albastru al singurătăţii s-ar sparge
în hău -
tu, dezgheţul meu, soarele meu! (Nina Cassian)

aisha

Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui
Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:
”*********ș picioarele!... Dacă aveam o bicicletă...”