MariaR

Extraordinara si mi se potriveste:
"M-am ascuns într-o scoică, pe fundul mării,
Dar am uitat în care.

Zilnic mă cobor în adânc
Și strecor marea printre degete,
Să dau de mine.

Uneori mă gândesc
Că m-a mâncat un pește urias
Și eu îl caut acum pretutindeni
Să-i ajut să mă înghită tot.

Fundul mării mă atrage și mă înspăimântă
Cu milioanele de scoici
Asemănătoare.

Oameni buni, eu sunt într-una din ele,
Dar nu știu în care.
De câte ori nu m-am dus drept către una,
Spunând: "Acesta sunt eu".
Când deschideam scoica
Era goală."

M. Sorescu

Benu

"Papusa, papusa...
Ai capul plin de cenusa
Si ochii murdari de pamant colbuit;
Fruntea iti este un deal plumbuit
Si buzele cad ca cirese viermuite
Pe sanii de sub bluza cu mere stafidite...
Mijlocul seamana cu latul braconierilor,
Picioarele tulbura in mers apa mortilor
Umbra ti se zbate in cristalinul raului
Si gandul iti fuge la marginea drumului.
Papusa, papusa...
Vorba ti-e veninoasa tepusa,
Cuvintele iti sunt sageti otravite
Iar faptele sunt atentii binevenite.
Pentru ca asa isi amintesc unii de vremea cea buna
Si apreciaza mai mult disparitia a cate o nebuna."

:D

drtelus

Lecţia de istorie  de Radu Pietreanu

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Ţară şi o Limbă şi un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea şi prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morţii mei se-aşează
Limba nu ne mai e limbă, ţara nu mai este trează
Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii şi să venerăm partide
Cum să cântărim istoria şi s-o vindem pe bucăţi
Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi
Pe Vlad Ţepeş cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioţii că Bălcescu a fost laş
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaş
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n faţă ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoţi
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?
Fără urletul lui Horea am fi sclavi şi azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fara paloşul lui Ştefan am fi paşalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream in luptă la Neajlov şi la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o naţie coruptă
Ci cu aspre sacrificii, şi cu jertfă, şi cu luptă!
Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eşafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâşie-n bucăţi
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăţi
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Desteptaţi-vă români”

drtelus

Fierul scos din pieptul ţării ne-a fost arma şi necazul
Şi coroană pentru Doja, şi baltag pentru Viteazul
Munţii noştri aur poartă, am putea să fim bogaţi
Însă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădaţi
Biciuiţi de monştrii vremii şi răpuşi de neputinţă
Am trecut peste milenii cu speranţă si credinţă
Şi-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci…
Astăzi… cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru ţară?
Graşii şi libidinoşii, snobii si analfabeţii
Banii mulţi şi burta plină pentru ei sunt sensul vieţii
Nişte lacomi fără şcoală, nişte scârbe, nişte javre
Care pentru-o şpagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanţii
Şi-am trimis toţi imbecilii, proastele şi aroganţii
Să ne facă de ruşine cerând mită pe la toţi
Şi să fim priviţi prin dânşii ca o naţie de hoţi
Poticnindu-se-n discursuri insipide şi banale
Fără dicţie sau noimă, cu greşeli gramaticale
Piţipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni şi responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?

drtelus

Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-aceşti avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câţi am mai rămas prin ţară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Şi nici mame disperate, “ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenţi de tratamente
Şi cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd soţia umilită la ghisee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoţii iar capabilii-n mizerie
Eu aştept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieşi din nou Eroii înarmaţi c-un bici fierbinte
Şi vor face curăţenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!

felipes

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!…
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ți-am presărat garoafe
Și maci -
Tot flori însângerate -
Și cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca și-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiță
Și-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopții…
E ora când amanții,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino,
Vino și desprinde-ți din pieptenul de fildeș părul,
Înfinge-ți în priviri Minciuna
Și-n caldul buzei Adevărul
Și spune-mi:
Dintre câți avură norocul să te aibă-așa
Câți au murit
Și câți blesteamă de-a nu te fi putut uita?…
Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!…
Deci nu-ți cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ți cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alții,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Și nu-ți cer patima nebună și fără de sfârșit,
Nu-ți cer
Nimic din ce poetul palid
Cerșește-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poți o clipă
Din șirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împletești cununa de laur verde
Și în priviri
Să-mi împietrești pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Și-așa tăcuți -
Ca două umbre, trântiți pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Și mâine s-o sfârșim în zori!

Ion Minulescu
Celei care minte

penelopaa1

nu prea ma dau in vant dupa poezii, lecturi etc., dar in schimb imi plac rimele. :))

Undeva e un banchet de bucurii
Undeva tăcerea e un zgomot adormit
Undeva fructe exotice distilează în alambicul visului
Undeva culori fragile lunecă printre roci fierbinţi
Undeva cântecul alungă spinii cotidieni
Undeva zace pergamentul care a înfruntat Timpul
Undeva (departe) e copilăria poetului secerată iremediabil
(dar nu abil)
Undeva fiecare pas e un semn al mirării
Undeva neliniştea e ca marea neobosită
Undeva aşteaptă un buchet de bucurii
Undeva...
Dar unde?

Saşa Pană

aisha

(Am modificat un pic finalul, sper să nu se supere cine-a scris-o. :D )

drtelus

Traim putin
        de Radu Zaharescu    
Traim putin, se scurge lunga vreme
Pe langa noi, prin noi si peste noi.
In radacini ne ducem si-n poeme
Si parca ieri am fost abia altoi.

Traim putin. Si nu vedem salcamii
Cum viscolesc cu floare din inalt
Si parca ieri compatimeam batranii
Ca merg incet. Iar maine inspre alt

Taram vom trece. Clipele aceste
Se istovesc in timpul nesfarsit,
Devin cu fiecare zi poveste,
Devin, abia nascute, infinit.

Traim putin. Si doar de noi depinde
Nu ca traim, ci numai cum traim.
Cand vremea peste nou un giulgi intinde,
Cand tot murim, depinde cum murim.

Traim putin si nu avem ce face
Si zbuciumul e fara de folos.
Dar pana ce vom reintra in pace,
Desi putin, hai sa traim frumos!

drtelus

LECTIE DE ISTORIE de Radu Pietreanu

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fara paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă
Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă!
Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români”
Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma si necazul
Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul
Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați
Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați
Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință
Am trecut peste milenii cu speranță

drtelus

Am trecut peste milenii cu speranță si credință
Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci…
Astăzi… cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru țară?
Groșii și libidinoșii, snobii si analfabeții,
Banii mulți și burta plină, pentru ei sunt sensul vieții
Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre
Care pentru-o șpagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții
Si-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții
Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți
Si să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți
Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale
Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale
Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni și responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acești avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Si nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenți de tratamente
Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd soția umilită la ghisee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoții iar capabilii-n mizerie
Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieși din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinte
Si vor face curățenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!

costicafanica

Vorbele tale

Vorbele tale mi le-am pus in rama,
Tablou eu mi-am facut din ele
Le-am atirnat in cuiul din perete
Sa le citesc in fiecare zi a vietii mele.

Vorbele tale  le-am inchis intr-o cutie
Si de-mi va fi vreodata dor de tine
Am sa ridic incet de tot capacul
Sa vad cum stralucesc doar pentru mine.

Vorbele tale ti le-am desenat pe valuri
Sa-nfrunt cu ele tot ce ne desparte
Ma voi lasa in voia lor pe mare
Si ele m-or purta tot mai departe.

Vorbele tale-mi vindeca durerea
Si gindul negru ce inima-mi apasa
Imi dau putere cind sint slab si sufar
Ma odihnesc, caci ele-mi sint si casa

Vorbele tale nascute mii de ani in urma
Simboluri ne-ntelese pe deplin,
Lumina pe cararea vietii mele,
Le inteleg acum,imi sint destin.


Vorbele tale le-am inchis pe veci in mine
Si poate cindva-ti-vei aminti de ele
De nu si viata-mi se va stinge
Le voi purta departe printre stele...

costicafanica

Imagine ataşată

costicafanica

Piatra

costicafanica

Lacrima

costicafanica

Visul


Pe carare de poveste
vin in minte rinduri rinduri
amintiri de mult uitate
ingropate printre ginduri

picura incet ca mierea
lacrimi de argint in mine
fine cum e adierea
ziua trece, noaptea vine...

nerostitele cuvinte
ale tale, ale mele
scinteiaza-n departare
licurici din praf de stele.

linistea ma impresoara
ma invaluie-n lumina
stralucirea ei in noapte
fac cuvintele sa vina

se invirt in juru-mi tandru
este vis,o feerie
eu le-ajut incet cu pana
sa coboare pe hirtie.

stoluri de cuvinte-alese
cu aripi de intelesuri
se aseaza pe hirtie
intr-un dans ciudat de versuri.

Un cuvint mai mult ca toate
de lumina straluceste
de uimire deschid mina
el in palma mea paseste.

-Cine esti? intreb in taina
cum de stai in palma mea?
esti vreun zeu sau poate-o zina?
-Eu sint TU.IUBIREA TA.

Ma cutremur in fiinta
insa inima-mi e calma,
intre vis si nebunie
imi tin sufletul in palma.

Trece un fior prin mine
si tresar ma uit in mina
prin fereastra-ncet se scurge
doar o raza de la luna.

noaptea neagra tese vise
din cuvinte si din ginduri
pe carare de poveste
vin in minte rinduri... rinduri...

publicata in 2013-03-22