Am vazut de curand un reportaj de strada despre ce isi doresc oamenii de Craciun. Bineinteles ca au fost persoane care au afirmat ca nu cred in Mos Craciun, si intrebarea evidenta a fost "Cand si-au dat seama ca Mos Craciun nu exista?".
Ei bine eu vreau o alta abordare. Suntem oameni maturi... unii dintre noi. Stim ca noi suntem Mos Craciun pentru persoanele iubite, si persoanele iubite sunt Mos Craciun pentru noi, dar stiu si ca pana la un moment dat, in inocenta noastra am crezut in aceasta faptura magica. Aveti amintiri magice, pe care voi nu vi le puteti explica in legatura cu aceasta sarbatoare? Care este cel mai magic Craciun de care ati avut parte?

Eu imi amintesc si acum. Prin '96 sau '97. Aveam 5-6 ani. Am impodobit un brad frumos cu mama si cu fratele meu in sufrageria apartamentului de la parterul blocului la care locuiam. Din sufragerie se putea trece intr-un balcon (dar usa se deschidea doar dinauntru). Pe la 7 seara am terminat de impodobit bradul in seara de Craciun. Tatal meu era de servici in garnizoana, si nu avea sa vina acasa decat dupamasa urmatoare. Mama pregatea bunatati in bucatarie si eu si fratele meu o ajutam... vorba vine o ajutam, dar era atata de incantata de noi. Nimeni nu a parasit bucataria timp de 2-3 ore. Nici mama, nici fratele meu. Dupa ce mama a terminat de gatit am parasit toti bucataria. Eu ma tineam dupa maicamea cand l-am auzit pe fratele meu tipand de bucurie ca "A VENIT MOS CRACIUN!". Am fugit in sufragerie si sub bradul proaspat impodobit erau asternute multe cadouri. Dintre toate imi amintesc cel mai clar sticla de Coca-Cola (nu PET- ci sticla de-aia de sticla). Reclama cu tirul de Coca-Cola cred ca aparuse chiar in anul ala. Primisem jucarii, dulciuri, fructe (parca portocalele erau mult mai bune pe atunci) era de vis. Nici pana azi nu am inteles cum a fost posibila faza aia. Dupa cum ziceam. Tatal meu era la serviciu la 30 de km distanta - deci era imposibil sa fi fost el. Usa de la balcon se deschidea doar dinauntru, si nu era deschisa cand am terminat de impodobit bradul si ne-am mutat in bucatarie. Din momentul in care am impodobit bradul, nici mama mea nici fratele meu nu a parasit bucataria. Iar daca cineva ar fi intrat in casa pe usa de la intrare as fi stiut pentru ca era un scartait specific al clantei care se auzea in toata casa oricat de finut ai fi incercat sa deschizi usa. Iar usa de la bucatarie era chiar langa usa de la intrare.