Xsulescu

:):)::):):
Numarul parerilor e clar reprezentativ despre relatia medic -pacient ::):):):):):)

Singurul medic despre care am o parare buna e medicul meu stomatolog...dar acestia sunt o exceptie pt ca aceasta categorie de medici trebuie sa-ii platesti legal

roxanna_52

Eu sunt perfect de acord cu ,,xsulescu''.

NeeKo.

Se bate prea multa moneda pt acest caz , si pt cazurile de acest gen . Sigur , pe deoparte e normal deoarece din culpa acestui medic , s`a stins 1 om , dar sa le acordam si lor niste circumstante atenuante . Nu e usor sa lucrezi zilnic sub aceiasi presiune , cu atatia oameni , stiind k de deciziile tale depinde viata pacientilor tai . Sigur , el este vinovat  , nu incape idoiala , insa cu toti suntem oameni , cu toti gresim , ba chiar unii mai mult decat acest medic . Uitati`va 1 pik la numeroasele cazuri in care 1 politist s`a urcat beat la volan , si a accidentat mortal 1 persoana nevinovata , sau la ai nostrii " parlamentari " , ei sunt oamenii care ne conduc , carora le datoram , in mare parte , traiu` pe care`l avem . Sunt mii de copii , mii de familii nevoiase , din vina cui oare ? ... cine are salarii de mii de euro , nejustificate ?! ... Sa revenim totusi la medici , lor trebuie sa le multumim atunci cand ne vindecam de 1 boala , mai mult sau mai putin grava . Cati dintre noi le multumesc ? ... foarte putini ... cati dintre noi ii acuza atunci cand gresec ? ... la asta va las pe voi .

Efe

Din fericire,eu nu prea am avut probleme,sa fie nevoie sa merg la medici...Dar au avut ai mei...si au avut norocul sa dea peste niste doctori care au fost in primul rand oameni...depre primul stiu doar din ce povestesc ai mei,pentru k eram foarte mica atunci knd s-a intamplat...fratele meu,kre avea atunci 2 ani (eu 4),avea ceva probleme cu un picior,si mergea stramb.L-au dus parintii mei la o pediatra din orasul natal,un orasel mic,si li s-a spus k ori ii taie piciorul,ori ii pun niste tije metalice in el,si alte chestii de genul.Deja le daduse trimitere la chirurg.Ai mei,disperati,au venit cu el in Bucuresti,si au ajuns la Budimex,la profesorul Pesamosca.Dupa ce l-a consultat,i-a trimis acasa si le-a zis sa nu ridice copilul o luna din pat,si la baie sa il duca in brate.Dupa o luna,l-au dus inapoi,si in momentul in kre l-au pus jos,a cazut efectiv din picioare.Pe mami a apucat-o o criza de plans,si atunci stie ca i-a zis doctorul ceva ce n-o sa uite : "Doamna draga,dak in doua saptamani copilul dumneavoastra n-o sa alerge prin casa si n-o sa fie un copil vesel si sanatos,veniti la mine,si eu imi rup diploma in fata dumneavoastra!"...Acum frati'miu are 1,80 ,nu are probleme,si face ce fac toti fratii mai mici,imi mananca mie zilele:D.
Si al doilea caz a fost cu tati,acum 4 ani,knd i s-a descoperit o malformatie la inima,si deja il programasera pentru operatie,pana a fost la un alt specialist,imi scapa numele,kre i-a spus sa stea linistit,sa nu umble la inima,pt k e problema din nastere,nu e boala,si are pacienti kre traiesc bine-mersi,fara operatie...
Problema la noi e ca mereu scoatem in fata doar ce e rau..nu zice nimeni sa se musamalizeze sau ceva de genul,dar nici sa ne apreciem valorile nu stim...si cu toate astea,avem pretentii de la altii sa ne respecte,knd nici noi nu o facem...

Fr33zy

Acum vreo 10 ani, tatal meu a fost cuprins de o raceala (asa credea el, ca e doar o raceala) care nu ii mai trecea nicicum. Pana intr-o zi cand nu a mai putut nici sa se ridice din pat asa ii era de rau. Mama umbla innebunita de la un doctor la altul, toti ii dadeau retete, sfaturi, venea acasa si le urma constiincioasa, insa ceva tot nu era bine. Norocul a facut sa se intalneasca pe strada, in apropiere de casa, din intamplare, cu inca un doctor si a indraznit sa il roage sa vina sa il consulte. A venit, i-a luat tensiunea si s-a speriat. Era foarte mica. Si avea pneumonie, nu era o simpla raceala. Intr-adevar recomandarile celorlalti medici erau foarte bune, totul era bine, insa se uitase un amanunt important. Hidratarea. Daca nu era acel medic sa ii spuna sa inceapa serios sa bea lichide, nu stiu ce s-ar fi intamplat, tensiunea fiind deja foarte mica.

Ar mai fi ceva de povestit tot legat de tatal meu. In vara aceluiasi an a fost operat din cauza ca avea pietre la fiere. Era intr-o stare grava si trebuia intervenit de urgenta deoarece aparusera niste complicatii (nu mai intru acum in detalii), iar daca mai intarzia cateva zile nu vreau sa ma gandesc ce ar fi fost acum. S-a internat, iar doctorul l-a programat pentru operatie chiar a doua zi. Nu se stie daca rezultatul ar fi fost acelasi daca se amana operatia si doar cu o zi. Doctorul si-a facut foarte bine treaba si totul a fost bine intr-un final.

Fr33zy

Intr-adevar, ca in orice meserie, se fac greseli, iar la medici, aceste greseli se vad cel mai repede, fiind uneori fatale pentru pacienti. Insa sunt mediatizate foarte mult acele accidente, asa de mult incat omului de rand i se face frica sa mai mearga la o consultatie. Se generalizeaza foarte mult, iar oamenii ajung intr-un final sa creada ca asa sunt de fapt toti medicii din Romania. Apoi, sa nu uitam faptul ca doctorii nici nu sunt prea motivati de catre stat din punct de vedere financiar.
De la intamplarea nefericita ce a avut loc in acel spital din Slatina, pana la a-i eticheta pe medici ca fiind "macelari" asa cum a facut-o un anumit post de televiziune, este, dupa parerea mea, o diferenta foarte mare.
Daca oamenii cred ca facultatea de medicina poate fi facuta chiar de oricine se insala.

Efe

A,si in legatura cu medicii ofertati de spitale din Franta,Elvetia,etc...sunt ofertati cei foarte buni...si se duc,avand in vedere k la noi un medic are un salariu jenant,pt stress-ul la kre e supus...totusi,raman si la noi medici buni,dar,dupa cum am spus,nu sunt mediatizati,asa cum se intampla cu cei kre fac greseli fatale...dar este de multe ori si vina profesorilor din facultatile de medicina...am o prietena foarte buna in anul II la medicina,si imi povesteste k sunt multi studenti pe kre ii stiam din liceu,kre nu s-au remarcat niciodata cu altceva in afara tampeniilor pe kre le faceau,si au note foarte mari,pt k isi cumpara examenele...nu sunt pentru platit nota in nicio facultate,dar e cu atat mai dureros knd asta se intampla la medicina,de unde ies medici,in mainile carora noi ne lasam vietile...acum cateva zile,mamei i-a fost rau,si s-a dus sa-si faca niste analize,iar knd a fost la medicul de familie pentru trimitere,i-a spus ea ce sa-i scrie pe ea,dupa ce si-a cautat pe internet simptomele,pt k el i-a zis k ar putea sa aiba orice....:|

plasture

Cea mai frumoasa amintire, cu un medic, a fost cand eram de 16 ani si d-ra medic m-a ajutat sa-mi pun un prezervativ. De fapt ea mi l-a instalat. Si l-a si scos, dupa ce l-am folosit. Astazi nu mai gasesc medici (femei) de genul asta.

HAIDUCUL1

Ce frumos, plasture cu prezervativ.A fi medic inseamna 24ani de scoala si marea majoritate sunt buni .Toti am avut nevoie de ei si este pacat sa generalizam.Nu exista padure fara uscaturi.

dr_psy

Eu sunt medic. Nu trebuie sa mai traiesc? Este un site care are ceva cu medicii, nu inteleg?!

eu.sonia

cred ca in fiecare domeniu exista profesionisti dar si oameni care n-au nicio legatura cu ce ar trebui sa faca. intr-adevar...e ciudat in profesiile care implica responsabilitati imense, legatura directa cu oamenii, nevoia de a lua o decizie urgenta si capitala...si aici nu e loc de eroare... am avut insa norocul sa cunosc muuulti medici cu suflet si constiinta...oameni care stiu sa si asculte, sa si coreleze anumite detalii, dar sa si inteleaga. de la dentisti, chirurgi, pediatrii, medici la urgente(!) ...au fost calmi si zambitori. ceea ce, cred, e foarte important in meseria asta. .....si, au stiut sa se comporte asa....fara sa fi mers cu "plicul" ...

mcara

Ca sa revenim la titlul temei........."Povestiti ceva frumos legat de un medic.".................

.....Stetoscop!!!:)))))

realista4ever

Pe langa faptul ca am avut un ghinion destul de mare de am reusit sa ma ard pe fata si pe maini :D, am avut un noroc si mai mare cu doctorita pe care am intalnit-o. Intr-adevar am asteptat 2 ore la urgente.. de nu mai stiam de mine, doctorul care era de garda m-a bandajat prea mult.. si noroc cu doctora de a doua zi, ca mi-a zis ca nu trebuie bandajat ca raman semne, si acum ii sunt recunoascatoare, plus ca mi-a recomandat un unguent foarte bun, datorita ei nu am semne pe fata, chiar daca am o sensibilitate ceva mai mare in timpul iernii.

misterra

Nu mai stiu care medic si cand a facut o diferenta pozitiva. Probabil ca asta e adevarata arta medicala, sa crezi ca niciodata nu ai fost in pericol sau ca nu a fost nimic grav, desi medicul e transpirat si pe fata lui se citeste usurare si multumire. Dar cand am citit introducerea, gandul mi-a zburat imediat la Nasti, asistenta de la spitalul unde am nascut. Ea a fost cea care m-a strans de mana cand am pasit pe usa sectiei spitalului, cand m-am asezat timida pe un pat, intr-o sala pe care prima data am crezut-o un fel de magazie, un pat aproape de usa de parca eram oricand gata sa plec si sa intru intr-o camera de nasteri adevarata. Ea a fost cea care m-a tinut de mana in timpul anesteziei, si tot ea cea care m-a ghidat in toate momentele. Ea verifica evolutia travaliului si monitoriza semnele vitale, cand medicul era prea ocupat sa urmareasca o emisiune tv (Jocurile de la Saint Tropez :D) in camera de garda. Tot ea a fost cea care n-a acceptat nicio recompensa monetara, cand toti isi cerea dreptul. Imi imaginam momente stanjenitoare, sau momente de slabiciune. Nu-mi aduc aminte sa le fi trait. Imi aduc aminte doar privirea calda si ochii umezi ai lui Nasti cand, dupa ce am auzit primnul "ueee" (ok, era mai degraba un UEEEEEEEEEEE!!), s-a uitat spre mine si mi-a zambit cu tot sufletul. Ma repet cu ce spun acum, dar o fac doar pt ca exact asa simt. Mama daca era langa mine, nu cred ca facea mai mult, nu cred ca ma facea sa ma simt mai in siguranta sau mai linistita. NU stiu cata lume ma crede cand spun ca momentul nasterii a fost pe mine unul prea putin dureros sau trumatizant, dar cine a cunoscut-o pe Nasti stie despre ce vorbesc.

simpson

un medic mi-a zis : nu mai bea, nu mai fuma si nu mai f**e atita, iti dau cartea mea de vizita sa te scapi de ele...

mmaria

Pentru ca medicul este singurul care isi asuma un mare risc,prin profesia aleasa,de a stabili diagnosticul si tratamentul pacientului,poate fi cosiderat un"Dumnezeu",daca efectele tratamentului sunt pozitive sau un "nenorocit incompetent profesional",daca tratamentul nu a avut efectul scontat!
Eu am toata admiratia pentru medici,pentru ca am vazut ca fac minuni cu (ne)sanatatea  omului!:)
Singura problema este ca omul nu are decat o singura viata si are pretentia ca medicul sa i-o prelungeasca,sa aiba grija de aceasta viata a lui,mai mult decat el ,omul insusi, are grija de ea!

valent

Am lucrat intre medici. Neurochirurgi. Au facut si fac minuni. Nu vad alta meserie mai nobila oricat as incerca.

Benu

Din cauza unei amigdalite care a refuzat orice fel de tratament cu antibiotice, am ajuns la un spital din oras, pe mana unei doamne doctor extrem de amabila, care mai avea un pic sa ma scotoceasca si sub unghii, desi problema mea era fix in gat. Mi-a dat o serie de analize de facut, plus o trimitere, mai neconventionala, sa zicem asa, la un alt spital, la o alta doamna doctor, care a continuat fara sa stea prea mult pe ganduri cu acelasi fel de investigatii asupra mea ca si prima. Fara plic cu bani sau alte atentii. Si fara sa platesc nu stiu cate analize si mostre de laborator, sau ce mai era pe acolo. Doar pt ca aveam o problema si li s-a parut lor ca ar putea verifica de 4 ori daca banuielile lor sunt reale sau nu.

Medicul meu de familie, cand am fost la control, de pe scaun, din spatele biroului, s-a "ostenit" teribil doar in a-mi prescrie o reteta, care a fost valabila numai 24 de ore, fara sa-mi si precizeze lucrul asta, astfel ca atunci cand am fost, 2 zile mai tarziu la farmacie, am primit frumos reteta inapoi, cu regrete : "Vai, dar nu mai e valabila, trebuia sa veniti ieri..."
Precizez ca in 8 ani de zile, nu am fost nici macar o singura data la medic dupa vreo reteta. Si cand am fost, nu mi-a folosit la nimic.

tincan

in afara de birocratia ce graviteaza in jurul oricarui serviciu public, nu pot sa zic ca am avut probleme cu medicii.

Eu4ever

stomatologul meu e un domn tare dragut care vb atat de frumos cu pacientii! dar alti medici...pas! :|

shok

tema asta nu se incara la "specii pe cale de disparitie"?

Duncan

din pacate tema asta releva nu cefa frumos despre medici ci toate frustrarile noastre ascunse. ideea generala de denigrare reiese din majoritatea comentariilor pentru ca in definitiv nu sunt decat cateva care povestesc ceva bun. si acum daca tot fac o pledoarie sa o luam pe rand:
a fi medic nu inseamna 24 de ani de scoala ci un studiu permanent zi de zi pentru a ramane la curent si a imbunatatii performanta personala. asta presupune cursuri si carti care de cele mai multe ori depasesc un salariu mediocru de om care a facut o facultate.
a fi medic nu inseamna a nu face greseli; orice om pe lumea asta greseste. si asta o stie tot globul. de aia peste tot in lume exista asigurari de malpraxis, de aia ele sunt cuantificate ca suma de despagubire in functie de invazivitatea actului terapeutic pe care il presupune fiecare specialitate in parte. inainte de a incepe isteria asta cu " medicii, medicii, criminalii" era un mare profesor pe timpuri care spunea ca orice doctor are cimitirul lui. si asta e foarte adevarat. nu ai cum sa nu gresesti mai ales cand de multe ori decizia se reduce la o fractiune de secunda si esti dupa 24 de ora in care ai stat in spital, de garda, vazand zeci de pacienti. si astfel un mare doctor dupa o lunga cariera in care a facut bine ajunge la puscarie pentru o greseala, uneori minora, privand dreptul altora la viata

Duncan

a fi medic inseamna ore intregi petrecute in spital, nu se compara cu alta meserie. in inginerie matematica etc vine weekendul si mergi acasa. in medicina inseamna garzi si weekenduri in care nu poti pleca din localitate pentru ca ai pacienti de care trebuie sa ai grija. vorbeam cu un doctor in varsta care mi-a zis ca din 33 de ani de activitate 7 ani efectiv reprezentau garzile efectuate. sapte ani in care nu a iesit din spital. si nu l-a intrebat nimeni dupa garda daca mai e in stare sa desfasoare activitatea medicala pana a doua zi seara.
iar presa astazi nu face decat sa denigreze intreaga clasa medicala pentru cea mai mica greseala. pentru ca "prinde la public". nicaieri la televizor nu o sa vedeti avocatii corupti, politistii iau mita, ci avocatul X, politistul Y. in rest o sa vedeti MEDICII CRIMINALI!!! medicii. iar marile realizari nu apar pe ecran. nicaieri o statistica cu cati oameni au fost salvati zilnic de la moarte. medicii, criminalii in serie

Duncan

dupa care revine problema ciubucului. pentru ca nimeni nu are curajul sa o spuna dar situatia din romania te impinge la asa ceva. de ce credeti ca pleca majoritatea tinerilor din tare? de bine? in conditiile in care un medic rezident are salariul mai mic decat un gunoier si cartile necesare pentru a deveni un bun specialist sunt de doua ori cat salariul, in conditiile in care dintr-un salariu de rezident nu poti sa iti platesti chiria, nu mai zic de alte datorii si de mancare, e oare anormal sa nu intinzi mana cand ti se ofera?..

Duncan

n spune nimeni sa conditionezi actul medical pentru ca asta e lipsa totala de moralitate dar cand pacientul a fost multumit ca l-ai ajutat si la final iti intinde o hartie, e oare anormal sa o iei cand te gandesti cu ce platesti maine intretinerea si din ce iti mai iei paine? cautati de curiozitate ce salariu are un medic rezident, fara a crede ceea ce se arata la televizor. no cam astea am avut de zis. astept pareri

ImparatuNeast

o colega de liceu voia sa se faca medic ginecolog..ii placea cum suna..da nu stia prea multe despre asta..si cand a aflat concret ce tre' sa faca a lasat-o balta, a dat la ase

doghi

stomatolog-ul meu, un om de nota 10

bufnitel

un medic a ajutat-o pe mama sa ma aduca pe lume de unde rezulta ca eu n-as mai fi aici sa vorbesc depre medici daca nu ar fi existat acel medic, deci un medic a facut ceva frumos pentru mine:D