D : Mi-am pierdut timpul, copilaria, vointa de a socializa, m-am inchis in mine si n-am facut nimic sa schimb ceva. Am asteptat. Poate ca am fost timid, poate ca mi-a fost frica. Daca as putea sa dau timpul inapoi, oare as schimba ceva ? Curaj ? N-am avut… Am acum ? Poate chiar mai putin decat aveam, sau nu aveam, atunci.Sa-mi para rau ? Sa fi fost vina ei ? I-a pasat ?
X : Stai...nu poate fi vina nimanui!
D : De ce as da vina pe cineva? De ce inca imi pasa ? De ce ma mai gandesc ?
Stiind ca imi fac rau singur, inca ma uit prin pozele ei.
X : Opreste-ma! OPRESTE-MA!!!
D : Ma ucide gandul, ma ucide sentimentul, vremea, starea asta…
X : Crezi ca il poti descrie? Vrei sa incerci?
D : E  ca o piatra, o greutate, in mijlocul toracelui care te apasa si te lasa fara aer... care incearca sa-ti omoare fiecare particica din tine si nu te poti gandi la altceva, iar in mintea ta iti este proiectata imaginea ei, zambind timid, privind in jos, cu ochii ei, speciali, pe care i-ai recunoaste oriunde, oricand, care te bantuie si nu-ti da pace, si parca n-ai vrea pace, ai vrea sa ii poti privi, sa ii poti saruta, sa ii adori si sa mori... Mirosul ei unic... Il simti deja ? L-ai recunoaste si dupa 20 de ani. Pielea-i fina, alba ca laptele...Inghiti in sec ? Te-mbeti in amintiri.
X : TREZESTE-TE! NU MAI DORMI! AI LUCRURI DE FACUT, AI O VIATA DE TRAIT!
D : N-am terminat de descris. Nu te mira, o sa simti si tu, daca nu acum, curand... cel putin, asa sper. Iar pentru tine, poate, se va termina. Defapt, nu! Sper sa nu se termine. Pentru mine s-a terminat si nu vrei asta. Crede-ma.
Sentimentul asta e o mare salata dezgustatoare de simturi si ganduri si... Esti spart, esti stricat, gandurile si emotiile tale sunt amestecate, nu mai stii ce simti, ce ar trebui sa simti, cand se simti si cel mai important, cum sa reactionezi cand... tot ce iti este in gand, este ea. Crezi ca iadul suna rau ? Incearca sa traiesti ani intregi cu acest sentiment, in fiecare zi. Sa fii gelos pe o persoana pe care nu ai vazut-o de aproape 10 ani pare nebunesc, asa-i ? Ei bine, atunci, considera-ma nebun, trimite-ma departe, inchide-ma si lasa-ma sa putrezesc.
X : Mi-e dor cred.
D : Daca as vedea-o intamplator, daca drumurile ni s-ar intersecta habar n-am cum as reactiona. Cel mai probabil as trece pe langa ea, ca un strain, fara sa o privesc in ochi... Sau poate ca as saluta-o, ca doi vechi prieteni care se revad, fara nimic in comun, doar amintirile din copilarie.
D : Oare a stiut cum ma simt ? Oare s-a gandit cat de mult am iubit-o ? Oare a crezut ca inca dupa atatia ani n-am putut sa o uit, sa trec peste si sa incerc sa imi vad de viata mea, sa intalnesc alte fete, sa ies cu ele si poate sa am ce ea nu a vrut sa-mi ofere ? Oare sunt egoist ? Oare ma gandesc doar la mine ?
X : Dar eu o iubesc...
D : Oare e mai fericita fara mine ?
Poate n-are nevoie de prezenta mea, poate n-a avut niciodata nevoie de prezenta mea. Poate am fost doar o povara. O persoana in plus, care s-a tinut dupa ea, ca un catelus care vrea sa fie mangaiat si scarpinat, care voia doar sa ofere si sa primeasca iubire, sa se joace si asta sa-i fie viata.
De ce fix ea ? Ce e asa special la ea ?
Cum voi putea avea o sotie, o familie, cand inca dupa atatia ani, imaginea ei ?
Cum pot sa iubesc o alta femeie, cand, inca o iubesc pe ea ?
Dar oare e iubire ? Poate e o obsesie ... Am nevoie de un psiholog ? Poate de un psihiatru...
X : NU-MI SPUNE ASTA NU SUNT NEBUN.
Nimeni n-a zis asta... Nu mai vorbi cu mine te rog.
X : UCIDE-MA.
D : TACI!
X : NU POTI SA TRAIESTI ASA!
D : NU MAI ZICE ASTA!
X : NU TE VREA! NU TE-A VRUT NICIODATA! ESTI INUTIL! NU. O. MERITI. INTELEGI?...
D : Nu vreau sa te ascult! De ce inca vorbesti cu mine ? De ce mai stai aici ? I-am indepartat pe toti, m-am izolat!
X : Cred ca nu intelegi… suntem impreuna in asta! Nu poti fugi de mine! Eu sunt tu!