eu.sonia

RE:  stiu, te inteleg(em) :( si imi pare rau ca ai crescut asa..... si mie toti imi ziceau "lasa, arata-le ca poti, ca nu esti asa cum cred ei" ...si astea erau pareri venite si de la prieteni de-ai parintilor mei, oameni trecuti de 50 de ani ai caror copii erau realizati si fericiti...fara sa fie traumatizati de mici cu tot felul de paranoisme inutile. am ajuns la un moment dat sa-mi bag total picioarele, sa le spun ca ma termina emotional, ca psihicul unui copil nu-i facut sa auda mereu "nu asa! nu esti bun! esti un nimeni! n-o sa reusesti! uite la X cum a facut..." ....si, in prima vacanta de craciun a mea ca studenta (aveam 19 ani si ceva) am mers acasa, super-fericita si cu atata dor de casa. nu era deloc usor la arhitectura si a fost un mare salt de la liceu - in orasul natal ...la o facultate grea - in alt oras. sa-ti schimbi viata intr-un moment..si orice faceam nu el convenea....aveau impresia ca eu nu fac nimic, le povesteam de note bune, de realizari, de iesiri, de piese de teatru vazute, de expozitii...de chestii frumoase..si ei erau asa revoltati pe mine, n-am inteles niciodata de ce. au ajuns pe la final de dec. sa-mi spuna ca eu am venit doar sa le stric programul si nu-s in stare de nimic. m-au trimis naibii, literalmente.... am plans cateva zile. a doua zi, dimineata, mi-am facut bagajul si am plecat, nu le-am zis nimic. am lasat si masina, am plecat cu trenul. mi-am jurat de atunci sa nu-mi mai pese asa mult de parerea lor cand fac ceva, sa fac mai mult ce-mi place, ce-mi doresc, ce ma face fericita decat "fac asa, ca ar fi mandri ai mei" ... si tot la aceleasi rezultate si realizari am ajuns...dar cu increderea ca pot, ca-s mai buna, cu calm si bucurie. nu mi-a venit sa cred ca s-au comportat asa. atunci chiar imi doream sa fiu inconjurata cu iubire si bucurie.... asa ca, fa si tu ce iti place. imbina util cu placut...dar in favoarea ta. nu te stresa pentru o nota, un test, o diploma. alea nu inseamna nimic. sanatatea si bucuria ta sunt mai importante.