Viata romaneasca are din ce in ce mai mult accente de fatalitate. Incepe sa ni se faca lehamite de tot si de toate. Scarba devine atotstapanitoare, iar prin orice canal de comunicare, TV, radio, ziare, internet se propaga asupra noastra un miros fad de destin implacabil.
Cred ca ar fi momentul sa vedem ce au facut altii in astfel de situatii. Este vorba de doua situatii pe care, poate, le stiti, dar mi-ar placea sa le si comentati. Vorbim de doua situatii asemanatoare dar totusi foarte diferite: un om al sistemului, ba chiar foarte cunoscut, se revolta impotriva sistemului, in prima situatie; un om din afara sistemului, un ilkustru necunoscut, se revolta impotriva sistemului. Destinul celor doi este oarecum neclar. Asemanari exista. Nici unul nici celalalt nu reuseste sa schimbe sistemul, care se va razbuna crunt in ambele cazuri. Ramane, dupa ei, doar efortul lor absolut singular si, tocmai de aceea, atat de maret. Curajul de a aspune NU fatalitatii, fie ca o faci de la tribuna unui congres fie cu doua plase in mana in fata unor tancuri.