mmaria

Faptul ca parintii mi-au dat viata si m-au crescut, asa cum au putut, a fost cea mai de pret mostenire! Pe parcursul vietii mele, am pretuit, uneori prea tarziu, sfaturile lor!
Dar, pe masura ce trecem de la o  generatie la alta,  se schimba lucrurile! Se pare ca, in contextul actual, cu cat ajuti mai mult copiii, cu atat pretentiile lor cresc. Ma bazez in cele ce afirm, partial pe propria experienta, dar si pe destainuirile si concluziile prietenilor mei de aceeasi varsta cu mine.
Se spune ca in "Occident" parintii isi iau "mana " de pe copii, de cand acestia implinesc 16-18 ani. La noi, pana la adanci batraneti ale parintilor, acestia trebuie sa faca tot posibilul ca  lor( copiilor) sa le fie cat mai bine, iar parintii sa uite de toate nevoile personale! Asta nu ar fi o problema, pentru ca parintii fac toate cele cu drag pentru ai lor copii! Problema apare cad copiii, dupa ce s-au realizat cu ajutorull in mare parte al parintilor, afirma ca este doar reusita lor. pe propriile forte, dar, in continuare au pretentiii de ajutor!!
Imi este greu sa pricep cum devine chestia asta, si chiar nu pot gasi explicatii pentru a discuta cu parintii aflati intr-o astfel de situatie!:(