drtelus

LECTIE DE VIATA
In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui".
Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea"
Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva"

drtelus

Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama".
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.

drtelus

Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva."
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."
MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).
Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!

Efe

Nu mai stiu exact daca a fost prima zi, dar clar a fost in prima luna de scoala.
Clasa intai. :)

Ionut..

Din pacate, fosta mea invatatoare nu mai se afla printre noi , dar prima zi de scoala a fost nemaipomenita,imi amintesc ca ne zicea "boboci " , era tare dar ce ne astepta pe mai departe,nu era chiar asa de ok  !

crissstti

as posta si eu o poza dar atunci nu exista tehnica asta digitala....

misterra

"Un clopoţel a început să se smucească deasupra uşii, speriat. Parcă vrea să-şi rupă frânghiuţa şi s-o ia la fugă. Intrăm în clasă.

Pupitrul e înalt. Mă ridic în vârful picioarelor, mă sprijin în coate şi abia izbutesc să mă aşez, strâmb, pe-o margine de bancă. Fetele se foiesc o vreme, pe urmă se astâmpără. E aşa de linişte, că se aude cum îşi strigă Hună, pe stradă, covrigeii lui săraţi...
- Casian Alexandra!
E numele meu. Ştiu. Dar nu răspund. Pe mine nu mă strigă nimeni aşa. Toată lumea mă strigă Luchi...      
Îmi vine-a râde. Aşa-i de caraghios să te strige cineva Casian Alexandra! Ca şi cum ar striga-o tata pe mama, în loc de Catia, Casian Ecaterina.

Doamna se uită la mine şi râde.
Are-un dinte de aur, drept în faţă.    
- Cu mata vorbesc fetiţo... Cum te cheamă?
Am uitat că banca e înaltă şi cad de sus, bocănind, în picioare. Simt în jurul meu râsul stăpânit al clasei.
- Cum îţi zice mama acasă? stăruie doamna tot blând, dar c-un fel de nerăbdare parcă.
- Luchi! sare de lângă mine, răpezind înainte două degete ascuţite, una bondoacă si zburlită, Luchi, ca la căţei!

Toate fetele se uită la mine. Încă nu râd, dar ochii lor împung şi dor. Şi dintr-o dată mi-e ruşine de numele meu, mi-e ruşine de mine, mi-e ruşine de tot.
- Nu-i adevărat! Acasă, mama îmi zice... Casian Alexandra! răspund repede, ca să se isprăvească odată, uitându-mă urât spre zburlită.

S-a isprăvit. Nu mă mai întreabă nimeni nimic. Mă aşez la locul meu şi mă uit la mine, la fetiţa asta nouă pe care-o cheamă Casian Alexandra şi pe care parcă n-o cunosc.
Casian Alexandra are şorţ negru, de sub care nu i se mai văd genunchii, ciorapi lungi prinşi cu gumă de pieptăraş, şi guler de pichet alb, care-o supără puţin, cum o supără şi cozile împletite prea strâns, care-i trag ochii spre tâmple ca la chinezoaice. Stă cuminte cu mâinile pe pupitru şi i-e ruşine că o cheamă Luchi, ca pe căţei...

misterra

Dar nu-i adevărat. N-o cheamă Luchi. Luchi nu mai este. A rămas pe undeva pe-acasă, poate în lădiţa din cămară, printre resturile de jucării pe care nu le mai ştie ce-au fost şi care nu mai au nume.
Luchi era mică, Luchi era proastă, Luchi era caraghioasă. Luchi era fericită...

Lui Casian Alexandra i-e milă de Luchi. I-e milă, ca de păpuşa moartă căreia i-a cules ochii verzi şi reci de pe covor, într-o dimineaţă de Crăciun... demult...

Mă uit la turnul bisericii, pătrat şi greu. Două ciori încearcă să se aşeze alături pe spiţele crucii. Dar vântul le umflă penele şi le suflă jos.
Le văd întâi limpede, pe urmă cenuşiu, ca printr-o ploaie măruntă şi deasă. Liniile se strâmbă. Turnul stă acum hait, crucea s-a întors ca semnul înmulţirii. Cum să nu cadă ciorile, săracele?

Ceva fierbinte îmi frige obrajii reci. Şi doar nu plâng.
- Ce ai, Casian? Ţi-e rău!
- Nu, doamnă...
Nu i-e rău lui Casian. îi vine să plângă în gura mare şi nu poate. Dacă doamna ar fi întrebat-o:
- Ce ai, Luchi?
Poate că ar plânge. Şi ar fi mai bine...
Dar Luchi nu mai este nicăieri. Luchi a murit. În locul ei o şcolăriţă cuminte clipeşte mărunţel şi-şi înghite lacrimile care au, pentru întâia oară, un gust de cenuşă...

A murit Luchi... "

Nu e originala, dar mi-e una dintre cele mai dragi povestioare despre prima zi de scoala. Otilia Cazimir, "A murit Luchi..."

misterra

Prima mea zi de scoala s-a intamplat in 1987, la Scoala generala Nr. 1 din Fagaras. Aveam parul scurt si ciufulit, si o cordeluta alba, cu 2 funde mari. Uniforma noua si calcata, sosete albe pana la genunchi si pantofi bleumarin cu incrustatii albe. Cand ajung acasa, va arat si poza, daca promiteti ca nu radeti. Am fost suparata ca o cruda soarta ma separase de prietena mea cea mai buna, Teodora, si eram in clase diferite. Aceeasi soarta s-a imbunat dupa cateva saptamani, si printr-o ciudata serie de intamplari (printre care si plecarea unei invatatoare de la alte clasa), am fost redistribuite in aceeasi clasa. Clasa Ia E. Si acum o spun cu mandrie, mere mi-a fost drag "E"ul acela. A, si pe doamna invatatoare o chema Curcian Maria :)

xuxa07

eu abia imi aduc aminte prima zi de faculta... noroc de faptul ca inca de la festivitatea de deschidere am aburit o colega, seara am invitat-o la un concert Parazitii, cateva beri dupa, apoi am dus-o acasa.....si in asa hal ce  am marcat din prima seara ca n am mai reusit sa scap de ea decat dupa vreo 6 luni=))) de fapt si in ziua de azi daca e sa ies cu ea,nu ajung acasa mai devreme decat dupa vreo 2 zile :))))

Efe

15 septembrie 1995. Scoala Generala Nr. 1, Motru. Eram un pitic (nu ca acum sunt prea mare) in uniforma si cu doua codite. Invatatoare, domnisoara Apetrei Marinela. Colega de banca, Andreea. Prima banca, randul de la usa. :) Mi-ar mai placea...

xuxa07

nu m ar mira sa fi lipsit din prima zi :-??

Gabi

Prima zi de scoala:

Imagine ataşată 1
Imagine ataşată 2
Imagine ataşată 3
Imagine ataşată 4
Imagine ataşată 5
Imagine ataşată 6
Imagine ataşată 7
Imagine ataşată 8
Imagine ataşată 9
Imagine ataşată 10
Imagine ataşată 11

Fr33zy

Imi amintesc putin din prima zi de scoala si probabil ca nu mi-as fi amintit nici atat daca nu aveam o poza de atunci (si pe care as aduce-o ca dovada, dar e foarte neclara). Imi amintesc ca m-am imprietenit cu o fetita care locuia pe aceeasi strada cu mine si care a fost prima mea colega de banca si prietena pana in clasa a VIII-a. Purtam uniforma, parul prins intr-o coada la spate, cu o nelipsita funda mare, alba, niste strampi albi, grosi, cu liniute verticale si niste sandalute rosii. In spate duceam un ghiozdan patrat, albastru inchis, preluat de la surorile mai mari. Imi mai amintesc curtea scolii plina de copii si niste oameni mari care vorbeau pe rand la microfon, sala de clasa care era impodobita cu hartie creponata colorata si bancile vechi pe care era frumos asezat abecedarul.

covex_robu

Din prima zi am fost repartizat in ultima banca si tot din prima zi nu mi-am facut temele :)) =)) . Ne-a dat o foaie cu 2-3 animale care trebuiau colorate . Le-am facut numai dupa ce m-a luat mama la rost seara , nu a stat cu mine toata ziua acolo decat pana ne-au bagat in clasa .

nikko

Am fost foarte speriata.

airamb

Prima zi de scoala nu mi-o amintesc, dar am un amic invatator care preda de 32 de ani intr-un sat din Prahova. Discutie:

Invatatorul: app
Invatatorul: nu ti-am povestit?
Eu: ce sa-mi povestesti?
Invatatorul: am o raritate iar...
Invatatorul: am la cls I
Invatatorul: a venit intr-o zi fara creion
Invatatorul: i-am dat unul de la mine
Invatatorul: in prima pauza l-a cautat
Invatatorul: ca il pierduse
Invatatorul: l-a gasit
Invatatorul: in a treia ora stii ce mi-a zis?
Eu:  ce?
Invatatorul: ... il pierduse iar
Invatatorul: a zis asa: "Cred ca in clasa asta sunt vrajitoare care imi iau creionul"
Invatatorul: am ras de am lesinat nu alta
Invatatorul: cand greseste spune asa:
Invatatorul: am gresit dar promit ca nu  mai fac nimic
Invatatorul: si sta...
Invatatorul: daca il intreb de ce sta spune:
Invatatorul: ca sa nu gresesc
Invatatorul: il cheama Sebi
Invatatorul: si ii spun:
Invatatorul: Sebi, deseneaza despre ce am vorbit
Invatatorul: raspuns:
Invatatorul: ma concentrez!
Invatatorul: are cam 1 m
Invatatorul: creol
Invatatorul: cu niste ochi mari si gropite in obraji
Invatatorul: sa-l "mananci" nu alta
Eu:  mi-a povestit o prietena care-i invatatoare, tot asa are cls I, ca dupa prima zi de scoala un baietel i-a zis : doamna, mi-a placut aici, mai vin si maine ...
Invatatorul: sau ma intreba: Cand plecam?
Invatatorul: ii spun ca dupa 2 ore
Invatatorul: spune:
Invatatorul: Bine.Mai stau 2 ore.

Adyctin

Mi-amintesc ca in prima zi de scoala stateam cu ochii cat farfuriile si cu inima stransa de teama ca voi fi intrebata ceva si nu voi sti sa raspund(asta pentru faptul ca tot auzisem ca la scoala nu-i ca la gradi'). Pe invatatoare o cheama Popescu Filofteia si traieste si azi...cred ca e mandra de mine, am fost o eleva silitoare. :)

Andreeax2

In prima zi nu am fost in clasa pe care si-o dorise mama(cea mai proasta acum) si am facut schimb de clasa cu un anume Dragu Andrei ptr ca mai era unul in clasa mea actuala.Din 30 si ceva de elevi am ramas 19 in clasa a doua ptr ca ne-a murit invatatoarea.Prima invatatoare ne-a invata carte mai bine ca oricine.Apoi a venit sotia fostului director care ne-a lasat un pic mai moale,iar in clasa a treia a venit o a treia.Oricum acum suntem a doua sau a treia clasa la invatatura.:D

asd

15 septembrie 1997...Invatatoarea: Radule tu stai in prima banca, sa te am mereu in vizor!...:))

mmaria

Prima zi de scoala ... a fost incantatoare! Urmatoarele zile au fost groaznic de plictisitoare: eu citeam cursiv  povesti, reviste, ziare...tot ce imi cadea in manuta, iar colegii de clasa de-abia invatau literele! Dar mi-a placut propunerea invatatorului meu: sa promovez direct din clasa I in clasa a III-a. Mama mea nu a fost de acord! Eu eram minora si nu am avut  un cuvant de spus!:( Dar si astazi, dupa" jjde ani ", port un respect enorm invatatorului meu! Era cel mai bun pedagog din Romania si cel mai dedicat profesiei sale!

FLD

Imagine ataşată
cata capu' aveam :D .

airamb

Partea a doua...
Eu: de luni  iar o sa-l intalnesti pe Sebi :)
Invatatorul: de fapt am fost in fiecare zi la scoala
Invatatorul: da
Eu: asa drag am prins de el
Eu: a mai facut nazbatii?
Invatatorul: numai din ce ti-am povestit eu?
Eu: da
Invatatorul: nu stiu saptamana asta ce a mai facut pe acasa
etc...

Invatatorul: si este nervos ca trebuie sa scrie cu mana dreapta
Invatatorul: scrie doua trei semne si apoi oboseste
Invatatorul: deci...trebuie sa se odihneasca
Invatatorul: asa spune el
Invatatorul: dar sa-l vezi si cat este de dragastos
Invatatorul: cand trec pe langa el pune mana pe mine si spune:
Invatatorul: Nu-i asa ca am scris frumos?
Eu: ce alintat e...
Invatatorul: da, speculeaza asta ...
Invatatorul: le-am spus ca daca nu termina de scris cele 5-6 randulete nu ies in pauza
Invatatorul: spune :
Invatatorul: Inseamna ca eu voi sta numai in clasa  
Invatatorul: nu pot sa scriu cu mana asta
Invatatorul: si numai mama este de vina
P.S. Sebi este stangaci ;)