mie mi s-a intamplat, si chiar din ce in ce mai des, sa am atatea de obiectat, de urlat, de explicat, incat mi-am dat seama de la inceput ca e in zadar fie sa si incep in a ma explica, justifica, etc.
din cauza asta am ales cumva cu lehamite si deznadejde sa tac.
adica am fost atat de sigur ca cel/cea din fata mea nu va intelege, nu va avea rabdare sa asculte pana la capat incat am zis sa nu irosesc timp si nervi si am lasat lucrurile asa.
e corect? vi s-a intamplat? cum ati scos-o la capat?