cristimilan7

Eram la mare, acum cativa ani si a venit un val mult mai mare ca mine (atunci nu aveam 1,75 m). Erau acolo 2 tipe care m-au scos din apa, ca de nu ... nu mai faceam umbra pamantului.

crissstti

Prin 1995 eram la masa toata familia radeam, glumeam si la un moment dat m-am inecat cu o bucata de paine ...noroc cu cumnatul meu ca m-a luat in brate si m-a strans tare si energic de piept si asa am scapat .
De salvat viata nu stiu daca pot spune ca am facut-o ...acum 2 ani mergeam spre Timisoara si intre Sebes si Deva am reusit sa evit un accident pe care daca nu reuseam cine stie...si nu eram singur in masina .

mcara

A salva viata cuiva nu inseamna (numai) a evita un accident de circulatie! Poate fi atunci cand scoti pe cineva dintr-o casa in flacari sau cand esti pe patul unui spital, langa cel(cea) care are nevoie de sangele tau si esti legat de acea persoana prin tuburile care transfera sangele tau in corpul de langa tine!
Numai atunci poti spune ca AI SALVAT VIATA CUIVA!!!
Ganditi-va bine inainte de a posta un comentariu pe aceasta tema !!!!!

V|p3r_m3n

Cand eram mic era sa cad de pe geam, dar am fost prins in ultimul moment. Eu numai imi amintesc, mi-a povestit maicamea. :)))

alynabest

Ce multi eroi. :|

DarKAngeLX

Aveam vreo 8 ani... cel putin trebuia sa implinesc ziua urmatoare. Eram la scaldat cu prietenii.. aveam cam 1,60 pe atunci. Am intrat in apa imi era pana la gat undeva la 5m de mal, dintr-odata a venit un curent puternic care m-a luat si ma dus mai bine de 10 metrii catre o zona unde era vreo 3-4m adanca apa, m-am panicat. Un baiat mai mare ca mine a inotat dupa mine si m-a scos la mal .. M-am uitat in ochii lui, n-am constientizat ce s-o intamplat, dar dupa vreo juma de ora m-am dezmeticit si m-am dus sa-i multumesc. Cel mai mult m-a durut ca restul prietenilor vazandu-ma ca ma tot duc pe Somes in jos.. au ras, ca nu eram destul de puternic ca sa ma impotrivesc curentului. Am scapat si am apucat varsta de 20 de ani datorita unui necunoscut.

De salvat viata cuiva, de destule ori.. cea mai interesanta chestie a fost cand unul dintre prieteni a pus piciorul jos de pe trotuar incercand sa traverseze strada o masina se indrepta spre el cu cel putin 150km/h .. si am apucat sa il trag de tricou inapoi.. Saracu n-o scos o vorba toata ziua ... era incremenit .. Faza cea mai naspa a fost ca idiotul din masina, s-a oprit la vreo 50 de metrii cu greu.. si o venit inapoi la noi ca de ce nu suntem atenti cum traversam, ca daca isi spargea masina din cauza noastra.. era jale. I-am notat numarul, am mers direct la politie si baiatul s-a ales cu permisu suspendat.

Cam asta e povestea mea.. :)

misterra

NU pot spune ca am salvat cuiva viata in mod constient si voluntar, dar sunt sigura ca prin actiunile mele am facut la un moment dat o diferenta, sau ca cineva, prin ceva ce a facut, m-a salvat. Salvarea unei vieti nu se calculeaza in cate respiratii ai salvat, eu cred ca sta si in calitate. Adica poate prin ceva ce am facut am salvat o viata nu de la moarte, dar de la o viata trista si anosta.

Fr33zy

  Cam acum 3 ani pe vremea asta ma plimbam prin Brasov cu o prietena de-a mea. Era o zi mai calda de primavara, zapada de pe acoperisul caselor prinsese a se topi. Am trecut pe langa o biserica de pe acoperisul careia se vedea ca mai cazuse inainte niste zapada... Prietena mea, intr-un moment de inspiratie, s-a oprit si s-a uitat in sus, eu am continuat sa merg. A vazut ca de sus vine o bucata mare de gheata si m-a strigat sa merg inapoi doi pasi... Eram foarte linistita, m-am intors si am facut vreo doi pasi dupa care am auzit o bubuitura in spatele meu... Cand m-am intors... de abia atunci am constientizat ce putea sa mi se intample. Era o bucata mare de gheata, nu stiu daca mi-ar fi fost fatala ciocnirea, insa stiu ca m-au trecut fiorii si am ramas pe ganduri un timp...

demlasjr

eu am fost salvat de cumnatu-meu de la piscina, eram mic, prinsesem curaj si am zis sa dau din picioare, poate ma tin deasupra.....insa pe naiba. Am stat vreo 30 secunde pana sa isi dea seama cumnatu-meu ca eu sunt sub apa :)))
Insa ca eu sa salvez viata altuia....hmm....sincer eu nu ma simt si nu pot spune, acest lucru poate sa-l faca numai cel care ma considera ca i-am salvat viata. Nu vreau sa ma laud sau alte chestii, las pe altii sa decida, e cel mai drept in viata...

cRaZyAleX

Eu am fost salvat de cateva ori ... De fapt , eu dinainte sa ma nasc pot spune ca am fost salvat... Sora mea avea 12 ani cand m-am nascut eu si isi dorea enorm un fratior dar mama mea nu mai putea avea copii , si desi a incercat 2 ori inaintea mea , pierduse ambele sarcine. Cu mine a fost complicat... Pentru mine a trebuit sa semneze cu riscul ca unul din noi doi va muri , dar din fericire nu a fost asa. M-am nascut cu asfixie alba. Ce inseamna asta? Simplu , as fi putut fi un copil handicapat. As fi putut fi orb , surd , mut , olog etc... Timp de 6 luni am mers la doctor sa-mi faca multe teste pentru a vedea daca detin vreun handicap. Din fericire sunt sanatos si ma simt o persoana norocoasa deoarece doar 1 la 1 milion din cei care se nasc cu asfixie alba duce o viata normala , iar acel 1 se spune ca este foarte inteligent ( cel putin asa a spus doctorul ). Cu alte cuvinte , am avut zile de la Dumnezeu :)

Continui ... In 1992 , la 2 ani si ceva deja mergeam bine pe picioare si ma simteam '' independent '' . Atat de independent am fost ca am cazut intr-un canal , deoarece dragul meu tata , in loc sa aiba grija de mine vorbea cu un vecin de bloc. Norocul meu ? Ca un vecin mai tanar ( avea vreo 20 de ani ) m-a zarit de pe balcon si a coborat imediat si m-a scos din canal . Tata nici nu-si daduse seama ca eu cazusem , nici nu ma cauta ... :)

In 1993 , si-a luat insa revansa , cand pentru prima data ajuns la mare , la 3 anisori ai mei un mic val m-a luat cu totul si daca nu era el , cu siguranta nu mai traiam in ziua de azi.

La varsta de 5 ani , ciudat dar adevarat m-a salvat un plastic :) Deh , copil curios am vrut sa vad ce se intampla daca bag o foarfeca in priza. Norocul meu? ''Coada'' foarfecei era de plastic si m-a salvat. Ce s-a intamplat e simplu : scurt circuit si o spaima pe cinste.

In rest nu stiu , acum nu-mi aduc aminte la ora asta sa mai fi avut parte de astfel de intamplari.

cRaZyAleX

Mi-am adus aminte un episod mai trist din viata mea , in care involuntar puteam sa salvez viata unui verisor , dar s-a intamplat chiar invers... involuntar sau indirect am facut ca viata lui sa se stinga. Aveam vreo 10 ani eu , iar el 13. Locuiam la 200 de metri unul de celalalt si ne vizitam destul de des , mai ales ca primii 2 ani din viata mea i-am petrecut in casa matusei mele ( blocurile unde m-am mutat eu au fost construite dupa Ceausescu si nu erau terminate ). Acea vara din 2000 nu o voi uita niciodata. Copii find , ne jucam la o bara de batut covoare cu mingea , dar mie deja mi se facuse de fotbal , voiam sa simt cum se joaca pe teren mare , ma plictisisem de dat in bara toata ziua... Asa ca , fara permisiunea mamei mele m-am dus cu niste prieteni pe un teren de fotbal destul de departe de cartierul meu , si l-am ignorat pe al meu var cand acesta m-a rugat sa raman cu el sa ne jucam , si sa nu ma duc acolo deoarece sunt multi tigani.... In zadar. L-am ignorat si am plecat fericit ca voi juca pe iarba , cu porti de 7 metri... El a ramas acasa , si cum statea peste drum de CFR ( unde parcau locomotivele ) , se avea bine cu portarul si acesta ii permitea sa intre si sa culeaga din orice pom tot ce-si dorea. Ei bine , el era mai cocotat , si ii placeau prunele , asa ca impreuna cu alt vecin de-al lui s-au urcat intr-un prun , dar cum nu erau facute , el a vrut sa ajunga mai sus , sa le culeaga pe cele bune. Din nefericire a alunecat si la impactul cu terenul i-a intrat un ciot de la un copac taiat in stomac... I-a fost fatal. Cand m-am intors de la fotbal si am aflat tragica veste va dati seama ca m-am invinovatit foarte multa vreme... Inca tind sa cred ca 25% macar a fost vina mea....

valent

Prin 1995, Vadul Crisului in Bihor. Elevi veniti cu profesorii in excursie, la munte. Noi, intr-o vale, 4 in doua corturi. Ma uit brusc inspre povarnisul din dreapta si nu-mi vine sa cred: vad foarte clar un corp cum se prabuseste printre brazi si din stanca in stanca. Nu ajunge pana jos. Fugim, urcam pe stanci si cumplit de greu coboram o fata zdrobita in cadere, cu jumatate de scalp dezvelit, inconstienta. Sa cobori un corp in felul acela.....
Profesorii au dus-o cu o targa improvizata pana in primul sat.
Nu stiu daca a supravietuit. Stiu doar de la alti colegi ca a fost singura pe care parintii nu au vrut s-o lase in excursie. As vrea si n-as vrea sa stiu ce s-a intamplat cu ea.

PSC

În 1988 aşteptam tramvaiul în staţie. A venit, după multe minute, însă staţia era foarte aglomerată. Staţia nu era acoperită cu copertină şi nici protejată cu gard, de două ori era să cadă cineva în iureşul din trafic; a doua oară l-am prins de haine pe respectivul şi, în loc de mulţumesc, m-a acuzat că i-am băgat mâna în buzunar, dar s-a restabilit ordinea.
A venit tramvaiul, dar mai sus decât a doua treaptă a scării n-am putut urca. Tramvaiul a plecat şi eu rămăsesem cu un picior în aer şi cu o mână ţinându-mă de bară. Exact când a ajuns tramvaiul în intersecţie, mi-a alunecat mâna de pe bară şi într-o secundă mi-am văzut moartea cu ochii. Am simţit o mână cum mă prinde şi-mi opreşte căderea. Era respectivul care mă acuzase că am vrut să-l buzunăresc.
În cealaltă mână ţineam ghiozdanul, din fericire nu aveam manuale la mine. A ajuns sub roţile maşinilor şi nu l-am mai recuperat.