Am gasit citatul acesta intr-o carte: 

M-am dăruit ţie mai repede decât oricărui alt bărbat, îţi jur! Şi pentru ce? Fiindcă văzându-mă cum scuip sânge, mi-ai luat mâna într-a ta, fiindcă ţi-au dat lacrimile, fiindcă tu eşti singura fiinţă omenească ce s-a îndurat să mă compătimească. Am să-ţi mărturisesc un lucru caraghios: aveam odinioară un căţel care mă privea atât de trist când tuşeam... A fost unica fiinţă pe care am iubit-o. Când a murit, am plâns mai mult decât la moartea mamei mele. Nu-i mai puţin adevărat că mama m-a bătut timp de doisprezece ani.
Ei bine, te-am iubit numaidecât, tot atât de mult ca şi pe căţeluşul meu. Dacă bărbaţii ar şti ce se poate obţine cu o lacrimă, ar fi mai iubiţi, iar noi i-am ruina mai puţin.

SI as vrea sa va intreb cum il comentati. Intr-adevar lacrimile unui barbat - in conditiile in care sunt sincere - pot indupleca mult mai usor o inima femeiasca ? Voi ce credeti ? Poate ati avut experiente personale legate de un astfel de subiect ?