Rugby

Sunt tare curios ce-ati facut voi daca ati reusit sa va repuneti pe picioare dupa ce ati patit asta

Alin_sky_walker

eu zic ca e imposibil sa iti revii complet, cine se poate repune pe picioare trebuie sa aiba un noroc extraordinar

V|p3r_m3n

Da, sa iti revi complet e imposibil. Oricum, cred ca daca ai iubit-o asa de mult, oricat de mult te-ar fi dezamagit, daca s-ar intoarce inapoi la tine ai accepta.

freek

De ce v-ati despartit ?

bolundu148

bravo rugby, felicitari pt tema propusa. din tot ce ai scris pan akm, deduc faptul k suferi mult din cauza "ei"

Rugby

Deviem de la subiect, voi ati patit ceva in genul? cum ati reactionat? ce-ati facut... ati reusit sa o uitati sau sa-l uitati? hai sa nu facem subiectul despre mine si relatia asta!

Gabi

Creed ca ar fi cazul sa treceti de la "problema lui Rugby" la "Tema propusa de Rugby". E clar ca omul sufera si nu vrea sa nu mai sufere, asa ca dati-i pace.

Tema este - va readuc aminte - urmatoarea: credeti ca mai puteti simti ceva dupa ce ati avut o mare dezamagire in viata ? Voi, nu Rugby ! Ca la el este clar.

Alin_sky_walker

la mine e destul de ambiguu, poate as mai putea simti ceva ptr altcineva dar vor fi niste simtaminte destul de vagi, neclare. eu incerc sa imi canalizez dragostea spre alte tinte, de exemplu prieteni, tara, clubul de fotbal etc. lucruri la care am tinut si inainte

alynabest

Eu sincer, ajunsesem sa`l urasc. Dupa mult timp am iertat, numai ca n`am uitat, evident... Ma rog, am trecut peste :) cu taria care tot el mi`a dat`o ;;)

Acum sunt cea mai fericita de pe pamant :D ... nici nu`mi pierdusem vreo speranta, doar na, imi spusesem ca o viata am, treb` sa profit... Si am aj si la concluzia ca "Life is an experiment, and everything it`s just an illusion!

valent

Depinde de la om la om, evident. Eu unul n-am mai avut sentimente pentru nimeni. Cele care au urmat au fost niste nume si atat. Nu-mi pare rau ca s-a intamplat asa. Singurul lucru pe care il regret e ca nu pot da timpul inapoi.  

alynabest

p.s. Sa nu se inteleaga gresit, fericita NU tot cu el sunt :)))) ... Case closed de muuult...

blu3_r@yn

sincer nu as avea timp sa stau sa citesc tot ce s-a scris si nu stiu daca s-a scris....

Cum interpretez eu ce ai scris tu?
Consider ca prin faptul ca sustii sus si tare ca " nu ma mai incarca nici o emotie" sau "dupa ce m-am despartit de fosta partenera si nimic nu ma mai afecteaza, nimic" incerci sa iti interiorizezi sentimentele.
Din punctul meu de vedere, ceea ce spui tu este doar o "perdea" prin care "impui" constientului tau ca Trebuie sa o uiti pe fosta.
Sfatul meu este sa o lasi mai moale cu interiorizarile, si stiu ca undeva in tine exista suferinta pe care vrei sa o ascunzi. Nu incerca sa o ascunzi pentru ca ajungi sa iti faci rau tie. Trebuie sa recunosti ca ai o problema si trebuie sa te confrunti cu ea pentru a o depasi!

misterra

Esti capabil, trebuie sa fii. Asa e construita fiinta umana, oricate incearca sa o doboare, tot mai exista resurse de 'supravietuire'. Si mereu omul mai poate iubi din nou, oricat de tare l-a durut ultima data. Fiecare suferinta ne maturizeaza si ne face sa ne dezvoltam capacitatea de coping, de a face fata stresului provocat de ruptura. Si mereu ni se pare ca atunci am suferit cel mai tare, si mereu viata ne poate demonstra ca ne inselam. Doar timpul poate vindeca ranile, uneori e nevoie de mai mult, alteori de mai putin. Uneori se mai intampla (cand dezamagirea a fost mai mare) sa ne autoblocam capacitatea emotionala, poate chiar la nivel subconstient, si asta doar ca sa protejam de alte suferinte. E o reactie fireasca, dar e la fel de firesc sa reinvatam din nou sa iubim, sa zambim, sa simtim. AI plans? As intreba... e o reactie care ajuta la eliberarea emotiilor si sentimentelor. Uneori, dupa ce plangi te simti eliberat, si te ajuta se te ridici si sa mergi mai departe. La fel de adevarat e ca oamenii reactioneaza diferit, au nevoie de stimuli si perioade de refacere diferite. Atat vreme cat esti constient de astea, nu poti fii decat pe drumul cel bun, oricat iti ia sa ajungi la destinatie.
Cum obisnuiesc eu sa zic, "Tot ce nu ne omoara, ne face mai puternici".

PS. Vorbesc la persoana a IIa ca si constructie a textului, nu pt ca m-as adresa (doar si exclusiv) lui Rugby. E pt oricine vrea sa citeasca :)

Fr33zy

Cred ca da, am mai iubit o data, mai demult, pe la 17-18 ani... Spun cred pentru ca ceea ce am simtit atunci pare sa fie putin pe langa ce simt acum, pentru cel care este in momentul de fata langa mine.
Si da, cum era de asteptat, m-a ranit, m-a facut sa sufar si nici pana in ziua de azi nu am reusit sa imi dau seama daca totul a fost intentionat sau chiar nu stia ca eu il... iubeam... sau nu-l interesa... nu stiu... Cert este ca a durat cam un an sa pot sa mi-l scot din minte. Poate ar fi durat mai putin, doar ca nu vroiam sa trec mai departe si sa il uit. Treptat ma acomodasem cu iubirea mea trista...
Ce-am facut pana la urma? Cum l-am uitat? Simplu, as zice acum, insa atunci nu a fost deloc usor... Am lasat timpul sa treaca, nu l-am mai vazut o perioada si am aruncat orice lucru care imi amintea de el. Si totusi... mereu imi venea in minte posibilitatea unei impacari... care n-a mai urmat. Ma amageam ca telefonul va suna intr-o zi si va fi el... ma va cauta... Dar n-a fost asa.
Apoi, am schimbat orasul, anturajul, am lasat totul in urma si am inteles ca acea persoana apartine alteia, ramanand totul in trecut, iar eu... doar eu contam pentru mine de acum incolo... Am luat din relatia respectiva tot ce era bun de invatat si, cu timpul, am uitat sa ma mai gandesc la el...
O perioada nu am fost in stare sa mai simt nimic pentru altcineva, nu mai puneam suflet in relatii asa cum obisnuiam, insa cred ca asta nu s-ar fi intamplat daca vreuna din persoanele ce mi-au iesit din cale, ar fi meritat interesul si atentia mea...
Mereu am fost de parere ca timpul le rezolva pe toate si, cum se spune, tot ceea ce nu ma darama, ma face mai puternica...

Benu

Am trecut prin toate starile posibile si imposibile cu el. De la cel mai bine si frumos, pana la la cel mai urat si dureros. Recunosc ca nu a dat in mine. Era prea educat si civlizat pt asta. Dar ranea pe alta parte. Tot intr-un zambet. Nici un fel de tipat, sau de bruscat. Nici macar o palma. Niciodata. Desi poate ca, privind peste ani, ar fi fost bine daca ar fi facut-o.
O maladie grea, dar la fel de precisa ca un medicament, de care incerc de zor sa uit.
E asa usor sa ranesti pe cineva doar din vorbe. Si sa fii masetru in asa ceva este un adevarat "dar"... dar nu de la D-zeu.
Am plans, am tipat, am trecut prin crize de nervi. L-am urat o perioada -vorba Alynei, dar pt ca s-a intors, l-am iertat, desi nu uitasem nimic. Dar m-a vrajit cum numai el era capabil s-o faca. Si l-am primit inapoi. Si a continuat sa se razbune. Ziceai ca eram o papusa de carpe; nu mai aveam constiinta cu mine.
S-a saturat si a plecat. Atat de departe, ca nici acum nu-mi vine sa cred ca au trecut 12 ani si nu l-am revazut.
Bine, mint, l-am vazut acum 2 ani, la o inmormantare, dar de departe. Oricum, mi s-au inmuiat genunchii si am crezut pt o clipita ca voi aluneca de pe tocuri. Dar a durat doar o secunda sa-mi dau seama ca nu trebuie sa-i ies in cale, pt ca probabil as lua-o de la capat.
Nu regret absolut nimic din ce-am facut pana acum in viata mea. Nici macar faptul ca am fost atat de batuta in cap la momentul acela, incat sa-l las sa-si bata joc de mine, exact asa cum a  vrut el. Pt ca daca nu era el, nu as fi fost astazi omul care sunt.
Pana la urma, cred ca trebuie sa ii multumesc. Desi nu sunt chiar asa de hotarata:))
M-am refacut dupa episodul cu el, dar mi-a luat aproximativ 10 ani. Cam toata adolescenta, daca fac un calcul:P
10ani in care am trecut printre ceilalti, fara macar sa-i observ. In ultimii 2 ani mi-am dat seama ca mai pot sa iubesc, doar ca acum sunt mult mai precauta. Si daca nu merge, asta e! S-au inventat manastirile/pesterile. Gasesc eu un loc undeva :))

razvano

e greu sa treci peste ceva de genu dar nu imposibil. probabil am avut noroc ca ne desparteau 160 km si faptul ca nu o vedeam zilnic si nu vorbeam cu ea, nu era nime care sa imi aduca aminte de ea m-a facut sa uit. cel mai tragic era cand unele intamplari ne readuceau fata in fata. in nenumarate randuri am incercat sa o aduc innapoi dar fara nici un rezultat. dupa o perioada de timp de 2-3 ani de la despartire am intalit o alta fata, am intrat intr-o relatie care nu parea sa aiba viitor insa de atunci au trecut 3 ani si nu as schimba nimic din ce a fost. recunos insa faptu ca si acum, in momentu in care o revad ma gandesc la : ce ar fi fost daca... insa doar atat

Alin_sky_walker

tot ce este frumos TRECE repede

freek

Cel mai urat este sa te indragosteti de cea mai buna prietena a ta..si evident sa nu-i poti spune pentru ca asta ar strica prietenia.

niko308

Sunt norocoasa, inca nu m-a ranit nimeni :D

malvi

toate astea au trecut...din fericire..da am fost ranita, apoi un inger m-a ajutat sa mi refac aripile, si eu la randul meu l am ajutat, sti despre cn e vorba, UGBY.

malvi

si acum dupa atata timp...ai reusit sa iubesti din nou?.........

crissstti

viata merge inainte...ridica capul si nu te da batut !