... voi incerca sa fac un rezumat al problemei ce ma macina zilele acestea.

Pe 15 decembrie 2009 am cunoscut o fata, mi-a placut de la prima vedere. Dupa 11 luni de relatie (noiembrie 2010) ne-am despartit, la vointa ei. Dupa 11 luni de relatie si momente frumoase ea a hotarat sa puna capat relatiei, motiv intemeiat nu a avut. De precizat e ca am fost primul baiat din viata ei si parea ca pe zi ce trece ma iubeste tot mai mult si ca nimic nu ar fi putut rupe relatia noastra.
  Dupa ce ne-am despartit, a inceput imediat o alta relatie cu alt baiat, se pare ca acesta si este adevaratul motiv pentru care a dat cu piciorul la relatia noastra de pana atunci. Dupa alte 3 saptamani s-a despartit si de acel individ.
Dupa ceva timp de la relatia ei secundara (o luna circa ), am decis sa ma intalnesc cu ea la rugamintea ei, avea sa-mi marturiseasca unele lucruri.
Acum cateva zile s-a intamplat acest lucru, am fost la un bar cu 2 cesti de ceai in fata, se simtea atat de vinovata incat nu avea curaj sa ma priveasca in ochi, a stat tot timpul cu lacrimi in ochi, mi-a spus pas cu pas ce a simtit, a dat vina escapadei pe o minciuna de-a mea anterioara, cum ca as fi fost la disco si eu i-am zis ca eram acasa si dormeam (adevarat - greseala mea).
Mi-a spus ca ea doar incerca sa ma faca gelos si ca in tot timpul acela ea s-a gandit la mine, si ca sunt singurul baiat pe care l-a iubit vreodata.
I-am spus ca i-am oferit acea intalnire ca sa imi spuna tot adevarul, fiind mai dur am intrebat-o toate detaliile despre acea relatie de scurta durata cu acel tip care era de o seama cu ea: 17 ani, 3 ani mai mic ca mine.
   Punctul culminant....   a fost cand mi-a marturisit ca s-a culcat cu el. Am simtit o durere in piept, plangand incerca sa-mi zica ca nu stie ce-a fost in capul ei in acea seara, mahnit am intrebat-o dupa cat timp s-a intamplat, mi-a zis ca dupa o saptamana.
 Mi-a spus ca a facut o mare greseala si ca nu s-ar astepta sa o iert, ii e frica de ceea ce a facut si stie ca nu mai poate da timpul inapoi.
  Am plecat fara sa ii zic nimic dar cu mii de ganduri, care ma macina si in momentul asta.. cand scriu aceste randuri.
  Asta s-a intamplat pe 5 ianuarie, de atunci m-am rupt cu totul, am intrat in dilema vietii mele, nu am mai vorbit pana ieri cu nici un prieten.
 Inima doreste sa fie alaturi de ea, spune sa ii mai dau o prima si ultima sansa, pe cand in mintea mea  e DEZORDINE TOTALA.
Zilele acestea m-am mai intalnit de cateva ori cu ea, intalnirile s-au rezumat la conversatii, regrete, promisiuni, lacrimi si cate un sarut rupt de dragul vremurilor bune.

Ieri am decis sa imi bag si prietenii in ecuatie. Cum era de asteptat, stiind cum au stat lucrurile, mi-au spus ca nu ar trebui sa reincep relatia cu fata. Replicile au sunat: "Indiferent de alegerea ta, eu sunt alaturi de tine", dar gandind: " cat de prost sa fii sa-i mai dai o sansa ".
Simt ca am scazut mult in ochii prietenilor mei (am 4-5 prieteni apropiati, fete si baieti), pe deoparte e si normal, sunt pe cale sa-mi cobor orgoliul si demnitatea la pamant pentru iubirea fata de aceasta fata.

Problema ma depaseste, nu stiu ce sa fac, ce sa cred.. chiar acum am vorbit pe facebook cu ea si mi-a spus ca aseara m-a simtit nesigur si crede ca nu sunt prea sigur ca vreau sa fiu cu ea, mi-a spus ca va lupta pentru mine, ca imi va recastiga increderea si are sperante ca va putea fi ca inainte si chiar mai bine.

De ce am apelat la voi, prietenii de pe diseara.ro... parerile unora dintre voi s-ar putea sa imi puna ceva ordine in gand, as vrea sa stiu daca am vreo sansa cat de mica sa uit ceea ce a facut sau e o lupta cu morile de vant, ma va macina mereu gandul asta ca a gresit? sunt foarte multe intrebari la care nu am raspuns.

Eu am fost sincer cu voi, sper ca raspunsurile sa fie cat se poate de serioase. O sa fiu activ in cadrul temei, voi dialoga cu voi.
  Mersi anticipat, Andrei.