Dragilor,probleme in paradis!
Un an si-un sfert e trecut de la primul sarut.Totul a fost minunat ,perfect.A fost asa cum iubirea trebuie sa fie.Eu tocmai luasem licenta,ma intorsesem din Bucuresti in orasul meu natal.Ea in ultimul an de liceu.Timp de 4 luni nu ne-am dezlipit unul de celalalt.A venit timpul sa imi gasesc un job,m-am intors in Bucuresti,am inceput relatia la distanta.Chiar si asa,era divin.Numaram amandoi zilele sa vina weekndul sa ma intorc la ea.
Trecuta a fost si toamna,si iarna,si primavara.Ne-am iubit,am avut incredere unul in celalalt.S-a intors vara,s-a facut anul.noi tot impreuna,ea cu bacalaureat,cu admitere la facultate.A trecut prin niste clipe de cosmar , iar eu am fost pansamentul ei.pe cat de tare ma durea sa o vad suferind,pe atat de fericit eram sa vad ca o ajut sa treaca peste.lucrurile s-au calmat,noi am avut in continuare grija de dragostea noastra.
Problema apare cu schimbarea de anotimp.vine momentul despartirii de cuib,plecarea la facultate.si nu in Romania.Am avut planuri,ca dupa un timp,cateva luni,un an , sa-mi iau si eu zborul catre ea.
Din pacate , saptamana in care a plecat nu a fost tocmai fericita.niste mici neintelegeri au facut ca noi sa nu vorbim cu cateva zile,iar cand a ajuns acolo framantata de ganduri , a decis sa ne despartim.cateva zile,o saptamana , mi-a cerut sa nu vorbim despre asta,sa o las sa se linisteasca,ca lucrurile vor fi dificile.Am mai insistat putin si ne-am impacat.cateva saptamani a mers.apoi...gelozia mea a pus capat .am incredere in ea , dar asta nu inseamna ca nu imi trec prin cap lucruri.
Am vorbit zilnic,pe skype in special.din pacate skype-ul are mici probleme,uneori mesajele nu se trimit la timp.Eu simteam ca turbez ,ca nu stiu de ea.Si am spus lucruri,am interpretat gresit.Problema este ca eu nu am inteles pe deplin prin ce trece(avand in vedere ca este foarte atasata de parintii ei ).am presat-o cu intrebari ,am intrebat-o daca ma insala,i-am spsu ca nu vad ca ea mai tine la mine,ca nu mai este `dragastoasa` .am insinuat ca ea sta pe chat uneori si mie imi spune ca doarme.si repetam povestea asta aproape zilnic.am facut greseli groaznice.problema e ca a cedat.
Asta s-a intamplat vineri.mi-a spus ca nu mai poate,ca nu mai are nici o resursa in ea, ca toata chestia asta aduce numai tristete , relatia noastra a ajuns intr'un punct mort, viata nu ne da intotdeauna lucruri frumoase si atunci cand ne spune ca trebuie sa ne resemnam, cred ca trebuie sa o ascultam, doar pentru a nu ne rani mai si mai si tot mai rau,si ca are nevoie sa o las sa se linisteasca ,sa isi vindece ranile,ca daca mai vorbim ..nu va putea trece peste.
Sambata i-am scris,a raspuns , dar ne-am rezumat la ce faci ,mi s-a rupt sufletul sa vad cat este de trista.M-a rugat sa nu ii mai scriu ca se duce la somn si are nevoie de o perioada sa isi vindece ranile.De cealalta parte sunt eu, cu sufletul in mii si mii de bucati.nu ma pot gandi la nimic altceva.O iubesc si as face totul,efectiv totul sa fim din nou impreuna.
Sunt intr-un punct mort,chiar nu stiu ce sa fac, imi vine sa ii scriu atatea lucruri ,dar stiu ca asta ar agrava situatia acum.
Am nevoie de un sfat..am nevoie de ceva...orice...am nevoie de parerile voastre.