"Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blochează, la un moment dat, în paradoxuri. Inventarul lor pare infinit. În rezumat, s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nici o evoluţie. Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum. Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea - iată virtuţile care ne lipsesc. Dar ne descurcăm noi şi fără..."
Andrei Pleşu, Paradoxuri româneşti, 2009

Hai sa inventariem paradoxurile.

Exemplu: Stadion nou de 5 stele in Bucuresti, luminat intens, dar cu pereti nefinisati, pe alocuri fisurati si cu igrasie.