Mihai

Pentru mine nu e loc in tara asta care sa nu fie frumos. Fiecare in felul lui. Ar fi multe de spus, dar si mai multe de vazut...
Avem o tara frumoasa, mare, pitoreasca, plina de legende. In ultimii ani tara noastra are si drumuri. Este loc de mai bine, dar totusi e un progres impresionant in comparatie cu ce era acum 10 ani. In Romania gasesti peste tot pensiuni noi-noute care te asteapta la orice ora cu destule camere libere: cochete si cu toate utilitatile.
Ce frumos e cand te opresti la o benzinarie pe la 500-600 km de casa! Observi vanzatorii, le ceri un ceai sau o cafea, le urmaresti accentul si zambesti putin in barba.. si te bucuri sa vezi ca oameni destul de diferiti de tine, dar care sunt tot romani ca si tine, iti raspund in limba ta si incearca sa-ti sara in ajutor cu orice mic gest.
Te opresti intr-o poiana pe un drum forestier de dupa Campulung si auzi doar fosnetul copacilor si nimic altceva. Ti-e teama sa strigi, sa nu se prabuseasca dealurile peste tine.
Esti pe o colina in spatele Sucevitei si te uiti de acolo la sate si la campurile verzi si ti se pare ca lumea acolo a fost creata.
Urci Transfagarasanul dinspre Fagaras si, cand aproape sa ajungi sus, drumul te imbata cu unduirile lui care par imposibile. Pe urma cobori spre Vidraru.. si te opresti la cabana.. comanzi ciorba de burta.. ce mai conteaza cata grasime este in castronul ala in care smantana si ardeul fac legea.
Ramai inzabezit spre Pestera si, atunci cand incepi sa-ti faci planuri pentru noapte, cand socotesti daca ai destula benzina ca sa tii motorul pornit toata noaptea, vezi in departare cum vine incet buldozerul. Seara e a ta: un vin bun, niste jumari sau o pastrama de oaie.
Urci spre Muntele Rosu, al naibii e drumul ala de 3-4km, iti rupi masina din toate incheieturile, dar ce mai conteaza, se vede luminisul, iar camera calduroasa si traseele din Ciucas te asteapta si nu te mai lasa sa te intorci.
Te cazezi la pensiunea din Polovragi si vrei sa ramai acolo pentru totdeauna.