Grecii spun că doar o femeie care și-a spălat ochii cu lacrimi poate să vadă limpede. Dar pentru Manuela, acest adevăr nu mai este valabil. În noaptea în care o mașină i-a ucis fiul, Esteban, și-a plâns toate lacrimile, până la capăt. Departe de a vedea limpede, pentru ea trecutul și prezentul s-au contopit în bezna durerii.În acea noapte, pe un scaun de spital, citea ultimele rânduri scrise de fiul său într-un jurnal de care nu se despărțea niciodată: "Azi dimineață m-am uitat prin camera mamei mele și am găsit un vraf de poze. Toate aveau o jumătate lipsă. Tatăl meu, bănuiesc. Am impresia că și din viața mea lipsește aceeași jumătate. Vreau să-l regăsesc, nu mă interesează cine este sau cum s-a purtat cu mama. Nimeni nu are cum să-mi ia acest drept numai al meu."Ea nu i-a spus niciodată cine fusese tatăl lui. "Tatăl tău a murit cu mult înainte să te naști" este tot ceea ce-i spusese. În memoria fiului său, Manuela pleacă de la Madrid spre Barcelona, în căutarea tatălui. Vrea să-i spună că ultimele cuvinte ale fiului său i-au fost adresate lui direct, chiar dacă nu l-a cunoscut niciodată. Dar mai întâi vrea să-i spună că atunci când a părăsit-o, cu optsprezece ani în urmă, era însărcinată și că au avut un fiu împreună, și că acesta tocmai a murit. Îi va mai spune că l-a botezat Esteban, ca pe tatăl lui biologic, înainte ca acesta să-și schimbe numele în Lola. Lola Travestita.Manuela se duce la Barcelona s-o caute pe Lola. Lola, tatăl fiului său. Căutarea unui bărbat care poartă acest nume nu poate fi simplă. Și nici nu este.
|
|
|
|
|
