Discutia asta este veche de cand s-au inventat fondurile publice: pe ce este corect sa fie cheltuite? Oare arta poate / trebuie sa fie sprijinita din fonduri publice?

ori de cate ori se pune problema construirii unui stadion, a unei case de cultura, a unei statui, a unui parc, neaparat trebuie sa rosteasca cineva fraza asta: "noi nu avem spitale, si aruncam banii pe...". Nu se poate sa nu va sune cunoscut... Dar n-as vrea sa discutam despre toate temele posibile de aruncat bani publici, ci doar despre ARTA si BANUL PUBLIC.

Arta ar trebui sa fie sprijinita din fonduri publice?

Mai intai, sa vedem ce inseamna arta. Cand vorbim de arta, trebuie sa vorbim de artisti. Ei sunt cei care creeaza opere de arta, care pot fi obiecte de arta, monumente, carti, chiar concerte, sau chiar instalatii... Obiectele de arta au o existenta proprie. Munca artistica produce un patrimoniu. Mai mult: operele de arta creeaza identitate, coeziune.

In secolele 20 si 21, actiunile culturale au devenit parte integranta a industriilor culturale si creative. De aceea, arta a devenit o parte componenta a acestui termen destul de des folosit: dezvoltarea durabila locala si regionala. Ar trebui ca statul sa integreze cultura in strategiile de dezvoltare economica si, mai ales, sociala?

Dar cetatenii, cum vad ei oare arta intr-un secol marcat de consum si comunicare galagioasa?

Campania de strângere de fonduri pentru Cumințenia Pământului a generat o adevărată criză în spațiul public, prin faptul că a interpelat atât identitar cât și spiritual pe români pe un teren pe care nu erau obișnuiți să fie solicitați financiar.

Cand se vorbeste de sprijinirea initiativelor artistice, exista argumente pro si contra:

PRO:

Formele de exprimare artistica valoroase sunt lipsite de impact comercial. Arta si banii sunt doua entitati distincte, cu putine tangente. Scopul artei nu este acela de a produce profit, ci este unul estetic redat prin idei bazate pe valori ale oamenirii precum frumusetea sau adevarul. Fiind lipsita de o utilitate concreta, aceasta nu este nici accesibila si nici pe gustul tuturor, de unde si vanzarile mici care nu permit artistilor sa se sustina din punct de vedere financiar. Actul creativ depinde de fonduri pentru a deveni cunoscut,sau chiar pentru a fi initiat. O dovada a lipsei impactului comercial al artei o reprezinta numarul foarte redus de spectatori inregistrati in cinematografe, sau vanzarile cartilor. Conform Ministerului Finanţelor, in prezent exista doar 20 de edituri care controleaza 80% din piata de carte. Celelalte edituri, chiar dacă au producţii valoroase din punct de vedere cultural, nu contează din punct de vedere economic. Acesta este un exemplu clar ca in lipsa unor fonduri pentru o promova, arta poate intra in impas.

Investitia in arta inseamna protejarea culturii nationale. Daca fondurile publice nu sunt dirijate catre arta, multe institutii prin care este promovata cultura ar disparea: teatrele ar fi fortate sa se inchida, industria filmului s-ar micsora si ar promova exclusiv productiile comerciale, iar muzeele si-ar inchide portile. Exista promotori privati ai artei, dar acestia sunt prea putini pentru a mentine diversitatea formelor de exprimare. In plus, odata expusa regulilor economice ale comertului, exista oricand sansa ca arta, transformata intr-o afacere, sa devina un esec, iar impactul negativ poate fi important. Accesul liber si ieftin la arta, asigurat prin subventionarea publica, este esential procesului de educatie si de identificare sociala si chiar nationala.

CONTRA:

Arta este subiectiva, este o chestie de gust. De ce ar fi atunci promovata, de vreme ce nu se poate considera ca arta produce bunuri de utilitate publica? Institutiile guvernamentala care decid ce opere/teatre/muzee etc. sa fie finantate nu poate decide in interesul intregii populatii. Trendurile sunt stabilite de piata, hotararile luate de o  institutie bugetara nu ar putea anticipa urmatorul curent. Astfel,bazandu-se doar pe precedente, obiectele de arta inovative pierd orice sansa de a deveni cunoscute marelui public. Parerile in privinta valorii unei opere de arta variaza de la individ la individ, sunt supuse subiectivitatii, ceea ce inseamna ca nu reprezinta un interes comun al populatiei. Efectul pe care subventionarea subiectiva l-a avut in timp a fost scaderea numarului de consumatori de arta, fapt evident in salile goale de cinema sau galeriile pustii ale muzeelor.

Succesul artistic determina o selectie naturala a formelor de exprimare artistica valoroase. Valoarea unui obiect de arta trebuie sa fie stabilita de un numar cat mai mare de oameni care il apreciaza, aspect care se reflecta in vanzari. Profitul rezultat astfel asigura selectia formelor artistice cu adevarat valoroase, care nu sunt diferentiate insa prin subventia neconditionata asigurata de catre stat. Daca o forma de arta ar fi finantata de catre stat, atunci cand ar disparea fondurile, ar disparea si arta, deci succesul ar fi artificial. In concluzie, cu cat aderenta la public este mai scazuta, cu atat sustinerea valorii sale este mai subreda. Si invers.

ASADAR: sunteti pro sau contra sustinerii artei din banii vostri pe care ii gestioneaza statul? Si de ce?