dydulce

"Daca iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul contribuie la realizarea dorintei tale"  -  Paulo Coelho  - mi se pare adevarat acest citat :P

V|p3r_m3n

Salut. Eu nu as vrea sa discutam un pasaj anume, dar mi-ar place sa purtam o discutie despre "Codul lui Da Vinci". Am auzit pe mai multe persoane spunand ca numai cred in Dumnezeu dupa ce au citit cartea.

25

...Nu mai vreau nimic. Iubirea imi ajunge, caci iubirea imbratiseaza deopotriva pe oameni si pe Dumnezeu, viata si moartea. Iubirea cea mare e aici, in odaita aceasta...o respir in fiecare clipa...E in mie si in afara de mine, in tot cuprinsul infinitului...Cine n-o simte nu traieste aievea, cine o simte traieste in eternitate...cu iubirea in suflet poti trece pragul mortii, caci ea stapaneste si dincolo, pretutindeni, in toate lumile existente si inexistente...Viata omului nu e afara, ci inlauntru, in suflet...Ce-i afara e indiferent...nu exista...numai sufletul exista...Cand nu va mai fi sufletul meu va inceta de a mai fi tot restul...restul...si totusi restul hotaraste soarta sufletului meu...si restul depinde de alt rest...M-am amagit cu vorbe parca viata s-ar calauzi cu vorbe...Acuma plutesc intre viata si moarte, intre cer si pamant, ca omul care si-a taiat craca de sub picioare si asteapta sa cada fara sa stie barem unde va cadea...

Padurea spanzuratilor - Liviu Rebreanu

25

Iti ating gura, cu un deget ating coltul gurii tale, ii urmaresc conturul ca si cum as desena-o cu mana mea, ca si cum pentru prima oara gura ti s-ar intredeschide, si mi-e de-ajuns sa inchid ochii pentru a sterge totul
si a o lua de la capat, fac sa prinda viata de fiecare data gura pe care o doresc, gura pe care mana mea o alege si ti-o deseneaza pe fata, o gura aleasa dintre toate gurile, cu suverana libertate aleasa de mine ca sa ti-o desenez cu mana mea pe fata, si care printr-un hazard pe care nu incerc sa-l inteleg coincide intrutotul cu gura ta ce zambeste pe sub cea pe care ti-o deseneaza mana mea. Ma privesti, ma privesti de aproape, tot mai de aproape si atunci ne jucam de-a ciclopul, ne privim tot mai de aproape si ochii se maresc, se apropie intre ei, se suprapun, iar ciclopii se privesc, rasufland descumpaniti, gurile se intalnesc si lupta fierbinte, muscandu-se cu buzele, abia sprijinind limba de dinti, zbenguindu-se in lacasele lor unde un aer greu intra si iese insotit de un parfum vechi si de tacere. Atunci mainile mele incearca sa ti se adanceasca in plete, sa-ti mangaie incetisor necuprinsul parului in timp ce ne sarutam de parc-am avea gura plina de flori sau de pesti, de miscari vii, de aroma nedeslusita. Si daca ne muscam, durerea e dulce, si daca ne sufocam intr-o efemera şi cumplita sorbire simultana a respiratiei, moartea aceasta instantanee este frumoasa. Si nu-i decat o singura saliva si un singur gust de fruct parguit, iar eu te simt tremurand lipita de mine precum luna in apa.

Julio Cortazar - Sotron

25

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o papusa de cirpa si mi-ar darui un pic de viata, s-ar putea sa nu-i spun tot ce gindesc, in definitiv. As gindi tot ce spun.
As da pret lucrurilor nu pentru cit valoreaza, ci pentru ce semnifica ele.
As dormi putin, as visa mai mult, inteleg ca pentru fiecare minut cind inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cind ceilalti se opresc, m-as destepta cind ceilalti dorm.
As asculta cind ceilalti vorbesc si ce m-as bucura de-o buna inghetata de ciocolata!
Daca Dumnezeu m-ar cinsti cu un crimpei de viata, m-as imbraca simplu si m-as arunca pe brinci la pamint. Lasind descoperit nu numai corpul meu, ci si sufletul.
Doamne, daca as avea o inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta sa rasara soarele.
As picta un vis de Van Gogh, iar pe stele as scrie un poem de Bendetti. Un cintec al lui Seratt ar fi serenada pe care as oferi-o lunii.
As stropi cu lacrimile trandafirii, pentru a simti durerea spinilor lor si sarutul de singe de pe petalele lor… Doamne, daca as avea un crimpei de viata… Nu as lasa sa treaca un moment fara sa spun oamenilor ca iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau pe fiecare barbat ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Le-as dovedi oamenilor cit gresesc gindind ca inceteaza sa iubeasca atunci cind imbatrinesc, fara sa stie ca imbatrinesc numai cind inceteaza sa iubeasca.
I-as darui aripi unui copil, dar l-as lasa sa invete el singur sa zboare. Pe batrini i-as invata ca moartea nu vine cu batrinetea, ci cu uitarea. Atitea lucruri am invatat de la voi, oamenii…
Am invatat ca toata lumea vrea sa iubeasca pe culmea muntelui, fara sa stie ca adevarata fericire sta in forma urcusului spre culme.
Am invatat ca atunci cind un nou-nascut stringe cu micul lui pumn, pentru prima data, degetul tatalui lui, il prinde pentru totdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe celalalt de sus numai cind l-a ajutat sa se ridice.

-----> ...

25

... ----->

Sunt atitea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi dar, pina la urma, nu au sa-mi foloseasca prea mult, pentru ca atunci cind ma vor aseza in acel geamantan, din nefericire, voi fi ocupat cu muritul…

Gabriel Garcia Marquez- "Papusa de cirpa"

bigfoot222

hmm.....nu are legatura cu cartzile, cu pasajele, cu citatele dar am o propunere de tema: nenorocirea de la mina petrila
sry dak  cuiva nu-i convine

misterra

"Era atat de cinstit incat i l-as fi dat si pe Dumnezeu pe datorie" - Eugene Sue, Misterele Parisului

"Aproape intotdeauna greselileau ceva sacru. De aceea, nu incerca nicicand sa le indrepti. Dimpotriva, constientizeaza-le, intelege-le pana la capat. Ai sa le poti apoi sublima" -  Salvador Dali, Jurnalul unui geniu

freek

"Acest trecut a fost candva viitor" de Vasile Preda:

"iti dai seama, cred, ca asa-zisul simt al dreptatii apare uneori ca rezultat al invidiei initiale simtite impotriva oricarui om care are mai mult. Vrei sa ai, deci. Un loc al tau, al copilariei tale. Asa cum ai o meserie, un pluton pe care-l comanzi, o masina de ras, un costum. Posezi adica. Ai si o prietena, ai un sef, ai o strada pe care locuiesti, ai o durere de cap, ai un narav, ai...Totul intr-un raport de posesie cu existenta ta. Omul din tine are, e avid sa aiba. El nu este. Intre a avea si a fi tu ai ales verbul care-ti dizolva fiinta in lucruri. Tu nu esti, ci ai. Sau nu ai. Ceva, chiar si un trecut"
Reply With Quote

Fr33zy

"Suferinta e un sentiment mult mai puternic decat iubirea. Din pricina iubirii, oamenii ajung sa faca aproape orice, insa din pricina suferintei ajung sa faca orice".

"Venin" - Colin Faconer

" Nu exista nici timp, nici spatiu - ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor este in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda, si infinitul asemenea, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de roua..."

"Sarmanul Dionis" - Mihai Eminescu

" O iubire adevarata inseamna sa nu poti gandi contrariul ei. Nu numai ca nu puteam sa concep ca ar putea veni o zi in care sa nu te iubesc, dar nu concepeam macar ca s-ar putea sa nu fii iubita de toti barbatii din lume... Eu nu eram decat un privilegiat al norocului... singurul iubit de tine. Cand te iubeam nu-mi puteam inchipui viata mea fara tine nici macar pe lumea cealalta. In fata lui Dumnezeu insusi, te vedeam tot cu atributele unei fiinte iubite. O iubire care nu este eterna, nu este nimic... Eu insa am vazut ca pot fi zile, saptamani, pot fi ani, in care tu sa nu fii iubita (...) Ceea ce oamenii numesc iubire nu ma multumeste... Cum? O contabilitate de zile cand iubesti si zile cand nu iubesti, ca pe urma sa inchei bilantul si sa vezi daca in total ai iubit sau nu?... Nu intelegi ca iubirea nu poate admite greseli, nici macar una. Iubirea e totul sau nimic. O greseala nu are sens aici... Daca intr-o pagina de intreaga de calcul, un inginer a zis o singura data trei si patru fac opt, tot calculul este nul si podul se prabuseste (...) O fericire, pe care nu o poti gandi durabila, nu e fericire si inca o data fara certitudine nu poate fi in lume nici adevar, nici frumusete... Si nu e..."

"Jocul ielelor" - Camil Petrescu

25

"Una din cele mai adanci dorinte feminine in intimitate este sa se poata relaxa si abandona, stiind ca iubitul ei se ocupa de toate. Apoi se poate bucura fara sa trebuiasca sa planuiasca ea totul si sa-i spuna barbatului ei ce sa faca. Poate fi energie pura, miscare pura, iubire pura, fara sa trebuiasca sa analizeze toate optiunile si sa decida care sunt cele mai bune. Se poate bucura de faptul ca barbatul ei isi asuma responsabilitatea directiei, pentru ca ea sa poata fi ceea ce este feminitatea in esenta ei: energie pura.
Asemenea oceanului, starea naturala a femininului este sa se miste profund si cu mare putere fara o directie unica. Masculinul construieste canale, baraje si barci pentru a se uni cu puterea oceanului feminin si a se deplasa din punctul A in punctul B. Dar femininul se misca in mai multe directii in acelasi timp. Masculinul alege un singur scop si se misca in directia aceea. Ca o corabie care strabate un ocean intins, masculinul se decide asupra unui curs si navigheaza in directia respectiva; energia feminina in sine este lipsita de directie, insa uriasa, precum vantul si curentii adanci ai oceanului, vesnic in schimbare, frumoasa, distrugatoare si totodata sursa a intregii vietii.
Acelasi principiu se aplica in relatia de iubire dintre un barbat si o femeie. De fiecare data cand incerci sa o determini pe iubita ta sa fie mai mult ca o corabie decat ca un ocean, ii negi energia feminina. De fiecare data cand vorbesti cu ea si te astepti sa isi analizeze dispozitia proasta si situatia astfel incat sa le poata rezolva, vorbesti „masculin” cu ea. Poate s-o faca, se poate pricepe chiar mai bine decat tine, dar asta nu va face din ea o femeie fericita.
O femeie fericita este o femeie relaxata in corpul si inima ei: puternica, imprevizibila, profunda, posibil salbatica si distrugatoare, sau calma si senina, dar intotdeauna plina de viata, abandonata in voia uriasei forte a inimii ei oceanice si miscata de aceasta.

(continuare...)

25

(partea a II-a)

Cand ii ceri sa analizeze emotiile din inima ei, e ca si cum ai construi ziduri in jurul unei parti din ocean si ai transforma-o in piscina. E mai sigur si mai previzibil, dar mult mai putin viu si insufletitor. Majoritatea barbatilor si-au transformat iubitele in „piscine”, tratandu-le mereu ca pe niste barbati, vorbind cu ele despre sentimentele lor ca si cum ar putea fi analizate astfel incat sa poata fi „rezolvate”.
Prioritatea feminina este iubirea, nu scopul si directia. Femeile nu se elibereaza analizandu-se. Se elibereaza abandonandu-se in iubire. Nu iubirea ta. Iubirea lor. Se elibereaza abandonandu-se in imensul circuit al iubirii care e innascut in inima lor si permite ca vietile lor sa fie puse in miscare de aceasta forta din inima lor."

Calea barbatului superior - David Deida

misterra

"Mai am o scoica si cateva pietre,
cum sa cladesc din ele o mare
si-un tarm unde sa stau pe nisip
si cum sa ma conving ca am fost pe un asemenea tarm
urmarind fericit o pasare
care acum nu ma mai lasa sa dorm?
O scoica si cateva pietre
si un nume ciudat
pe care nu-l intelege nimeni
si speranta mea de a ajunge
sa nu-l mai inteleg nici eu intr-o zi.
Sarbatoarea s-a terminat,
imi astept pedeapsa langa tribunele goale,
dar eu am vazut arzand la amiaza un  nor
si-am auzit cantecul care ingenunchia caii salbateci,
iti spun, tarmul acela nu-i o simpla poveste
eu am vazut norul si-am ascultat cantecul
si inainte de a ma invinge
soarele m-a facut fericit" - Octavian Paler, Scrisori imaginare - A cincea iubire

freek

Terry Pratchett rocks!
Terry Pratchett,Mort :
"- CUM SE NUMEŞTE CÂND TE SIMŢI CALD ŞI MULŢUMIT ŞI AI VREA CA LUCRURILE SĂ RĂMÂNĂ AŞA CUM SUNT?
-Cred că-i zice fericire".

Fr33zy

Cantec de dragoste la marginea marii - Nichita Stanescu

Cu gleznele julite, eu te pandesc cand treci
printre rocile tarmului, reci.
Marea se va preface-n pasari stravezii,
cate le-ncap ochii deschisi spre ea,
si vor zbura falfaind, cand ai sa vii,
pana-n piscul vazduhului cu o stea.

Vor ramane prapastiile si pesterile goale,
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile,
starnind margeanele domoale
si corzile.

Uite, epava corabii lui Simbad marinarul
cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii,
cu un varf injungie-n mijloc clestarul,
peste toate puntile alearga raci vii.

Iti daruiesc o stea la mare, un crab si un delfin!
Adu-i in spinare pana la nisipuri.
Ma voi preface orb si am sa vin
cu bratul intins, sa-ti mangai chipul.

Benu

  ''Fausta facu un semn din cap, insemnand ca e bine, arunca o privire spre cupa cu otrava care era sezata pe o masuta, la indemana, si-atunci, pt prima data, lua copilul in brate. Copilul se trezi si, clipind din ochi, paru ca o priveste...si-atunci Fausta ii vorbi:
- Fiul Faustei...fiul lui Pardaillan...ce se va intampla cu tine? ...Te vei ridica intr-o buna zi in fata tatalui tau?...Iti vei razbuna mama? ...Fiul Faustei si al lui Pardaillan, iti doresc sa ai inima invelita in trei scuturi de otel! Iti doresc ca sufletul tau de nepatruns sa nu cunoasca niciodata mila, dragostea, simtamintele de slabiciune si inrobire! Iti urez sa treci prin viata ca un meteor fierbinte care impinge fatalitatea din spate! Adio, fiu al lui Pardaillan!
  In acelasi timp lua in mana cupa cu otrava, o goli dintr-o sorbitura, o arunca si, cu violenta, in spasmul suprem al mortii, depuse un sarut ca o muscatura de nesters pe fruntea pruncului...
  Si cazu pe perna...moarta...

  Ce avea sa devina, intr-adevar, aces copil, zamislit de doua fiinte pline de forta si de viata intensa, la fel de uimitoare si una si cealalta, dar una, prototip al cavalerismului, sinteza a generozitatii, cealalata, prototip al ambitiei, sinteza a orgoliului? Dar, ce avea sa reprezinte produsul acestor doua figuri atat de deosebite, copilul care intalnise inspaimantatoarea imprecatie a Faustei in pragul vietii, care mostenea poate incalculabila forta a raului care salasuia in spiritul Faustei, si in care palpita poate sufletul marinimos al lui Pardaillan?...''

Michel Zevaco  - "Fausta invinsa"

Gabi

Ok... dupa prima ora, ma gandeam ca poate n-am formulat cum trebuie ce vroiam in seara asta...
Dar continuati... sunt convins ca oricine citeste pasajele astea nu pierde timpul de pomana.

Benu

"Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,
cum as putea intoarce copilul care-am fost
cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange.

Sunt tanar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as manca, satul
nu m-as incape in pielea mea de tigru.

Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele în os
si sa dezmint zapada pierdut in pirueta.

Sunt tanar, Doamna, inca aripile ma tin
chiar de ating pamantul pe-aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgand prin dansa bunicile si unchii.

Sunt tanar, Doamna, tanar, de-aceea nu te cred,
oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasii cetii spre mine isi reped
sagetile vestirii, sunt tanar. Buna seara!"

Mircea Dinescu - "Sunt tanar, Doamna"

Fr33zy

"Copiii incep prin a-si iubi parintii; pe masura ce cresc, ii judeca si uneori chiar ii iarta".
"Portretul lui Dorian Gray" - Oscar Wilde

"Inainte de a ma naste am fost o vesnicie intreaga "nimic". De ce ma tem acum de aceeasi "neexistenta" cu care am avut o vesnicie intreaga prilejul de a ma obisnui - si-n care am fost deja? Nu inteleg."
Lucian Blaga

"In cele din urma nici un popor nu e atat de decazut si de pacatos pentru a nu mai fi vrednic sa te jertfesti pentru el, din moment ce-i apartii."
Lucian Blaga

Patriciatania

"faptul că nu eram înţeles de alţii devenise adevărata mea sursă de mândrie, n-am simţit niciodată nici cea mai mică dorinţă de a spune lucrurilor pe nume sau de a-i face pe alţii să înţeleagă ceea ce numai eu ştiam"
TEMPLUL DE AUR- Yukio Mishima

misterra

Jean Paul Sartre - Zidul

"Esti condamnat la moarte. Vei fi impuscat maine dimineata.
(...)
Nu ma gandisem niciodata la moarte pentru ca nu avusessem ocazia, acum insa se ivise si n-aveam altceva mai bun de facut decat sa ma gandesc la ea.
(...)
Nici eu nu realizam inca pe deplin; ma intrebam daca doare rau, ma gandeam la gloante, imi inchipuiam grindina lor care frige trupul, sfredelindu-l.(...)Eram insa linistit: aveam toata noaptea la dispozitie ca sa inteleg.
...
Vor fi opt. Li se va comanda: "Foc" si voi vedea opt pusti indreptate spre mine. Cred ca o sa-mi vina sa intru in zid, ca o sa imptng din rasputeri zidul cu spinarea, iar zidul va rezista ca in cosmaruri. Toate astea mi le pot imagina.(...)Probabil ca doare ingrozitor.(...)Am si inceput sa simt ranile; de o ora ma doare in cap si in gat. Nu sunt chiar dureri adevarate; e vorba de ceva mai rau: e vorba de durerile pe care o sa le simt maine dimineata. Dar dupa aia?(...)Imi zic: dupa nu mai e nimic. Dar tot nu inteleg ce inseamna asta. Sunt momente in care sunt gata-gata sa reusesc...Si pe urma deviez, ma gandesc iar la dureri, la gloante, la zgomot.(...)Imi vad cadavrul: asta nu e greu, dar eu sunt cel care il vede, eu, cu ochii mei.
...  

misterra

Nu e firesc sa mori. Si de cand urma sa mor, nimic nu mi se parea mai firesc.
...
Nu voiam sa ma gandesc la ceea ce avea sa se intample in zori, la moarte.(...)Dar, de indata ce incercam sa ma gandesc la altceva, vedeam tevile pustilor indreptate spre mine. Cred ca mi-am trait executia de zeci de ori la rand.
...
Daca as fi vrut, cred ca as fi putut sa dorm putin: nu inchisesem ochii de patruzeci si opt de ore, eram istovit. N-aveam insa chef sa pierd doua ore de viata: ar fi venit sa ma trezeasca in zori, i-as fi urmat ametit de somn si as fi crapat fara sa apuc sa zic: "of", nu voiam una ca asta, nu voiam sa mor ca o vita, voiam sa inteleg.
...
In starea in care ma aflam, daca cineva ar fi venit sa ma anunte ca am pot intoarce acasa linistit, ca scapasem cu viata, chestia asta m-ar fi lasat rece: SA ASTEPTI CATEVA ORE SAU CATIVA ANI E TOTUNA CAND AI PIERDUT ILUZIA CA ESTI ETERN."




"Poate, oare, eternitatea unei bucurii, sa compenseze  o clipa de durere omeneasca?" - Albert Camus, Ciuma

"Ce haioasa e tineretea, pe dinafara sclipeste si pe dinauntru nu simte nimic!" - Jean-Paul Sartre, Caile libertatii - 'Varsta intelepciunii

Benu

''- Jenny, scumpa mea, te rog sa canti ceva numai pentru mine.
  Apoi  iesi numaidecat din camera si se aseza pe banca din gradina. Nu se indoia nici o clipa ca Jenny va canta tocmai pasajul acela din sonata a doua despre care scrisese mortul cu numele caraghios de Jeltkov.
  Chiar asa se si intampla. De la primele acorduri recunoscu bucata aceasta, unica prin profunzimea ei. Si sufletul ei parea ca se dedubleaza. Se gandea ca trecuse pe langa ea o dragoste mare, care se naste numai o data la o mie de ani. Isi amintea de cuvintele generalului Anosov si se intreba pentru ce o silise Jeltkov sa asculte, fara voia ei, tocmai aceasta bucata de Beethoven. Iar in minte i se inchegau cuvinte, care se potriveau atat de bine cu muzica, de parca ar fi fost strofe ce se incheiau cu vorbele : "Sfinteasca-se numele tau".
(...) In fata ta n-am fost decat rugaciune (...) Minunea mea, lauda tie, lauda inflacarata si dragoste fara cuvinte (...) Imi amintesc de fiecare pas al tau, de fosnetul pasilor tai. Ultimele mele amintiri sunt invaluite intr-o tristete dulce, tristete calma si minunata. Dar n-o sa-ti pricinuiesc durere. Plec singur, in tacere, asa cum au vrut-o D-zeu si soarta:"Sfinteasca-se numele tau".
  In ceasul trist inainte de moarte ma rog numai tie. Viata ar fi putut fi frumoasa si pentru mine. Sufletul meu cheama moartea, dar inima mi-e plina de lauda pentru tine : "Sfinteasca-se numele tau".
  Nici tu , nici oamenii din jurul tau, nimeni nu stie cat esti de minunata. Bate ceasul. E timpul. Murind, in trista clipa a despartirii de viata, cant totusi : "Slava tie!".
  Iat-o ca vine, moartea care impaca totul, iar eu spun:"Slava tie!".
  Printesa Vera imbratisa trunchiul unui salcam, isi lipi obrazul de el si planse(...)
- Ce s-a intamplat?(...)
- Nimic! M-a iertat. Acum totul e bine."

A.I. Kuprin - "Bratara de granate"

Benu

"Sirena urla neintrerupt, lung. Alarma aeriana. M-am uitat la ceas. Era aproape unsprezece. Avioanele Aliatilorveneau in fiecare zi la ora asta. Baloanele de baraj se ridicau la mare inaltime, aparea ceata artificiala. Avioanele nu se vedeau. Cateodata se auzea din departare un fel de zanganit, altadata -niste explozii slabe. Inimile detinutilor se umpleau de bucurie. Crestea speranta. Nici chiar sfarsitul tragic din Varsovia nu ne-a zdruncinat increderea in victorie. Frontul de est, desiisi incetinise inaintarea, nu mai era asa departe (...)  In transporturile de la Varsovia erau multi copii. La FKL a fost creat un sector special pt ei. In acest scop, li s-a cedat unul din blocurile zidite. Curtea lui a fost inconjurata de un gardut;printre copii se invartea o sora cu un sortulet alb. Blonda, tanara, frumoasa si cocheta; era altfel decat Sylwia, Halinka sau Elzunia. Ele purtau stigmatul lagarului. Wanda era usuratica, cinica si stricata. Avea un caracter pacatos, dar imi placea altfel decat celelalte. Ma excita; constienta de acest lucru, facea totul ca sa ma atraga."

Wieslaw Kielar - "Cinci ani la Auschwitz"

Benu

"Cand din sat am plecat
Aveam parul moale si carliontat;
Palmele imi erau cupa si cleste
Stiam sa injur si sa rad nebuneste(...)
Ma speria larma tramvaielor, vaerul
Inaltele blocuri si aerul,
Ma gandeam oare cum
Poti trai intr-atata pucioasa si fum?
Dar inima mea
Ca un clopot, sagalnic in piept hohotea.(...)
Ma mangaiau fetele fara sfiala
Aruncandu-mi mere-aruncate in poala;
Fete cu care cand azi ma-ntalnesc
Isi soptesc - si nici ele nu stiu ce-si soptesc.
Ori cu talc isi apleaca privirile-n lut
De-mi dau seama, mirat, c-am crescut.
Mi s-au scuturat din par firele de otava
Tramvaiele ma incanta c-o muzica grava(...)
Doamne, cat m-am schimbat!
Parca altfel plecasem din sat(...)
Si totusi in suflet raman
Acelasi copil din capita de fan
Caruia-i place sa cante, sa-njure
Triluri si vorbe acum mai mature(...)
Prietena, haide, orasu-si aprinde
Stelele albastre ca in colinde(...)
Sa dansam amandoi, sa dansam
Dansul copiilor ce-au crescut(...)
Cu inima-n piept speriata vibrand
Sa dansam tremurand, sa dansam,
Ca si cum i-am gresi cuiva sa dansam"

Nicolae Labis - "Dans de odinioara"

misterra

Rally, mi-ai adus aminte de Labis, si de 2 poezii preferate, pe care le-am invatat pe de rost in clasele primare, din ambitie. Moartea caprioarei o mai stiu recita si acum, cu intonatie :)

Seceta a ucis orice boare de vant,
Soarele s-a topit si a curs de pamant.
A ramas cerul, fierbinte si gol,
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri, tot mai des, focuri focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
(...)
Dar vaile vuira. Cazuta în genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.
(...)
Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce-nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!

misterra

Albatrosul ucis - Nicolae Labis

Cand dintre pomi spre mare se rasucise vantul,
Si-n catifeaua umbrei nisipul amortea,
L-a scos un val afara cu grija asezandu-l
Pe-un cimitir de scoici ce stralucea.

La marginea vietii clocotitoare-a marii
Sta nefiresc de teapan, trufas, insa rapus.
Priveste inca parca talazurile zarii
Cu gatul gales indoit in sus.

Murdare si sarate-s aripile-i deschise,
Furtuna ce-l izbise ii canta-un surd prohod,
Lucesc multicolore in juru-i scoici ucise
Al caror miez caldurile il rod.

De valuri aruncate pe tarmul sec si tare
Murira fara lupta sclipind acum bogat.
Le tulbura lumina lor alba, orbitoare,
Aripa lui cu mal intunecat.

Deasupra tipa-n aer dansand in salturi bruste,
Sfidand nemarginirea, un tanar pescarus.
Razboinicul furtunii zvarlit intre moluste
Rasfrange-n ochiu-i stins un nou urcus.

Cand se-nteteste briza aripa-i se-nfioara
Si, re-nviat o clipa de-un nevazut indemn,
Iti pare ca zbura-va din nou, ultima oara,
Spre-un cimitir mai sobru si mai demn.

misterra

Arta conversatiei - Ileana Vulpescu
----------------------------------------------

Cuţite înfig în noi doar cei pe care îi iubim.

Nu-mi ajungea o greutate într-o mână, mi-a mai trebuit şi-a doua, ca sa mă echilibrez în mersul acrobatic pe frânghia vieţii.

Viaţa se compune din ţevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coşcovite, din plase pe care le cari de la piaţă, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie, dar şi din Bach şi din Beethoven, din Shakespeare şi din Tolstoi, din Eminescu şi din Blaga, din Michelangelo şi din Ţuculescu. Totul e viaţă.

Efe

"Ceea ce ma separa de credinta dumneavoastra,i-am scris,nu este atat faptul ca dumneavoastra credeti in Dumnezeu,iar eu am avut intotdeauna despre Dumnezeu o parere ciudata.La urma urmei,nu mi se pare atat de important ca ne deosebim in aceasta privinta.Metafizica singura,cand nu e pusa in serviciul unei idei sangeroase,nu ucide.Dumnezeu n-a devenit sangeros decat in clipa cand s-a gasit cineva sa ucida in numele lui.Ceea ce ma desparte de dumneavoastra este altceva.Credinta dumneavoastra ne cere sa suportam tot ce se intampla,cu gandul la viata de apoi.Aici e,de fapt,problema.Amanand totul pentru lumea de dincolo de mormant,dumneavoastra ne cereti sa lasam lumea aceasta pe seama celor ce se descurca mai bine decat noi.Amanand totul pentru judecata de apoi,vom lasa toate nedreptatile neclintite.Istoria este Golgota si dumneavoastra ne spuneti ca n-avem altceva mai bun de facut decat sa ne purtam crucea si,daca ni se cere,sa ne suim singuri pe cruce si sa intindem mainile pentru a ni se bate cuiele.Iata ce nu pot sa accept.Iluzia judecatii de apoi ne preda istoria cu mainile legate,ne lasa la cheremul istoriei,sa faca ce vrea din noi.Ea ne cere nu sa intelegem istoria,ci s-o induram.Sa ne resemnam.Sa credem ca intr-o alta lume vom fi rasplatiti pentru resemnarea noastra de acum.In felul acesta,ne trezim fara nici o aparare in fata nedreptatilor.Mai mult,ne pomenim ca Dumnezeu a trecut de partea celor care tin istoria in haturi.Dar daca Dumnezeu face jocul tiranilor,nu este si el un tiran?Daca el sta pe capra alaturi de cei care strang haturile in maini,cum pot eu sa-l iubesc?".


"Nu stiu ce credeti dumneavoastra in intimitate despre infern.Eu cred ca infernul exista.Dar cred ca exista aici,pe pamant.Asa cum aici,pe pamant,e singurul loc unde s-ar putea crea paradisul."

Octavian Paler-Viata pe un peron

Darkinside

But I, being poor, have only my dreams. I have spread my dreams under your feet. Tread softly, because you tread on my dreams. (William Butler Yeats)

Mie în schimb, fiind sărac, nu-mi rămân decât visele. Mi-am aşternut visele la picioarele tale. Păşeşte încet, calci pe visele mele. (William Butler Yeats)


To put one's trust in someone, without great expectations.

misterra

"Poetul, ca si soldatul, nu are viata personala" - Nichita Stanescu

misterra

De cateva zile imi tot propun sa scriu fragmentul asta, dar nu l-am gasit pe net si cartea mi-era deja prin cutiile pregatire pt mutare. Stiu ca e in engleza, dar nu am rabdarea necesara sa il traduc. Sa vedem, cine il recunoaste :)

"To me the honour is sufficient to belonging to the universe - such a great universe, and so great a scheme of things. Not even death can rob me of that honour. For nothing can alter the fact that I have lived: I have been I, if for ever so short a time. And when I am dead, the matter which composes my body is indestructible - and eternal, so that come what may to my 'Soul', my dust will always be going on, each separate atom of me playing its separate part - I shall still have some sort of finger in a pie. When I am dead, you can boil me, burn me, drown me, scatter me - but you cannot destroy me: my little atoms would merely deride such heavy vengeance. Death can do no more the kill you."

Efe

"Traisera destul impreuna ca sa-si dea seama ca dragostea era dragoste oricand si oriunde, dar cu atat mai intensa cu cat se apropia de moarte."

Efe

Daca v-am povestit aceste amanunte cu privire la asteroidul B-612 si daca v-am destainuit numarul lui, am facut-o din pricina oamenilor mari. Oamenilor mari le plac cifrele.Cand le vorbiti despre un nou prieten, ei niciodata nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate. Nu va intreaba niciodata; "Ce sunet are glasul lui?" Ce jocuri ii plac lui mai mult? Face el colectie de fluturi?" Ci intreaba: "Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme cantareste? Cat castiga tatal lui?" Numai atunci cred ei ca il cunosc. Daca le spuneti oamenilor mari: "Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis" ..., ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa.

Lor trebuie sa le spuneti: "Am vazut o casa, care costa o suta de mii de franci". "Ce frumoasa e!" vor exclama atunci.

Tot asa, daca le spuneti: "Drept marturie ca micul print a existat intr-adevar sta faptul ca el era o fiinta incantatoare, ca radea si ca-si dorea o oaie. Cand cineva isi doreste o oaie, e o marturie ca exista", ei vor ridica din umeri si vor socoti ca nu santeti decat niste copii! Dar daca le spuneti: "Planeta de pe care venea el e asteroidul B-612", atunci va vor crede si va vor lasa in pace cu intrebarile lor. Asa sunt ei. Nu trebuie sa le-o luati in nume de rau. Copiii se cuvine sa fie ingaduitori cu oamenii mari.

Fireste insa ca noua, celor care stim ce-nseamna viata putin ne pasa de cifre! Mi-ar fi placut si mie sa incep aceasta povestire-n felul basmelor. Mi-ar fi placut sa spun asa:

"A fost odata un mic print, care traia pe o planeta doar cu putin mai mare decat el si care avea nevoie de un prieten ..."

Efe

- Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim - zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!

- Ce trebuie sa fac? zise micul print.

- Trebuie sa ai foarte multa rabdare - raspunse vulpea. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. Graiul e izvor de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine ...

A doua zi, micul print veni din nou.

- Mult mai frumos era, daca veneai si astazi la aceeasi ora - zise vulpea. Daca de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la trei voi incepe sa fiu fericita. Pe masura ce ora va trece, si mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma vor cuprinde un freamat si o neliniste: voi descoperi cat pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intamplarii, eu niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobec sufletul. Ne trebuie rituri.


Gata,ca iar am cazut in butoiul cu melancolie,si nu e bine...:)

Efe

" - Ingrozitor, spuse episcopul. Simt pe dinauntru fiecare ora ca pe un cutremur.
Cuvintele il surprinsera pe marchiz, caci si el gandise intocmai cand batuse de patru. Episcopului i se paru o coincidenta fireascA.
 - Ideile nu sunt ale noastre. Desena prin aer cu aratatorul un sir de cercuri continue si incheie: zboara primprejur, ca ingerii."

Gabriel Garcia Marquez - Despre dragoste si alti demoni

misterra

Tibor Fischer - N-o citi daca esti prost

#
Moartea nu e infumurata. NU e un dandy. NU e sexy. Nu e deloc impresionanta. Moartea e ca veterinarul. Plictisitoare. Plictisita. Plictisita de pozele oamenilor, plictisita de oameni. Cheala. Grasa. Prost imbracata. N-are nimic de spus. Nu cere cuvinte de mangaiere. Nu ofera perspective. NU are bani. E dusmanul personalitatii. Moartea ar fi ultima aleasa pentru fotbal. Moartea ar avea o puta cat o aluna. Moartea ar fi silueta din fata ta in salonul funerar. Moartea ar fi micul gunoier care tare. Moartea ar lua autobuzul, fara sa faca vreo remarca interesant ain timp ce sta la coada.

misterra

#
Sa iubesti anonimatul, tinere prieten, pentru ca poti sa te poticnesti si sa cazi fara sa observe nimeni.

#
Daca ti se acorda imunitate fata de propriile ganduri, e aproape imposibil sa te plictisesti. Daca esti silit sa stai langa cineva care spune mereu 'pentru asta ii pot fi recunoscator tatalui meu' sau 'ora de masa este o chestie care trebuie bifata', incepi sa vorbesti in dodii dupa doua zile. Deci maturitatea vine atunci cand nu mai esti bombardat cu mici predici ci pur si simplu dai ture la infinit pe cai ocolite pe care ti le-ai construit deja.

misterra

#
Si speranta. Speranta. Cartile sunt facute din speranta, nu din hartie. Speranta ca va citi cineva cartea ta; speranta ca va schimba lumea sau o va imbunatati; speranta ca oamenii vor fi de acord cu tine, speranta ca oamenii ar putea sa te creada; speranta ca isi vor aminti de tine si te vor sarbatori, speranta ca vor simti ceva. Speranta ca vei invata ceva; speranta ca vei amuza sau vei impresiona; speranta ca vei incasa niste bani; speranta ca se va dovedi ca ai avut dreptate si speranta ca se va dovedi ca n-ai avut dreptate.

misterra

Si cireasa de pe tort... citatul asta a devenit preferatul meu.
#
Oamenii nu se schimba, isi zice ea, in timp ce se urca in masina. Odata ce te-ai uitat cu atentie inauntrul cuiva, nu vei avea surprize; oamenii nu sunt previzibili si nu se schimba; un tren poate sa deraieze, dar asta nu face din el un cangur. Asta e o problema reala.

Adyctin

Amintiti-va intotdeauna ca atunci cand suntei alaturi de cineva, aceasta ar putea fi ultima data. Nu va pierdeti timpul cu prostii; Nu creati conflicte si certuri pentru motive minore. Cand moartea se apropie, nimic altceva nu mai conteaza. Daca cineva face sau spune ceva care va enerveaza, amintiti-va de moarte. Ganditi-va ca acest om este pe punctul de a muri (sau dumneavoastra); ce mai conteaza atunci cuvintele sau faptele sale? Poate ca nici nu a avut intentia sa va enerveze; poate ca este doar interpretarea dumneavoastra. Din 100 de cazuri, 99 tin mai degraba de interpretarea personala.
Si nu uitati: cand va aflati alaturi de cineva, nu este vorba de cel pe care il stiati dinainte, caci totul se schimba. Nu poti intra in acelasi rau de doua ori si nu poti intalni aceeasi persoana de doua ori. Va puteti intalni cu tatal, mama, fratii, prietenii dumneavoastra, dar ei nu sunt aceeasi; s-au schimbat. Nimic nu ramane la fel. Si dumneavoastra v-ati schimbat, nu mai sunteti acelasi...
Daca veti tine minte aceste doua aspecte, iubirea va inflori mai usor in dumneavoastra.
Cand va intalniti cu cineva, faceti-o de parca ar fi prima oara cand va intalniti.
Faceti-o insa si ca si cum ar fi pentru ultima oara.
Si chiar asa stau lucrurile.
Daca veti avea aceasta perspectiva, acest mic moment al intalnirii va capata o semnificatie incredibil de profunda.

Prima si ultima oara - Osho
fragment din cartea Farmacie pentru suflet

misterra

Octavian Paler

# E greu de trait pe un cerc, domnilor. Oriunde in alta parte lucrurile sunt cat de cat logice. Dar aici nu stii daca mai are rost sa mergi pentru a ajunge in acelasi punct in care te afli. Asta te tulbura. Ridici din umeri si-ti spui ca e totuna, poate, daca ramai pe loc sau iti tarai picioarele de-a lungul cercului. Daca te revolti, faci o saritura din destin. Fie si in abis. Dar trebuie sa ai putere petru aceasta saritura. MI-e somn. Voi continua maine. M-A-I-N-E. Exista "maine"? Pe un cerc nu exista decat amintiri pe car ecalci mereu, ca pe soparle, sau "azi". Voi continua azi.

misterra

Tot Octavian Paler

# In anumite circumstante, exista ceva mai rau decat sa iti fie frica; sa cauti in aceasta frica un loc cat mai confortabil. Daca singurul merit al unui om este acela de a fi supravietuit, el nu mai are dreptul sa se creada inocent. ORICE SINGURATATE ARE CATEVA PICATURI DE SANGE PE MAINI...

felipes

Stii, Sonia, zise el cu un fel de insufletire, stii ce am sa-ti spun : daca as fi ucis numai din pricina foamei, urma el, apasand pe fiecare cuvant, si privirea lui, desi sincera, avea ceva enigmatic, as fi fost” fericit acum!
Eu n-am ucis un om, am ucis un principiu!”  ,  “Am vrut sa fiu un Napoleon si de aceea am ucis” Acum pricepi?

felipes

Azi, pe când îi povesteam destrăbălările fetelor din Europa, ea m-a întrebat dacă sunt pur, şi numai gândul că s-ar putea să nu fiu a înspăimântat-o într-atât, încât a început să plângă.

Mircea Eliade în Maitreyi

felipes

Recitindu-l pe Eminescu ne reîntoarcem, ca într-un dulce somn, la noi acasă.

Mircea Eliade

felipes

Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubeşti

Mircea Eliade  La ţigănci

felipes

De aceea am plecat pe front, pentru că ştiam că altminteri, dacă nu mor acolo, va fi mult mai grav, voi afla într-o zi, că, pentru tine, am murit de mult...

Mircea Eliade

Adyctin

“In miezul celor mai sterile ceasuri pe care le-am trait, nu exista, daca voi cerceta atent, decât aceeaşi greşeală repetată în forme diferite: n-am înţeles că, tot ceea ce n-am iubit la timp, am pierdut.”

Scrisori imaginare . A sasea iubire - Octavian Paller

Adyctin

Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba dimpotriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii.

"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insut!i"... dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?

Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.


“Arta de a trai” - Cristian Turcanu

bluedragon

'I do what I say and she won't break me and she won't win. She won't turn me into something I am not and so fine. I talk to Grace how we talk. I ask her how I ask her things and she answers me how she answers me. She talks how she talks. We understand each other how we understand each other.'
http://utatchapters.blogspot.com/2010/08/under-apple-tree-chapter-59-i-concur.html

misterra

"In biserica din Walton se gasesc un fel de chingi de fier, pe care cei de altadata le intrebuintau pentru a tine in frau limbile femeilor cicalitoare. In zilele noastre se pare ca s-a renuntat la acest procedeu. Se vede treaba ca s-a imputinat fierul si ca nimic altceva nu s-a dovedit suficient de rezistent. " - Jermoe K Jerome - Trei intro barca

Ar fi chiar misogin citatul, daca nu ar fi asa amuzant :))

catanedelcu

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca,şi la alte jocurişi jucării pline de hazulşi farmecul copilăresc, parcă-mi saltăşi acum inima de bucurie!

;)

Efe

"Vreau să vorbesc. E-atîta vreme de cînd n-am mai schimbat o vorbă cu un om! Dacă-s scrîntit, îs scrîntit și gata. Ca un strigoi mă duc noaptea și umblu pe la casele vecinilor. Pe la Peters, pe la Jacobs, pe la Rance și pe la Joad. Și casele-s toate întunecate și stau povîrnite într-o parte, ca niște lăzi sfărîmate, dar pe la casele astea au făcut oamenii petreceri și jocuri. Pe-aici s-au adunat oamenii și au cîntat întru slava Celui de Sus. Tot in casele oamenilor acelora s-au făcut nunți. Și cînd văd toate astea, îmi vine să dau fuga la oraș și să fac moarte de om. Că ce-au cîștigat oare ticăloșii cînd au intrat cu tractoarele peste ogrăzi și au alungat oamenii de pe pamînturile lor? Pe ce-au putut să pună mîna și să ia, așa fel încît acel "profit" al lor să fie asigurat? L-au luat pe tata care și-a dat sufletul întins pe pămîntul gol, au luat țipătul lui Joe cînd a răsuflat el pentru prima oară, m-au luat pe mine, cel de pe vremea cînd mă fuduleam ca un țap în tufăriș, la miez de noapte. Ce-au putut să ia? Dumnezeu e martor că pămîntul acesta nu mai este bun de nimic. De ani și ani nimeni n-a mai putut aduna de pe el o recolta ca lumea. Dar puii aceia de cățea, de la birourile lor, n-au șovăit deloc și-au tăiat oamenii în două doar pentru acel "profit" al lor. Chiar așa: i-au tăiat drept în două! Locurile pe unde au trăit oamenii sînt și ele o parte din oamenii aceia. Nu mai sînt oameni întregi dacă pornesc singuri pe drum cu căruțele încărcate cu vîrf. Nu mai sînt oameni vii. Ticăloșii aceia, puii aceia de cățea i-au ucis."

John Steinbeck - Fructele mîniei

misterra

Declar cu certitudine ca asta e tema mea preferata. De cate ori cineva adauga un comentariu nou dupa o vreme, ma trezesc recitind-o cu drag, comentariu cu comentariu. Gabi, conversatia asta, chiar daca nu a urmat firul si cerintele introducerii, o consider cea mai buna idee pe care ai propus-o :)

Efe

"Lanser il privi din nou si zambi cu oarecare tristete.
- Doar ne-am asumat o misiune, nu-i asa?
- Da, raspunse primarul, singura misiune care nu poate fi dusa pana la capat, un lucru de nerealizat.
- Despre ce vorbiti?
- Despre subjugarea spiritului uman pentru totdeauna."

John Steinbeck - Nopti fara luna

aisha

"Pe vremea noastra dragostea era totusi un pic mai frumoasa decat frumosul." ( Jaroslav Seifert- Toate frumusetile lumii )
Asa sa fie? Se iubeste acum altfel?

misterra

"It's been proven that when we're positive and happy, endorphins rush through our system. Now, I'm no scientist, but I know what endorphins are. They're tiny, little magical elves that swim through our bloodstream and tell funny jokes to  each other. When they reach your brain, you hear what they're saying and that boosts your health and happiness. "Knock, knock... Who's there?... Little endorphin... Little endorphin who?... Little endorphin Annie." And then the endorphins laugh, and then you laugh. See? It's science"

"Seriously... I'm kidding" Ellen Degeneres. Toata cartea mi-a lipit colturile gurii de urechi, dar fragmentul asta mi se pare magic.

ile

"Îmi dădeam prea bine seama că această fioroasă cu vântare nu mi lăsa nici o scăpare, dar n aş fi fost oare vinovată dacă n aş fi încercat o pe cea pe care mi o şop¬tea inima şi mi o lăsase încă natura? Căzui în genunchi în faţa lui Raphael şi mi folosi toată, puterea sufletească rugându l să nu şi bată joc de situaţia mea, cele mai amare lacrimi îi udară genunchii şi tot ce mi insuflă mai răscolitor inima, am cutezat a i spune plângând. Nu aflasem însă că lacrimile sunt şi mai ispititoare pentru crimă şi destrăbălare, nu ştiam că tot ceea ce făceam pentru a înmuia aceste fiare nu izbutea decât să le aprindă pof¬tele." JUSTINE de Sade

ile

Se susţine, nu pot băga mâna în foc, de câţiva savanţi care ne înduplecă să credem, că floarea de castan are neîndoios acelaşi miros ca şi sămânţa zămislitoare, căreia naturii i-a făcut plăcere să o pună în şalele bărbatului întru înmulţirea semenilor săi. O tânără domnişoară de vreo cinsprezece ani, care nu ieşise niciodată din casa părintească, se plimba într-o zi cu mama ei şi cu plăcuta persoană a unui stareţ pe o alee de castani, al căror miros de floare îmbălsăma aerul în felul îndoielnic pe care am îndrăznit să-l pomenim mai sus.
— Oh, Dumnezeule, mamă, ce ciudat miros, spuse tânăra persoană mamei sale, fără să-şi dea seama de unde venea... Îl simţi, mamă... este un miros pe care îl cunosc.
— Nu mai vorbi, domnişoară, nu mai spune asemenea lucruri, te rog să mă asculţi.
— Dar de ce, mamă, eu nu văd nimic rău în asta, doar vă spun că acest miros nu îmi este nicidecum necunoscut, şi sunt foarte sigură de acest lucru.
— Dar, domnişoară...
— Dar, mamă, îl cunosc, aşa cum spun; domnule stareţ, spuneţi-mi, vă rog, ce rău fac când o încredinţez pe mama că eu cunosc mirosul acesta?
— Domnişoară, spuse stareţul, oarecum în zeflemea, piţigăindu-şi vocea, este mai mult ca sigur că luat în sine nu e nici un rău în aceasta, dar noi ne aflăm pe o alee de castani acum şi împreună cu alţi naturalişti, suntem de părerea botanicii că floarea de castan...
— Ei bine, floarea de castan?
— Ei bine, domnişoară, aceasta miroase a f..." Decameronul frantuzesc de Sade

ile

"—  Eu nu mă tem de Katerina Ivanovna... îngîna el, neliniştit. Nu mă tem că are să mă tragă de păr. Ce e trasul de păr? Un fleac ! Ţi-o spun eu !... Ar fi' chiar mai bine să mă înhaţe de păr ; nu de asta mi-e frică... mă sperie... mi-e frică de... ochii ei... da... şi de petele roşii care îi ies în obraji mă tem...  şi de respiraţia ei...  Ai auzit vreodată  cum respiră un bolnav de boala ei... cînd e tulburat ? Şi mai mă tem de plîn-sul copiilor... Dacă Sonia nu le-a dus de mîncare, atunci... nu ştiu ! Nu ştiu !... Dar de bătaie nu mă tem... Să ştii, domnule, că pe mine nu mă doare cînd mă bate, nu, nu.,, mă bucură..." crima si pedeapsa  
Dostoievski

ile

"Eu sînt un arab bătrîn şi superstiţios care cred în proverbele de-acasă. Şi există un proverb care zice: "Tot ce se întîmplă o dată, poate să nu se mai întîmple nici¬odată. Dar tot ce se întîmplă de două ori, se va în¬tîmpla cu siguranţă şi a treia oară."" alchimistul -Coelho

ile

Îmi calculam efec¬tele şi obţineam din gîndurile mele cel mai mare randament. Presupuneam întotdeauna cazul cel mai rău: recursul meu era respins. "Aşadar voi muri." Mai repede decît alţii, era evident. Dar toată lumea ştie că viaţa nu merită să fie trăită. În fond, eu nu ignoram faptul că a muri la treizeci de ani sau la şaptezeci de ani nu are importantă deoarece, în mod fi¬resc ,în  ambele cazuri, alţi bărbaţi şi alte femei vor trăi, şi asta timp de mii de ani. Nimic nu era mai limpede, pe scurt. Tot eu muream, fie acum, fie peste douăzeci de ani, şi clipa aceea mă stingherea puţin în raţionamentul meu ,acest gol teribil pe care-l simţeam în mine la gîndul a douăzeci de ani de viaţă care va să vie. Dar n-aveam decît să-l înăbuş, închipuindu-mi ce ar fi gîndurile mele peste douăzeci de ani, cînd va trebui totuşi să ajung acolo. Devreme ce murim, cum şi cînd n-are importanţă, e evident. "strainul -Camus

ile

"raul poate sa-l faca oricine ,cat de nevoielnic ar fi.binele insa e numai pentru suflete tari si firile calite" Nicolae Steinhardt

ile

"daca nu putem fi buni ,sa incercam sa fim macar politicosi" jurnalul fericirii -N.Steinhardt

ile

iar poezii....tot ce inseamna George Cosbuc !!!!!!!!!!!!!!!!!! <3

ile

"Nu există durere mai mare decât amintirea timpului fericit în vreme de nenorocire.
Dacă-ţi urmezi steaua, nu poţi greşi destinaţia divină."


"Te iubesc şi te voi iubi întotdeauna, iar dacă şi după moarte oamenii se iubesc, te voi iubi şi eu, şi mai bine cu tine în iad, decât fără tine în Pradis."
sa nu uitam de divina comedie de Dante

catanedelcu

"Îmi amintesc cum m-am dus într-o zi la British Museum, ca să mă do­cumentez cu privire la tratamentul unei uşoare indispoziţii ce mă tot sâcâia - cred că era vorba de boala fânului. Mi s-a adus cartea şi-am citit tot ce mă intere­sa. Apoi, aproape fără să-mi dau seama, am început să răs­foiesc alene paginile şi să studiez, într-o doară, bolile, una după alta. Nu-mi aduc aminte cu ce anume am început, în orice caz, era o boală cumplită, nimicitoare, iar înainte de a fi străbătut măcar jumătate din lista "simptomelor premonitorii", eram încredinţat că o am într-o formă foarte gravă. Am rămas înlemnit de groază, iar apoi, cu nepăsarea pe care ţi-o dă doar deznădejdea, am mai răs­foit câteva pagini. Am dat de febra tifoidă, am citit simptomele ei şi am desco­perit că am febră tifoidă, că o aveam probabil de luni de zile, dar fără să ştiu. M-am întrebat ce s-ar mai putea să am! A venit rândul choreei şi am con­statat, după cum mă aşteptam, că sufăr şi de choree. Şi, cum cazul meu în­cepea să mă intereseze, m-am hotărât să-l cercetez până la capăt, de astă dată pornind alfa­betic. Am deschis, aşadar, la "acetonemie", descoperind că mă ofilesc din pricina ei şi că stadiul acut al bolii avea să se declare în urmă­toarele cincisprezece zile. Am răsuflat uşurat constatând că sufăr de nefrită cronică doar într-o formă benignă, astfel că, în privinţa ei, puteam trăi încă mult şi bine. Aveam holeră cu complicaţii grave, cât despre angina difte­rică, se părea că o aveam încă din leagăn. După ce am par­curs cele douăzeci şi şase de litere ale alfabetului, am ajuns la concluzia că singura boală de care nu sufeream era artri­ta.
La început m-am simţit oarecum jignit. Aveam impresia că e un fel de desconsiderare. Cum se făcea că nu am artrită? De ce această ofensatoare rezervă? După câtva timp, totuşi, învinseră sentimente mai blânde. Mi-am spus că, la urma urmei, am toate celelalte maladii. Cum după zymosis nu mai urmau alte boli, am dedus că asta e tot."  "trei intr-o barca"

Efe

"Este usor ca din lenevie, din slabiciune, sa te arunci în bratele lui Dumnezeu spunand: "N-am avut incotro; drumul era dinainte stabilit". Dar gandeste-te la maretia alegerii. Il face pe om, om. Pisica n-are nici o posibilitate de alegere, albina trebuie sa faca miere. Nu este nimic divin in asta."

Efe

"În secolul douăzeci, au fost totalitariştii – naziştii germani şi comuniştii ruşi. Ruşii au persecutat erezia cu mai multă cruzime decât Inchiziţia. Şi şi-au închipuit că învăţaseră din greşelile trecutului; în tot cazul, un lucru au ştiut: că nu trebuie să martirizezi pe nimeni. Înainte de a-şi expune victimile în procese publice, îşi propuneau în mod voit să le distrugă demnitatea. Îi storceau de vlagă în tortură şi claustrare, până când ajungeau nişte cârpe nenorocite care se târau în faţa oricui şi mărturiseau orice li se punea în gură, se acopereau cu noroi pe ei înşişi, se acuzau unul pe altul şi se ascundeau unul după altul scâncind după milă. Şi totuşi, după câţiva ani, acelaşi lucru s-a petrecut: morţii erau martiri, iar degradarea lor era uitată. Tot aşa, de ce s-a întâmplat asta? În primul rând pentru că mărturisirile pe care le făceau erau evident smulse şi neadevărate. Noi nu facem asemenea greşeli. Toate mărturisirile făcute aici sunt adevărate. Noi le facem să fie adevărate."

(George Orwell - O mie noua sute optzeci si patru)

Gabi

Ma, tu carti citesti? Nu, cititul ma adoarme...

aisha

Lermontov