Am o relatie de 5 ani cu un barbat. Este un barbat tandru, chipes, dar in ultimul timp este nervos tot timpul, ne certam din orice, se ia de mine din orice, si nu-mi mai vorbeste frumos, parca imi ordona tot timpul. Eu nu vreau sa ma cert cu el, si tac din gura, fiindca daca se enerveaza ma jigneste, da cu pumnul in masa, si tot el sta suparat cateva zile... Este foarte gelos, posesiv, nu prea ii convine cand ma intalnesc cu prietene prin oras... o data la 2 luni.

Problema este ca el nu era asa, pana in momentul cand am ramas insarcinata, si el a zis ca nu vrea copil, si de ce nu am luat pastila de a doua zi asa cum am promis. Si-a luat bagajele de la mine si a plecat. A venit si cu politia, ca sa-si ia masina de spalat, ca eu nu vroiam sa o dau. Dupa aceea mi-a zis ca nu e copilul lui,  sa ma jur pe biblie. Eu am zis ca nu ma jur, ca nu este bine, ca nu am fost cu nimeni, dar nu a contat.

Am facut avort. Am suferit foarte mult si sufar in continuare dupa copil, dar el nu m-a inteles. Dupa 6-7 luni ne-am impacat, si ne-am mutat din nou impreuna. Ne-am inteles bine, pana acum cateva luni, de cand o tinem numai intr-o certa. El este bolnav de epilepsie, nu are crize dese, o data pe an doar, dar cred ca si aceasta boala il face asa ciudat, de neinteles. Il cunosc de 8 ani, am lucrat impreuna, dar parca nu-l mai inteleg.S-a inrait foarte tare, este impotriva familiei mele, vrea sa se desprinda de lume, nu are prieteni, si parca incearca sa ma izoleze si pe mine. In primii ani , cand am fost impreuna se purta foarte romantic, ma iubea fosrte mult, era tandru, vorbea frumos. Acum, parca s-a inchis in el, nu se porta tandru, decat cand vrea sa facem sex...

Eu am 2 job-uri, si ma duc si la cursuri la Master.Sunt epuizata fizic si psihic, si cred ca nu mai fac fata unei relatii atat de dificile, cu un barbat care nu-l inteleg.

Voi ce ziceti? Sa accept relatia asa cum este? Sa accept mereu sa fac ca el, chiar daca nu sunt de acord?