Cele patru meciuri de aseara din Europa League au avut rezultate previzibile. Asta pentru ca fotbalul romanesc nu mai stie de mult sa evolueze in Europa. Rarele reprezentatii aplaudate s-au datorat mai degraba unor adversari facili, decat unor calitati fotbalistice demne de apreciat ale echipelor noastre.

Cu tot respectul pentru jucatori si actori, am sa fac o paralela intre ei. Actorii romani: nu se pot afirma afara (in special la Hollywood, acolo unde conteaza). In afara de un Marcel Iures sau un Ion Caramitru in roluri penibile, actoria romaneasca are in exclusivitate menirea sa intretina publicul autohton. Asta nu este rau deloc, pana la urma, pentru ca cel mai grav ar fi sa nu stim cum stam. In actorie stim, si de-asta salile sunt pline. Pentru ca spectatorii romani nu au ocazia sa-i vada pe actorii autohtoni facandu-se de doi lei in roluri episodice si prost interpretate.

In fotbal, spectacolul intern inca merge. Nu grozav, dar merge. Problema este ca din cand in cand fotbalistii romani ies sa joace in Europa, unde se fac de ras, ceea ce le arata de fapt dimensiunea reala. Asta duce, de fapt, la golirea stadioanelor.

Asta-i problema: iluzia de profesionalism vinde bine. Deziluzia, in schimb, vinde din ce in ce mai greu. Este, poate, o problema de optica. Solutia ? Fotbalistii romani ar trebui sa nu se mai prezinte cu mai mult de 1 - 2 echipe in Europa. Ar fi mai bine pentru toata lumea.