Parca il stiu de o vesnicie. Mi-l amintesc de pe timpurile de dinainte de castigarea Cupei Campionilor. Imi amintesc ca la un meci al Romaniei a intrat doar cateva minute si mi-a fost ciuda. Apoi m-a suparat de cateva ori, asa copil cum eram, cu cateva gafe. Incet, incet, a inceput sa-mi intre la inima. Apoi a venit noaptea aceea in care s-a intamplat ceva ce nu concepeam. Si asa mi-l voi aminti tot timpul: cu mustata neagra, ca un haiduc, imbracat in verde, intai concentrat si apoi vesel.
Astazi, Helmuth Duckadam face 50 de ani. Parca il stiu de o viata si il voi iubi inca o viata.