Efe

Ba e./ Eu.

tincan

Dinescu. Alea nu-s poezii :))

Cristina7

Da, am scris o poezie acum mult timp pentru inca-nu-fostul meu sot care pe vremea aceea imi scria foarte multe poezii si m-am gandit sa-i fac o surpriza. :))) Nu mai tin minte versurile, stiu doar ca a fost foarte penibila. :D

valent

Da, vreo 20, dar nu mai sunt. Prima a fost dedicata unei fete, care acuma bineinteles ca e plecata din tara :))

miTzuliK

Am scris. Ideal ar fi sa mai gasesc caietelu'.

Papi

Eheeee :-))
Am avut in scoala generala una la revista scolii. Eram tare mandru, dar cand mai m-am marit si am citit-o... parca nu mai eram asa :-))

Posibil sa mai am revista pe acasa, o sa o caut.

nictud

Prima - o strofa, in clasa VIII , unei fete- , a doua, la liceu pentru ora de Romana, patru strofe ... Profesorului nu i-a luat mai mult de cateva secunde, aceasta din urma. Cam atat a fost tot...

nikko

Una, dar buuuuna.

catanedelcu

Eu nu le am cu poezia, mi-am dat seama  deabia dupa ce m-a parasit si a opta iubita ca masina de versuri trebuie ca are vreun defect pe undeva  de fug alea de mine ca de râie dupa primul vers...auzi dom'le , sa te chinui sa scrii o elegie in 200 de strofe si sa n-apuci sa zici doua versuri ca fug oamenii ca din tun   :)))

adriano

ceva ceva ar fi urmatoarele versuri :

In trist moment pentru-al amorlui altar
Mi-e sufletul precum un crivat de ianuar
Si plang incet , blestem ca un barbar
Adorm si-nghit in mine cu lacrimi de amar ...

Mie dor de tine , mi-e greu si te implor
Eu plang gandindu-ma la tine si mie dor
De-amar si jale sunt satul , dar te ador
Incet curg lacrimi pe obraz si-ncet eu simt ca mor

Dar ea nu vine , ca-i a altuia
Ea nu mai vrea sa fie-n viata mea
Nu mai suport nici chin si jale-n gand  
Nu mai suport trai pe-acest pamant ...

Din nou e seara intuneric vine-ncet
Si capul tau eu nu-l mai simt la piept
Iar noaptea in vis mi-apari precum o zana
In al meu suflet meu nu mai e lumina ...

Si Doamne , iar soarele pe cer rasare
Oh Doamne ce amintiri imi vin acum in gand
Ce fericire era atunci si ce-ntristare ....
Cand o mi-o fi mie bine oare pe acest Pamant ?


PS : nu fiti prea critici cu aceasta incercare

felipes

mda.....

E-o noapte uda, grea, te-neci afara.
Prin ceata - obosite, rosii, fara zare -
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crîsma umeda, murdara.

Prin mahalali mai neagra noaptea pare...
Sivoaie-n case triste inundara -
S-auzi tusind o tusa-n sec, amara -
Prin ziduri vechi ce stau în darîmare.

Ca Edgar Poe ma reîntorc spre casa,
Ori ca Verlaine, topit de bautura -
Si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa.

Apoi, cu pasi de-o nostima masura,
Prin întunerec bîjbîiesc prin casa,
Si cad, recad, si nu mai tac din gura.

felipes

Grim snowfall on the plain by the abattoir
And warm blood streams along the runnels;
The snow is thick with blood of animals -
And if keeps snowing on a sad skater ...

Congealed blood is blazing on the white,
And through the blood, sipping it, strut ravens;
But it's late now ... they fly into the heavens -
On the plain by abattoir it's turned to night.

It keeps on snowing in the benighted sky ...
And now when gloomy windows are alight
The glittering wolves approch the abattoir.
- Darling, it's me at the icy door ...

Filippo

In aceasta seara
nu pot dormi.
Sunt spirite in camera!
Sotia doarme relaxata intr-un colt....
Trecutul meu se intoarce
si cu manusi albe
imi mangaie fruntea.
Sotia s-a trezit..si cine stie,
facand dragoste cu ea,
vom regasi placerea
de a trai!
E o poezie pe care am mai pus-o aici, dar nu prea a placut nimanui...

Filippo

Asta a fost mai apreciata...

Sequoia!
In cartile de botanica
e scris intotdeauna ca
pentru a imbratisa
un sequoia
trebuie
zece oameni!
Ma minunez,
deoarece
e mereu greu
de gasit
zece oameni
sa te imbratiseze!

adriano

Am uitat sa postez versurile astea dar sper sa va placa :


Chisinau si Bucuresti doua inimi romanesti ,
Moldova si Romania doua aripi ingeresti!
Doua suflete-ntro tara ca arcusul la vioara,
De ani buni ne rad dusmanii, ca nu-i ca odinioara !

Iar plang satele moldave , cucerite de dusmani,
Cum plangeau stramosii nostrii , cuceriti de otomani.
Iar cand Stefan si plaiesii ridicau steagul in sus,
Dumnezeu ne dadea pace, curgand sange din apus !

Ne uitam cu toti romanii , inspre Prut cu gand de pace,
Blestemand steaua atee , ce-n inima tarii zace ,
Punand steagul Romaniei peste monumente sfinte,
Ne rugam la Dumnezeu , ca de noi sa i-a aminte...

Noi tineri ce stim de voi , noi batrani ce stim de frati,
Luptam pan' la sfanta moarte , sa fiti iar langa Carpati !
Si Moldova noastra sfanta , cu-al sau Stefan peste vremuri
Sa rasara mandra-n lume , cand o vezi sa te cutremuri ...