Carboplex

Atunci cand m'a batut un politist cu prietenii lui in 2004. Mi'au ramas doua semne

bluedragon

cel mai bun, poate l-as spune - dar cel mai rau... mai bine il tin pt mine/ mai bine nu mi-l mai amintesc :|

Anonim

Am ranit o persoana foarte draga. I-am tradat increderea, si a durat mult timp sa o recastig, iar de efort nu mai zic. Poate ca nu am reusit nici acum in totalitate. A fost cel mai rau lucru care mi s-a intamplat pt ca dintr-o prostie de-a mea am ranit mai multe suflete, iar regretele au fost tardive si m-au macinat amarnic.

asd

Eram in clasa a patra in vacanta la tara si m-a trimis bunicul sa dezleg vaca de pe imas s-o aduc acasa si....m-a adus vaca!!...nu uit pana mor, nici politia romana nu poate sa te aduca in halul ala!..:))

Violet

Mi s-a furat portofelul in care aveam actele de indentitate, abonamentele proaspat reinnoite la RATB si Metrorex si niste bani. Am facut multe drumuri pentru a inlocui tot ce mi s-a furat, dar m-a stresat mai tare ideea ca portofelul meu era la altcineva. Era portofelul meu!

andrachris

Buna.cred ca cel mai rau lucru care se poate intampla este sa iti pui increderea intr-o persoana care o cunosti de ani buni 10chiar.sa se ofere ca te ajuta sa mergi intr-o tara straina si cand vede ca ai prins la primi bani iti arunca calculele cat a cheltuit el cu ajutorul acesta si ii trebuiesc banii.

Anonim

Sa ajuti un om care ai oferi casa ,masa  ,umbli pt.el si te bati cu toate legile cap in cap,rezolvi absolut tot pt aceea persoana sa aiva munca,accte in regula,casa, masa si dupa ce acel om si-a vazut sacii in caruta in numele tau mai face si datorii ,ca deh are accte,munca legala,are un statut legal intr-o tara unde tu traiesti de mai mult de 3 deceni isi ia catrafusele si pleaca ca vezi doamne sa plateasca prostul care l-a ajutat sa-si faca accte si sa fie in regula in EU.Mai poti avea incredere vreo data in a ajuta desinteresat pe cineva?........:(((((

andreeaelek

Eu am mai multe au inceput asa: 1 divortul parintilor 2 moartea celei mai bune prietene cu care am copilarit si 3 prima noapte de dragoste.

mcara

Sunt de accord cu 1 si 2 dar la 3.......nu prea inteleg!? A fost viol?

andreeaelek

Pai asta zic, omule, o partida cu o virgina nu e o partida normala :)))

realista4ever

Sunt atat de multe, ca nici nu stiu cu care sa incep..

Voi povesti, in mare, de ce a esuat plecarea noastra in Italia, implicit de ce acum sunt.. ca si orfana (cel putin asa am ajuns sa simt ca ar fi mai bine sa fiu).

De cand am fost mica, mama m-a dezamagit in nenumarate randuri, la inceput eram prea mica ca sa imi pese, acum s-au strans prea multe. A divortat de tatal meu cand aveam varsta de 6 ani, se presupune ca s-a chinuit sa ne creasca (mai am o sora cu 4 ani jumate mai mare decat mine), dar tragand linie si facand calcule, da cu virgula. Stiu ca nu trebuie sa ne judecam parintii, dar uneori e prea mult. Dupa un timp, a decis ca ar fi cazul sa plece in strainate ca sa scape de datorii, eu eram in ultimul an de liceu, a plecat la putin timp dupa ce am dat bacul. Nu zic ca ar fi fost neaparat datoria ei, dar incepusem facultatea si speram ca ma mai poate ajuta si ea din cand in cand.. dar m-am inselat, desi lucram, nu reuseam mereu sa am banii la timp, drept urmare, din al 2-lea an am abandonat. A trecut timpul, m-am mutat in Bucuresti, la prietenul ce avea sa imi fie sot. Mama, intre timp, s-a casatorit cu cel mai mare idiot (pe care l-am intalnit pana in prezent), italian fiind, si nu stiu cum au facut, si-au cumparat casa. Ea venea in fiecare an, in august in tara, iar in ultimii 3 ani a tot insistat sa venim si noi, ca nu avem nevoie de nimic..s.a.m.d. Ca o mica paranteza, relatia cu mama, desi era destul aiurea, reuseam mereu sa ajungem la un numitor comun. Am tot ezitat sa plecam, si ne-am facut curaj abia cand a venit pe lume si piticotul nostru iubit, avand un venit totusi constant (indemnizatia), care ne ajuta sa ne platim datoriile lunare si ne mai ramaneau si ceva banuti. Ne-am luat inima in dinti si am plecat, sotul avea un job cat de cat ok, dar visul nostru era sa cumparam o casa.. Ma gandeam ca merg la mama, ce putea fi asa rau?.. Limba o stiam, dar ne era rusine sa vorbim, dar in mai putin de o luna, vorbeam destul de cursiv.. dar..

realista4ever

..pana la limba, mai erau alte impedimente. I-am zis ca nu voi accepta sa intervina in educatia celui mic, in zadar.. dar nu asta a fost problema cea mai mare, pe langa faptul ca urla non-stop la idiotul cu pricina, facea si galagie, trantea.. s.a.m.d. Am aflat ca au datorii destul de mari si ca noi eram speranta ei sa o ajutam.. Dupa o luna de stat acolo, au aparut discutii legate de bani, ca le este greu.. pe sot nu il sunau de nicaieri, iar tensiunea era tot mai mare.. Erau certuri tot mai dese, pana intr-o seara, cand am indraznit sa ii zic mamei mele tot ce aveam de reprosat, fiindca nu intelegeam de ce ne-au chemat daca stiau ca au datorii.. Si a fost un scandal urias.. in care s-a gandit ea ca ar fi bine sa ma ia la bataie - m-a batut o singura data cand eram mai mica- apoi a ezitat si a dat cu pumnul in geamul unei usi. Nici in ziua de azi nu stiu cate tendoane si-a taiat, ce a facut, in orice caz, piticotul meu era atat de extenuat ca nici macar nu s-a trezit in momentul in care s-a spart geamul.. Au fugit la spital si eu am ramas sa curat mizeria. Nici nu exista cuvinte sa descriu cum ma simteam. Atunci am decis sa luam avionul si sa venim in tara, oricat de greu ar fi. Raman cu cel mai mare regret, in afara de cel ca nu mai am mama, ca nu am avut sansa sa ne incercam norocul, dar nu e timpul pierdut.. inca suntem tineri.

realista4ever

A doua chestie care m-a daramat putin psihic, e legata de cel mic. Desi nu ar fi trebuit sa imi fac inca griji ca nu merge foarte bine la cele 13 luni, nesprijinit, ceva imi spunea  sa investighez problema, tinand cont de evolutia lui de pana acum. Avea tibia putin curbata, initial i-am facut doar analizele de sange, sa fiu sigura ca nu are lipsa de calciu sau fier, cu precadere - dar au iesit perfecte. Apoi am facut programare si la un ortoped, de care am dat cu greu.. si care nu mi-a spus prea multe mie, dar cand ii dicta asistentei, am auzit diagnosticul (de care stiam deja, ca am citit foarte multe despre subiectul respectiv) - tibia vara, genu varum. Si alte cateva chestii, pe care nu le-am retinut. Luni ne interneaza, nu stiu pentru cat timp, sper sa fie doar pentru o zi. Doctora era foarte optimista, asistentele la fel, dar la ce cazuri am vazut pe acolo, cred si eu.. Sper sa se rezolve repede problema, nu doresc nimanui sa traiasca asemenea sentimente.. de neputinta.

crissstti

mama a murit in ziua cand am avut cununia civila....

nikko

Aveam 6 ani atunci am vazut-o pe mama iesind din bucatarie cu un cutit infipt in spate. O injunghiase tatal meu. Cei 2 prieteni de familie care erau pe la noi s-au ocupat de mama, iar el a fugit. Am iesit dupa el si am tipat atat de  tare incat pana la parter au reusit sa-l prinda vecinii. N-am uitat niciodata cum arata un apartament plin de sange.

musilica

Citesc pe aici si vad ca ce mi s-a intamplat mie cel mai rau s-ar incarda la umor si caterinca. Cand incerc sa cuprind tot intelesul a celor ce s-au scris pe aici raman fara cuvinte. Sper doar pentru toata lumea ca mai devreme sau mai tarziu o sa poata lasa ce s-a intamplat in trecut, sa invete ce este de invatat din ce s-a intamplat si sa mearga mai departe mai tari ca inainte. >:D<

Cel mai greu lucru pe care l-am avut de facut pana acum a fost sa ii spun tatei ca mama lui nu mai este...

aisha

Pentru mine, cea mai rea a fost moartea tatălui, prin electrocutare (la aparatul de sudură), eu fiind de față și neputând face nimic. Aveam 13 ani pe-atunci, dar țin minte mult mai multe decât mi-aș dori. Mama m-a abandonat la trei săptămâni de la naștere, dar nu trec asta la lucruri rele, comparând ce-a fost cu ce ar fi putut să fie.

crissstti

observ ca o parte din noi au trecut prin momente inimaginabile....totusi radem , ne distram ,facem bancuri...viata merge inainte , totul depinde de noi sa fim tari, puternici si sa nu ne fie rusine de trecut...acum spune si tu nikko , nu merit un pahar de zaibar...ca de 5 ani ma chinui sa te lamuresc...:)))