Xsulescu

18 ani inceputul unei semi-independente.....si apoi. 21-24 o independentza totala.....Dar nu mai mult de 25 de ani......

realista4ever

Hmm.. depinde ce se intelege prin a "parasi cuibul", ca se poate parasi cuibul dar tot parintii sa te intretina.
In cazul meu mi'ar fi greu sa parasesc cuibul, tinand cont ca sunt mai mult sau mai putin obligata sa am grija de "cuib", insa , financiar, ma bucur ca nu mai depind de ceva anisori de (aproape) nimeni :D.
In mare parte consider ca parintii sunt vinovati de felul cum isi abordeaza viata copiii, dupa cum este si in citat  "Lasa, mama, stai acasa, ca unde e mai bine decat acasa la tine...."  .
Si ca sa raspund si intrebarii, cred ca o varsta potrivita parasirii cuibului ar fi undeva in jurul varstei de 20 de ani, avand in vedere faptul ca noi la 18 ani devenim majori..

alynabest

Singura cauza, dupa parerea mea, ar fi aia ca noi nu avem aceleasi posibilitati ca si americanii, nu suntem la acelasi nivel cu ei evident, vor mai trece vreo 100 d ani pana atunci, iar cum noi ne`am obisnuit cu neajunsurile si dezvoltarea lenta a tarii noastre ne`am motivat intr`un fel sa tot asteptam... pana s`o trezi unu` sa ia masuri.... Mai pe joi asa. :>

alynabest

... de aici si tragerea de timp de a fi pe picioarele noastre. Tot asteptam sa ne impinga cineva de la spate. Tot mai speram la ceva mai bun.

crissstti

Ups...buna intrebare , in momentul in care crezi ca te poti intretine VALEA, dar asta sa nu depaseasca 23-25 de ani . DACA NICI PANA LA VARSTA ASTA NU ESTI IN STARE DE NIMIC ATUNCI ESTI PIERDUT si bine ar fi sa faci ceva sa nu mai incurci si pe altii !

HAIDUCUL1

In momentul in care nu mai esti dependent de apartinatori.Virsta mai putin conteaza.

Benu

Am un caz in familie... maica-sa a plecat de acasa pe la 20 de ani, si-a construit o casa, a avut si sansa unui servici bun, astfel incat acum se cearta cu fiica-sa ca de ce nu face la fel... bine, ele se cearta mai mereu, dar pe undeva, la modul de gandire subconstienta, am impresia ca exact asa gandeste mama respectiva -chit ca nu realizeaza si nici n-o recunoaste...

:))):))))))))))
Serios???? As vrea sa vad unde se mai poate cumpara acum un apartament cu 2 camere, confort 1, doar dintr-un imprumut la banca, imprumut platibil doar in cativa ani... si cine te mai angajeaza doar asa, ca ai terminat o fack de profil (sau nu!) intr-un post in care sa-ti permiti sa platesti rata la banca, intretinerea si amenajarea aparatamentului si sa mai si mananci... nu mai vb de imbracat, ca daca tot ai plecat de acasa, poate ti-ai luat cu tine si toate toalele...

Pe de alta parte, avem de a face cu o comoditate/lejeritate a parintilor, ceva de speriat. Nu ii acuz numai pe ei, pentru ca si copii sunt obisnuiti sa le pice de sus, dar parintii gresesc mult. Din cauza faptului ca au trait cum au trait, acum au impresia ca daca isi feresc copii de toate belele de pe acest pamanat, ii pot ocroti la nesfarsit.
Big mistake!!!
Niciodata juniorul nu va intelege cum e cu impozitul pe casa, daca nu a auzit niciodata de cuvantul datorie rostit fata de el. Sau nu neaparat de lipsuri, cat de reducere a gradului de indeplinire a dorintelor aluia mic...

y0zman

nu stiu la ce varsta ar trebui sa `parasesti cuibul`... stiu doar ca asa e normal. ajungi la o varsta in care tu singur ar trebui sa cauti libertatea financiara. eu am parasit cuibul acum un an si cateva luni. m-am mutat chiar in alt oras. sunt independent financiar dar nu asa cum as vrea. momentan e `ok`, sa zic asa, desi se poate si mai bine, si sunt sigur ca va fi mai bine, pe viitor.

mishucj

daca americani is mai prosti ce sa le faci arata in sondaje k ei nu stiu k soarele e rotund si ca pamantul se invarte in jurul sau   sau ca vacile is mov ca si la ciocolata....bine fac romani ca nu s eiau dupa ei

y0zman

aia cu vacile mov e la britanici dupa sondajul facut la clasele mici :))

nyckulescku9

la 18 ani eram dpdv financiar pe cont propriu,iar de la 20 locuiesc fara parinti

Ter.rin

Independent de parinti devii atunci cand iti mor sau te certi grozav cu ei. E imposibil sa te rupi de "cuib" ca un himen (irecuperabil (fac paranteza in paranteza; e posibil sa fi aparut operatii de "invirginizare", sa nu bagati in seama, e o inventie a Satanei) ). Varsta ar fi cea de la data absovirii facultatii, dar nu e nimic sigur nici atunci.

Benu

Pana la ora asta am observat numai pareri ale unor oameni trecuti deja printr-o astfel de situatie.
Mi-ar fi placut sa aud si "tineretul"... ca-s curioasa sa vad ce are de spus :P Nu de alta, dar discutam... chiar de viitorul unora dintre noi :)

Rugby

parintii americanilor le ofera ori o casa unde sa stea si platesc ei cheltuielile pe primele 3-4 luni pna se pune pe picioare si se poate intretine singur copilul, iar in acele 3-4 luni p[e el il duce capul si face economii, iar salariile lor sunt de N ori mai mari ca ale noastre. Sau le inchiriaza apartament si tot asa, primele luni totul e p printi pana se pune "puiul" putin pe picioare si apoi gata, se descurca. La noi.... arata-mi tu familii care-si permit sa le dea copiilor de la 18-19-20 de ani case sau apartamente. Plus ca unele familii au nevoie de feciorul sau fecioara acasa ca ei sunt batrani si nu mai au atata forta sau energie si totul se bazeaza pe copil sa-i ajute pe printi, diferentele sunt enorme dar 90% din diferente o face situatia materiala ;)

misterra

Spre deosebire de Romania unde copiii sunt de multe ori incurajati sa stea cu parintii pana la varste inaintate, si uneori chiar si dupa casatorie (e si aspectul practic, si financiar, dar sa fim seriosi, nu cred ca e cel mai sanatos lucru si cred ca in unele cazuri sunt si alte solutii, mai bune), in North America lucurile stau exact pe dos. De pe la 15-16 ani parintii isi incurajeaza copii sa isi ia zborul si sa incerce sa se descurce pe cont propriu. Asta nu inseamna ca daca au nevoie de ajutor nu ii ajuta, dar ii cam arunca in vartejul vietii si sa incerce ei singuri sa inoate si sa razbeasca prin forte proprii. Nici aici banii nu cresc pe garduri, dar vad in mod constant 2 practici. Copilul este incurajat sa se angajeze sau sa mfaca diferite munci recompensate financiar inca de pe la 15-16 ani (fie sa lucreze intr-un fastfood, sau la un magazin, fie sa curete zapada pe diferite alei de pe langa casa, sau vara sa tunda iarba). Parintii ii ajuta sa isi administreze banii, chiar daca uneori sunt chiar ei cei care platesc remuneratiile. A doua practica e ca tot de la varste fragede, cam dupa terminarea liceului sau chiar inainte, copilul se muta de acasa si inchiriaza, impreuna cu cativa prieteni, un apartament. La care trebuie sa plateasca chirie, trebuie sa isi gospodareasca singur cheltuielile, sa traiasca pe cont propriu. Vad multi copii care la un moment dat se hotarasc sa isi continue studiile, sa dea la facultate, dar isi mentin jobul doar pt a plati chiria si cheltuielile, parintii ajutandu-i sa isi plateasca scoala.
Acum eu stiu ca aici e mai usor la un moment dat sa aplici pt un mortgage si sa iti cumperi o casa sau un apt, dar se vede si o diferenta in conceptiile oamenilor, si in modul cum priveste fiecare desprinderea asta de cuib si in general procesul de maturizare.

D.ulStefan

Eu la varsta de 16 ani,am parasit cuibul.Voi cred ca o sa stati pe banii parintilor pana va crste barba pana la Jenunchi.

D.ulStefan

Asa erau vremurile pe atuncea.Nu sut Inpotriva la acelor tineri care stiu Intradevar ce vor de la viata, dar nu sunt de acord cu LICHELLE,care-mi pare rau sunt Intrun procentaj destul de mare,si Ii Intalnesti la tot pasul.