matchless

nu o sa se intample asa ceva 100 % . Credinta e in inima ta. Se poate dovedi si eu cred 100 %, am fost vindecat 100 % de epilepsie in timp ce biserica se ruga pentru mine. Este clar ca exista. Altii poate ar spune ca e noroc, ce stiu eu... Va fi un om pe pamant care va face sa vina ploaie cu foc, si alte minuni va face si va spune ca este Dumnezeu.Sa nu il credeti. Acela va fi o parte din satan. El va spune ca e bun, si asa ne va arata , va face minuni, dar nu va fi Dumnezeu ci satan.

mysterious-mura

nu sunt

Efe

cred in Dumnezeu,dar nu sunt genul care sa mearga mereu la biserica,pentru ca nu consider ca in asta sta credinta.cum se va schimba lumea?nu stiu daca o sa se schimbe.la ce bun sa dovedesti ca exista?cei ce cred,cred si fara dovezi,cei ce nu cred,n-or sa creada niciodata.nu poti sa te numesti ateu o viata intreaga si apoi sa te hotarasti "stai!de azi cred!".nu mi se pare credinta.analog,de ce sa dovedesti ca nu exista?cei ce nu cred nu vor crede in continuare,iar cei ce cred poate vor continua sa creada,dar probabil o dezamagire exista.cert e ca oamenii au nevoie de Dumnezeu,au nevoie sa stie ca e Cineva acolo,care are grija de ei.si cat timp oamenilor le e bine asa,de ce sa se schimbe asta?

mishucj

exista Dumnezeu ...daca nu ar  exista noi nu am fi exista, nu ar  exista nimic

LLcoolAlin

pt mine toata povestea asta cu dumnezeu,rai si iad,biblia etc e ca un mare basm..
Cum spunea Einstein:"Nu pot concepe un Dumnezeu care-şi răsplăteşte şi pedepseşte creaturile, sau are o voinţă de felul celei pe care o găsim în noi. Nici nu pot, nici nu aş vrea să concep că un individ supravieţuieşte morţii fizice; să îndrăgească astfel de gânduri sufletele slabe, din teamă sau egoism absurd. Eu sunt satisfăcut de misterul eternităţii vieţii şi de cunoaşterea unei mici părţi a structurii minunate a lumii existente, împreună cu eforturile devotate pentru înţelegerea unei părţi, oricât de mici, a Raţiunii care se manifestă în natură."

LLcoolAlin

;))
si alt citat din einstein:"Cuvântul "Dumnezeu" nu este nimic altceva pentru mine decât expresia şi produsul slăbiciunii umane, Biblia este o colecţie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, în orice caz, destul de copilăreşti. Niciun fel de interpretare, indiferent cât de subtilă, nu-mi poate schimba opinia."

Carboplex

Cunosteam pe cineva musulman, care s'a botezat la noi, s'a facut ortodox. Tot ce'am filmat la botez nu mai este. Mi'a cerut dupa aceea filmul, a ars totul. Mi'a spus ca daca afla prietenii lui din copilarie (turci) ca el s'a botezat, l'ar omori pe loc, fara discutie. Dupa botez, a mers mereu cu pistolul la cingatoare, de teama asta, ca poate cineva l'ar 'turna' ca nu mai este musulman. A murit anul trecut de infarct, dar din 97 pana a murit a fost ortodox.
Deci religia mi se pare foarte ....poate provoca razboaie, discutii ca acestea.. Cand doi oameni sunt in discutii contradictorii pe tema religiei, e ca si cum ar fi doi suporteri de echipe adverse (ceea ce iar nu inteleg). Tot ce pot sa va spun este:
Ochii deschisi!!   (lucrurile marunte sunt pentru mintile marunte, cum spunea Einstein).
Nu fiti fanatici! Daca va inchideti intr'un cerc, lasati'va o portita de scapare.
Cine te judeca pana la urma e propria ta constiinta. Daca iti pare intr'adevar rau pentru ceva ce ai comis, aia e judecata ta.
Eu unul as vrea sa existe o forta suprema sa pedepseasca toata rautatea din lume...
Am stat prin manastire la greu si eu si am fost indoctrinat, foarte rau da la psihicul unui copil asta.
Iar cu posturile si acatistele si alte chestii mi se pare o aberatie..

mitu2008

Este bine cateodata sa nu stim chiar tot astfel si-ar pierde farmecul.

norbiee

Imi plac intrebarile tale,Xsulescu.
In legatura cu tema,nu sunt deloc religios.Nu stiu daca exista,sau nu Dumnezeu,dar cred ca daca exista,nu e asa cum se scrie in Bible.Daca s-ar dovedi,ca exista,as intreba ce rost are viata?De ce am fost creati si de ce nu este egalitate intre oameni?(de exemplu copii din tariile sarace,care nu au gresit cu nimic si totusi mor de foame)Nu cred ca s-ar putea dovedi ca nu exista,caci bisericiile n-ar accepta asta.In fond multi inca nu accepta faptul ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui si nu invers.Desigur despre molestarea copiilor mici,in special a baietiilor nu spun nimic.

norbiee

Cert este ca religia a fost creata de un om foarte intelegent si i-a adus acestuia multi bani.

Eu4ever

cineva acolo sus ne vegheaza! si ne iubeste asa cum suntem: oameni! nu icoane, nu acatiste, nu posturi!

Bula

Pentru mine Dumnezeu are doua identitati.
Odata creatorul universului... care de si cand vorbesti de el suna asa uman... e ceva la care imaginatia noastra nu poate ajunge... e ceva care nu are constinta sau ganduri ca noi existam... a fost doar cel care a dat bobarnac-ul si "bang... universul apare" ... asta e partea stintiifica a lui Dumnezeu.

Partea spirituala. Ei bine... Dumnezeu este constiinta mea... care ma opreste cand sunt pe cale sa fac ceva rau sau imi da curaj sa fac ceva bine... Sau cu care imi impun sa pasesc in necunoscut fara sa privesc inapoi sau sa am vreo ezitare. Fiecare isi are propriul Dumnezeu diferit si asa se nasc personalitatile. E un fel de dozator de frici.

Adyctin

NAPOLEON BONAPARTE:

"Eu cunosc oamenii şi vă spun că Iisus Hristos nu este un simplu om. Între El şi oricare altă persoană din lume nu există nici un termen de comparaţie. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare şi eu, am fondat imperii. Dar pe ce am bazat noi creaţiile geniilor noastre? Pe forţă. Iisus Hristos şi-a întemeiat imperiul pe dragoste; şi la această oră, milioane de oameni ar muri pentru El."
La sfârşitul vieţii, Napoleon, care a cucerit jumătate din Europa prin război, a scris în jurnalul său: "Cu toată armata şi generalii mei nu am reuşit să domnesc măcar un sfert de secol pe un singur continent. Iar acest Iisus cucereşte fără violenţă popoarele şi culturile de mii de ani."

Adyctin

Nu stiu daca exista Dumnezeu si Diavol, nu stiu daca exista Rai si Iad, dar stiu sigur ca exista cretini care nu au alt scop decat sa-ti strice ziua, pt.ca asa le place lor...

Nu stiu daca Dumnezeu isi ia vreodata concediu, dar cu siguranta Diavolul lucreaza si peste program!

STORM

...Dumneze a spus.."inmultiti'va"... si se pare ca ..se cam inmultesc =)))))))))) =))))))))

mmaria

Da, eu si Dumnezeu...deci, este ceva intim, care tine de credinta si comportamentul, gandirea, convingerea mea!
Subiect autointerzis la comentarii pe detalii, deci, tabu, pe simtire!

mikethetracker

Eu si DUMNEZEU....o relatie de prietenie la distanta....

al_

hm! Dumnezeu si tu! adica eu! Dumnezeu nu este o persoana! Dumnezeu nu este zeu! El nu este un sef peste toti. intrebarea corecta nu este: exista Dumnezeu? intrebarea corecta este: exist eu? toata creatia este o manifestare a Lui. NU EXISTA DECAT EL. creatia nu este decat un ciclu evolutiv la care este supusa aceasta manifestare.
asa cum sub om exista regnuri inferioare, tot asa peste el exista regnuri superioare. exista o scara evolutiva pe care omul ocupa locul constientei constienta de sine. regnurile inferioare nu au aceasta constienta de sine. cele superioare au tipuri de constienta mult superioare. e greu de inteles! dar nu strica sa te stradui!
„exista”  Dumnezeu nemanifestat. El este singura realitate si se manifesta in Dumnezeu Tatal care este imaginea Absolutului in lume. abia acesta se manifesta in tot ceea ce sunt lumile vazute si nevazute. aceasta manifestare este ideatica. adica o lume de ganduri. dar din aceasta lume de ganduri lipsesc gandurile care sa il caracterizeze pe El. de aceea o sa auzi ca despre Dumnezeu nu se poate spune nimic. nu exista notiuni create care sa il caracterizeze. cea mai buna definitie data Lui este ca nu exista.  fiecare notiune gand este o entitate. unele din ele sunt ceea ce cateodata numim zei. zeii fac si ei parte din creatie, ca si noi, doar ca sunt pe trepte evoutive mult superiaoare noua. cum si noi suntem mult superiori regnului mineral, de exemplu. dovada ca El exista esti chiar tu!!

Bula

Daca tot suntem la ora de religie as vrea sa pun problema unui obicei care mie persona li se pare ridicol: facutul de cruci cand treci pe langa o biserica. In fiecare dimineata in drum spre universitate ma deplases cu un autobuz care trece pe langa o biserica/catedrala catolica. Rar mi s-a intamplat sa nu vad pe nimeni din autobuz facand cruce la trecerea pe langa biserica, ba chiar mai mult am fost amuzat uneori de cei care parca urmau o coregrafie a acestui obicei, sau de un nene care a inceput sa-si faca cruce la 1 minut bun dupa ce am trecut de biserica.
Alaltaieri seara ma intorceam cu alt autobuz acasa, autobuz luat din fata Catedralei Metropolitane. Langa mine in autobuz s-a asezat un preot de la catedrala. Pe traseu autobuzul mai trece pe langa o biserica, si bineinteles in dreptul bisericii oamenii au inceput sa isi faca cruci... Preotul nu.... Asta iti cam da de gandit...

salvatadeisus

NU ESTE RAU SA NE FACEM CRUCE...RAU ESTE SA RAMANEM DOAR LA ASTA...TREBUIE SA MERGEM MAI DEPARTE...SA PERFECTIONAM RELATIA NOASTRA CU DUMNEZEU ASTFEL INCAT SA PUTEM SPIUNE: ACUM NU MAI TRAIESC EU CI ISUS CRISTOS TRAIESTE IN MINE...E MINUNATA CRUCEA  ATUNCI CAND IL URMEZI PE DOMNUL ISUS ...INDIFERENT CAT AR FI DE MARE SAU GREA...AMIN

salvatadeisus

(43-28.IV.1997) ISUS

         Cristos a înviat!
         Doamnelor şi domnilor, buna ziua!. În speranţa că nu veţi găsi din cale-afară de filologice aceste chestiuni, vă solicit acum, la începutul Săptămînii Luminate, binevoitoarea atenţie pentru cîteva informaţii referitoare la numele Mîntuitorului, pe care cred că se cuvine să vi le comunic.
         Numele "Isus" era un nume obişnuit în acele vremuri, "de început de călindare" (vorba lui Ion Barbu dintr-o poezie nu chiar dintre cele mai reuşite ale sale). În Biblie găsim 15 indivizi cu numele Isus, iar în secolul întîi d.Cr., istoricul evreu Flavius Iosephus citează nu mai puţin de 20 de persoane cu acest nume. Era deci un nume curent la evrei. Amintesc doar cîteva dintre personajele biblice cu acest nume.
         Isus sau Ioşua Navi a fost un conducător al poporului evreu după moartea lui Moise; e sărbătorit la 1 septembrie.
         Isus, fiul lui Eliazar, este chiar amintit în lungul arbore genealogic al Mîntuitorului din Evanghelia lui Luca (3, 29).
         În unele manuscrise, tîlharul eliberat de Pilat din Pont, la cererea poporului, în locul lui Cristos, poartă, pînă şi el, numele de Isus Baraba.
         Un colaborator al Sf. Pavel se numea de asemenea Isus (i se mai zice şi Justus).

         Numele fiului lui Iosif şi al Mariei, născut în grajdul din Betleem (să spun în paranteză că Beth-lehem se traduce prin "casa pîinii"), numele Mîntuitorului, deci, îşi are originea în ebraică, la fel ca şi multe nume din cele mai frecvente: Gabriel, Ion, Emanuel, Mihai, Daniel, Ana ş.a. În ebraică, lanţul etimologic al numelui Isus începe cu Iahve (Dumnezeu, Domnul), continuă cu Iehoşua, şi apoi, în fine, Ieşua sau Ioşua, ceea ce înseamnă "Domnul este Mîntuirea", "Dumnezeu salvează". În greceşte, unde a trecut ulterior sub forma Iesus, cuvîntul are semnificaţia de "cel care vindecă".

salvatadeisus

Să trecem acum la a doua parte a numelui: Cristos. Şi aceasta este o traducere în greceşte a unui termen ebraic: Maşiah (in româneşte, Mesia), în care regăsim particula Iah, de la Iahve = Domnul. Maşiah însemna "unsul lui Iahve"). În cea mai veche (prima) traducere a Bibliei, Septuaginta, grecii au tălmăcit numele Mesia prin Christos, "cel uns", de la verbul chriein, a unge. Ignorîndu-se semnificaţia acestei expresii, numele Cristos a fost considerat al doilea nume propriu al lui Isus. De la greci, romanii l-au luat sub forma Christus, de unde a derivat adjectivul christianus, adică originea românescului creştin. Prima folosire a lui christianus datează, pare-se, din anul 43 d.Cr. Din adjectiv, el devine nume propriu, la început secret, din cauza persecuţiilor religioase; apoi, după ce, în vremea lui Constantin cel Mare, creştinismul ajunge religie oficială, se răspîndeşte intens.
         La români, prima atestare documentară a numelui este din 1389, sub forma Cârstian, apoi Cârstea. În 1415, găsim deja un Cristea şi, pînă la 1500, încă de 11 ori în diverse documente; în "pomelnicul de la Horodişte" din 1484 aflăm o Hristina. Mai tîrziu, apar şi celelalte variante: Cristian, Cristina, Cristiana, Cristache, Cristel, Cristoiu, Cîrstocea, Ristea ş.a. O formă mai rară, derivată de la Hristos, este Hristu, folosit la aromâni şi venit din bulgăreşte, unde Hristo e un nume obişnuit (avem – aveam! – şi noi o stradă cu numele poetului şi revoluţionarului bulgar din secolul răs-trecut, Hristo Botev).
         Nu vreau să uit nici numele de sorginte grecească Cristodul şi Cristofor. Ele sunt formate prin adăugarea, la radicalul Crist, a cuvîntului dulos (adică "rob, slujitor") şi, respectiv, foros (adică "cel care poartă" – cum e, spre altă pildă, numele Nichifor, care se trage din Nike-foros = "purtătorul, aducătorul de victorie"; Nike-"victorie", l-a dat şi pe Nichita). Deci: Cristo-dul = "slujitorul lui Cristos", Cristo-for = "purtătorul, adică: propovăduitorul lui Cr

salvatadeisus

Cristo-for = "purtătorul, adică: propovăduitorul lui Cristos", deşi o legendă conferă numelui Cristofor chiar sensul propriu, de "a purta în spate": e vorba de un martir, Cristofor, care l-ar fi purtat pe umeri pe Isus copil; cert e doar faptul că acesta a fost canonizat încă din secolul al IV-lea, ceea ce a favorizat răspîndirea numelui, care era chiar popular, ca patron al navigatorilor şi al pelerinilor, al călătoriilor pe uscat şi pe apă.
         Cu acestea, închei scurtul meu periplu prin universul cuvintelor legate de fiinţa Celui despre care Evanghelia lui Ioan spune atît de amarnic şi atît de potrivit unei veşnice jumătăţi a istoriei omenirii:
         "Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decît lumina".
         Fie-vă bine!

George PRUTEANU    


________________
            NOTĂ. Sunt utilizate şi formele Iisus Hristos, Iisus Cristos, Iisus Christos, Isus Christos, Isus Hristos. Adoptată de mari cărturari, cea mai naturală şi cea mai în spiritul limbii române continuă să fie forma Isus Cristos.