Am spus cuiva ca ne este frica sa ne mai afirmam. Am ajuns sa ne gandem ca vai,sunt telefoanele ascultate,ca daca aud cei de sus si ne pierdem locul de munca,fie ca esti la stat sau la privat ne ste frica sa mai spunem ceva.
Ea mi-a spus o chestie si mi-am dat seama ca are mare dreptate"nu cred ca e frica...cred ca e doar plictisitor sa deschidem acelasi subiect discutat cu atata ardoare de toata lumea pe la toate colturile...am devenit un fel de miserupisti...ne lasam in voia sortii..de fapt nici soarta nu e...ne lasam in voia alora de sus care stiu fparte foarte bn cum sa manipuleze o buna parte din lume...nimeni nu mai face nimic...pt ca se gandeste ca nu are rost..se spune "dc sa fac eu asta, oricum nu conteaza, dc sa fiu eu ala care ia initiativa, ca sa nu ma aleg cu nimic?" romanul intotdeauna a vrut sa-i iasa cv de pe urma unei "afaceri"..si asa am ajuns sa lasam unul pe altul si sa ne obisnuim sa traim asa cum ne este dictat"
Cum de am ajuns sa fim in asa fel calcati in picioare?Unde e unitatea nationala?
Conversaţii: Viata, asa cum este
Frica de a avea initiativa