Radu Marculescu a fost un scriitor roman. Unul dintre multii scriitori romani care ar merita mai multi cititori. Inainte de a fi scriitor, Radu Marculescu a fost ofiter regal de artilerie, cuceritor al Odessei (dar chemat apoi cu unitatea sa la Bucuresti dupa doar cateva ore petrecute in orasul de la Marea Neagra, murdar de noroi, frustrat si suparat pe ofiterii cu cizme lucioase care veneau pe celalalt sens, de la Bucuresti, pentru a se ocupa de orasul cucerit, dar care cateva zile mai tarziu aveau sa sara in aer impreuna cu intregul Comandament Militar Romanesc al Odessei), prizonier in 1942 la Cotul Donului, grevist al foamei in detentie, fantoma imbracata in zdrentele unor vremuri apuse intoarsa acasa in 1950, "reeducat" intr-un lagar la Bragadiru timp de un an, parasit de sotie in anii de prizonierat, zilier pe santierele de constructii ale Romaniei Populare, din nou prizonier din 1959 pana in 1964, de data asta intr-un lagar romanesc, apoi pictor de biserici. De abia dupa 1989 a "iesit la lumina". A fost, poate, unul dintre putinii romani care nu blamau Revolutia din 1989. Datorita ei a putut sa-si publice scrierile.

Cartea sa “Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică”este absolut minunata si v-o recomand. N-o sa va plictisesc decat cu un fragment inedit, dar interesant: o partida de sah.

PS: daca cele de mai sus v-au facut sa va fie dor de o partida de sah, aveti aici ocazia sa va gasiti adversari: Cupa de Sah "Totul pe Tabla".