Gabi

Romanii au talentul deosebit de a nu mai stii ce vor in viata. Alearga dupa bani, dar dupa ce-i obtin (de cele mai multe ori vanzandu-si sufletul pentru asta) isi dau seama ca au obtinut numai o sursa continua de stres, iar cu banii nu stiu ce sa faca. Romanul de astazi nu mai are cuvant, nu mai crede in nimic, este deziluzionat de ceilalti dar si de sine, si este predispus la orice fel de compromisuri, desi ceea ce obine nu-i aduce nici pe departe linistea de care are nevoie oricine. Nu in ultimul rand, are ambitii pe care nu si le trece prin filtrul foarte necesar al bunului simt. Toti vor sa fie cunoscuti, celebri, populari, desi asta nu le aduce decat un stres in plus. S-au ratacit cine stie pe unde bucuriile simple, bucuria unei dimineti luminoase, fascinatia unui apus pe un camp indepartat, plimbarile solitare prin natura, bucuriile simple de a-i privi pe cei apropiati, senzatia de bine pe care ti-o da un lucru simplu bine facut la serviciu sau acasa, senzatia de bine pe care ti-o da recunoasterea sincera si acceptarea acelor chestii care iti sunt inaccesibile.

Asa ca alergam ca nebunii, nestiind de unde, catre ce, si punandu-ne foarte rar intrebarea "ce nevoi am eu, cu adevarat, dincolo de bani, hartii, proprietati si celelalte feluri de intermediari ?"

Fericirea in viata este foarte aproape de noi, dar trebuie sa-ti deschizi canalele pentru asta. Momentan, cei mai multi dintre noi suntem ca un aparat de radio din care nu se aude nimic pentru ca nu stim sa-l deschidem si sa cautam frecventele corecte.