Păi , pe la noi in Ardeal domnule dragă, totul are o rânduială ….
Mai intâi sunt cireșile …le puniem în coșărci, mèrem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasă, numărăm banii, îi împărțâm, îi puniem binie și nie fucem !
Bravo, bravo ! Și pe urmă ? - Ș-apăi, numa'după , s-or face caisăle... Ș-apăi și pe astea le culèjem, le puniem în coșărci, mèrem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasă, numărăm banii, îi împărțâm, îi puniem binie și nie fucem ! - Ce frumos ! Si altceva ? - Ș-apăi, să fac pruniele...! Èlea bèstrițe , mai întâi! S-apăi le culèjem, le-mpărțâm, care die pálincă, care die majun, care die vânzare, și p-èlea die vânzare le puniem în coșărci, mèrem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasă, numărăm banii, îi împărțâm, îi puniem binie și nie fucem ! - Minunaaat! Șiiii ? - Ș-apăi, să fac nucilie... S-atunci... - A, da, știu: culegeți nucile, le puneți în coșărci, mergeți cu ele la târg, le vindeți, veniți acasă, numărați banii, îi împărțiți, îi puneți bine si va fuceti ! - No, no-no-no-noooo ! Nu-i așè, domnule dragă, vez' că nu știi? Apăi cân' să fac nucilie, le culèjem, le puniem în coșărci, puniem coșărcile-n pod, nie fucem tătă iarna si numa' la Paști le vindiem !
|