Banuiesc eu ca majoritatea celor care comenteaza la sectiunea asta de conversatii a site-ului au si obiceiul sa citeasca. Sunt convins de-asta.

Ei bine, banuiesc ca nu tot ceea ce cititi vi se pare de valoare, nu ? De-asta as vrea sa va intreb ce carti nu v-au placut, sau nu le-ati inteles, sau nu vi s-au potrivit. Pe scurt, regretati ca ati avut de-a face cu ele.

As vrea sa explicati si de ce.

Ideea acestei rubrici mi-a venit dupa ce am parcurs, cu greutate, o parte a romanului "Dulce ca mierea e glontul patriei", de Petru Popescu. Cartea asta a avut un succes deosebit in anii '70 si este considerata o opera de referinta a acelor timpuri. Mie mi-a lasat aceeasi senzatie pe care o ai cand mananci mult prea multa ciocolata. Sunt OK metaforele, ma impac cu ele, dar cand ti se servesc incontinuu, in fraze scurte, la un moment dat ti se face greata. Cred ca a fost singura carte pe care m-am enervat. Si ma enervasem asa de tare, ca mi-a parut rau ca n-am un foc la indemana, s-o arunc in flacari. Bleah ! Gretoasa carte !

„Îmi apăsam buzele pe buzele Lagunei, călcâiele în cimentul spart al blocului, doar-doar voi lăsa o urmă, deşi ştiam bine că nu, că e zadarnic. Cădeau în mine ore şi zile şi ani, repede, mii de ani smulşi dintr-o dată, ca morţii toţi dintr-un cimitir întors de cutremur.”

Suna excelent, nu ? De acord... Dar nu poti rezista la asa ceva pe sute de pagini... incontinuu...