"- Si totusi, continua lordul Henry, cu vocea sa muzicala, joasa, si cu acea miscare eleganta a mainii care-i fusese intotdeauna caracteristica, inca de pe vremea cand era la Eton, cred ca daca cineva si-ar trai viata profund si in intregime, si ar da forma fiecarui simtamant, expresie fiecarui gand si realitate fiecarui vis, lumea ar obtine un astfel de impuls proaspat de bucurie, incat am uita toate bolile medievalismului si ne-am intoarce la idealul elen, la ceva chiar mai fin, mai bogat decat idealul elen. Dar celui mai curajos dintre noi ii este frica de sine. Mutilarea salbaticilor a supravietuit in mod tragic in autonegarea care ne marcheaza vietile. Suntem pedepsiti pentru renuntarile noastre. Fiecare impuls pe care ne straduim sa-l inabusim cloceste in mintea noastra si ne otraveste. Corpul pacatuieste o data si apoi termina cu pacatul, deoarece actiunea este un mod de purificare. Nu mai ramane nimic decat amintirea unei placeri sau luxul unui regret. Singura cale de a scapa de o tentatie este de a-i ceda. Rezista-i, si sufletul se imbolnaveste de dorul lucrurilor pe care si le-a interzis, de dorinta de ceea ce legile sale monstruoase au facut sa fie monstruos si ilegal. S-a spus ca marile evenimente ale omenirii au loc in creier. In creier si numai in creier au loc si marile pacate ale lumii. Dumneata, domnule Gray, cu trandafirii rosii ai tineretii, si trandafirii albi ai copilariei tale, ai avut pasiuni de care te-ai temut, ganduri care te-au umplut de frica, reverii sau vise de noapte a caror amintire ar putea sa-ti inroseasca obrajii de rusine..."

Ar fi frumos daca cineva ar vrea sa comenteze acest pasaj memorabil dintr-o carte celebra. Nu este greu sa va dati seama despre ce carte este vorba.