AuroraC

Daca-i un adevar spus transant si care doare - atunci personajul are dreptate.
Numai ca adevarul poate fi spus si altfel - nu trebuie neaparat sa fie un dus rece (asta pentru adevarurile care dor)

V|p3r_m3n

Eu ma gandesc, ca in primul rand ma mint pe mine, deci prefer sa zic adevarul. Plus ca eu urasc foarte mult sa fiu mintit, deci ce tie nu iti place altuia nu face. Depinde si despre ce e vorba... oricum, eu as merge pe adevar.

gyovy

da de unde,nu vedeti ca totul merge pe prosteala!:)))

M.S.Alex

Depinde de scopu si durata (vorba aia). Daca e cineva important.. mai bine eviti dramele.

Alina_me

unele fete sunt mai sensibile, conteaza mult si despre ce adevar este vorba, daca este ceva ce nu doar ca ar rani fata respectiva, dar ar produce o adevarata drama se poate evita, subtil, adevarul si se poate alege o viarianta delicata pentru a spune acel adevar

emmi

depinde despre ce e vorba, lucruri de genul ''ce ti as face de te as prinde'' nu cred ca sunt tocmai bune de impartasit

AuroraC

Titlul si autorul. Vrem si noi (dar mai ales eu) sa stim contextul general.

Arian

Cea care a spus replica  asculta sigur manele ,nu poate trai fara emisiuni gen:Un show pacatos si acces direct si intra in depresie daca nu gaseste ziarul cancan la chioscurile de ziare

misterra

Anyway... m-ai facut curioasa in privinta cartii. Adica am 2 pareri, dar nici una cristalizata pt ca e putin afara din context si nu stiu exact cum sa interpretez citatul.  Prima, poate era vorba de o epoca in care lupta femeilor pt emancipare nu incepuse, nu se luptau pt dreptul la opinie, considerau unele subiecte tabu si demne de a fi discutate doar de barbati (cum ar fi de ex politica) si rolul lor era doar acela de a 'da bine' langa un domn bine pozitionat in societate, iar discutiile doamnelor se reduceau doar la ultimele tendinte in materie de moda, ultimele barfe si cine si-a mai maritat fata. Si atunci, marile adevaruri (in sensul de subiecte importante) nu erau considerate utile si necesare de spus unei 'domnisoare fine' :)
A doua teorie, spre care firea mea romantica tinde sa insiste, ar fi ca se refera la acele adevaruri care nu ii fac nici bine, nici rau,  dar mai mult rau."M-am ingrasat?", "Crezi ca rochia asta ma prinde?", "Esti de acord cu mine?" , "Asa-i ca maine o sa repari robinetul ala stricat de o luna?" :P , chiar si "Ma iubesti?" sau "Sunt intradevar singura femeie care conteaza pt tine?", sunt exemple de intrebari la care nu vrem sa stim raspunsul decat daca ne place. Si atunci nu mai conteaza neaparat cat e minciuna si cat e adevar. E drept, ar fi frustrant sa fie totul minciuna si la un moment dat sa ne loveasca adevarul si realitatea in moalele capului cand partenerul se regaseste total si definitiv in bratele vecinei. Putin fond de ten pe realitate nu strica, iar asta nu inseamna minciuna. E unul din acele rare cazuri in care antonimul cuvantului 'adevar' nu e 'minciuna', cred ca de fapt in acest caz nici nu exista un antonim.
Mai ales la inceputul unei relatii, adevarul nu il spui decat daca flateaza, daca te ajuta sa cuceresti teritorii, sau daca iti ajuta la imagine. Cu cat domnisoara e mai fina si mai dulce, cu atat comunicarea se face mai atent. Dar astea sunt alte vremuri zic eu, mai ales citind cateva din comenturile de mai sus.

nikko

unei minciuni spuse frumos prefer intotdeauna adevarul - chiar si dureros.

roberto-alin

eu cred k are dreptate

AuroraC

***********************/xfy1055/07d6e7210591be

Pentru cei care vor sa asculte piesa - numai ca au tradus-o "Ce inseamna sa fii Onest"