Acum cateva zile stateam de vorba cu un prieten (ceva mai in varsta). A venit vorba de familie. Astfel am aflat o istorie pe care nu o cunosteam dar care mi s-a parut interesanta.

Introducere

Povestea dateaza din anii celui de-al doilea razboi mondial. Mai exact, din primii lui ani, in care nazistii mergeau din victorie in victorie, iar evreii din Polonia, Austria, Ungaria, Cehoslovacia cautau cai de scapare spre Romania, folosind fluviul Dunarea, sperand sa ajunga apoi din Constanta spre Palestina folosind singura ruta posibila, prin Marea Neagra si prin Turcia.

Vorbim de anul 1941. Palestina era, la acel moment, o colonie britanica condusa de un guvernator britanic. In acei ani, atat aliatii cat si nazistii erau foarte sensibili la problema petrolului arab. Nici aliatii, nici nazistii nu doreau sa-i supere pe arabi. Astfel, britanicii au dat comenzi clare de interzicere a accesului evreilor in Palestina. Pretextul folosit a fost acela de risc al infiltrarii de spioni germani printre refugiatii evrei.

In acel an, 1941, Turcia era deja invadata, ca tara neutra, de refugiati care plecasera din calea nazistilor din toata Europa. Constanta arata si ea ca un camp imens de refugiati, in special evrei, care asteptau sa poata fugi spre Palestina. Dar nimeni nu ii dorea, de fapt, ajunsi acolo. Astfel a inceput o era a "vaselor mortii", pentru ca majoritatea celor care plecau pe acest drum din Constanta isi gaseau sfarsitul in diverse locatii ale acestui traseu. In decembrie 1940, vasul Salvador, sub pavilionul statului Uruguay, cu o capacitate de 30 - 40 de pasageri dar transportand 327 de refugiati, a reusit intr-un mod aproape miraculos sa treaca de Istanbul, dar s-a scufundat in Marea Marmara, prins de o furtuna. 204 refugiati au murit, dintre care 66 copii. Dintre cei 123 de supravietuitori, 63 au fost deportati in Bulgaria, iar 60 au reusit sa ramana la stanbul. O alta nava de refugiati, Darien II, i-a preluat pe acestia, avand, cu totul, 723 de pasageri, urmand sa incerce sa ajunga in Palestina. Dar britanicii au capturat vasul in apropierea coastelor Palestinei pe 19 martie 1941 si a incarcerat toti pasagerii.

In ciuda unor astfel de evenimente, evreii doreau cu orice pret sa scape din Romania. Incercand sa rezolve problema, Turcia a abordat Statele Unite pentru a organiza un plan de transport a 300.000 de evrei din Romania catre Palestina, prin Turcia, cu sprijinul britanicilor. Acest plan a fost refuzat de Statele Unite, bazandu-se pe restrictiile britanice, care fixasera o "cota" de 75.000 de evrei admisibili in Palestina in urmatorii 5 ani.

Cum a aparut vasul Struma

Cam toate vasele existente in zona fusesera rechizitionate de germani, de aceea un vas de transport era greu de gasit. Totusi, o agentie de turism a gasit vasul Macedonia, vechi de 74 de ani, lung de 15 metri si lat de 6 metri (aceste dimensiuni au fost confirmate de New York Times, intr-un articol din 13 martie 1942), abandonat intr-un doc. Folosind postere pe care aparea poza vasului Queen Mary, agentia a ofertat calatoria catre Palestina evreilor aflati in Constanta, dupa o reparatie sumara a vasului, rebotezat Struma si pusb pavilion panamez. 769 (cifra este discutabila, anumite rapoarte dand o cifra putin mai mare) de evrei au raspuns ofertei intr-o perioada scurta de timp, dintre care 269 de femei, 104 copii si adolescenti, multi doctori, avocati, ingineri, oameni de afaceri, toti de origine evreiasca.

Cand acestia au vazut vasul, evident ca au fost foarte dezamagiti (de exemplu, vasul nu avea nicio toaleta), dar li s-a spus ca acest vas ii va duce numai pana in afara apelor teritoriale romanesti, unde ii asteapta un vas de lux sub pavilion american.

Struma a plecat din Constanta cu cei 769 de refugiati la bord in 12 decembrie 1941.

Sederea Strumei la Istanbul

In 15 decembrie 1941, Struma ajungea la Istanbul. Motorul functiona defectuos, iar capitanul a cerut permisiunea de a stationa in port pentru a fi reparat. Autoritatile turcesti au acordat aceasta permisiune. Dar, cum pasagerii nu aveau viza pentru Palestina, autoritatile turcesti au cerut ambasadorului britanic la Istanbul asigurarea ca acestia vor primi vize in Palestina. Acesta a refuzat, iar in aceste conditii pasagerilor nu li s-a permis sa debarce.

Au inceput tot felul de negocieri cu autoritatile britanice, sperandu-se macar obtinerea de vize pentru copiii aflati la bord. Desi anumite asigurari verbale au fost date de autoritatile britanice in luna februarie, nimic scris nu a venit. Doar unei femei gravide i s-a permis debarcarea, iar familia de patru persoane a unui om de afaceri aflat la bord a putut de asemenea debarca dupa ce a obtinut viza, separat. Toate eforturile autoritatilor turcesti s-au lovit de refuzurile britanice de a gasi cai de solutionare a problemei.

Sfarsitul

Mai mult chiar, pe 23 februarie 1942 capitanului vasului Struma i s-a ordonat sa paraseasca portul. Prietenul meu sustine ca de fapt vasului i s-a taiat ancora, iar un remorcher a dus vasul in larg. In dimineata urmatoare, pe 24 februarie, la ora 9 dimineata, vasul, aflat inca in apele teritoriale turcesti, a fost torpilat de un submarin sovietic. Explozia vasului a dus la moartea tuturor celor aflati la bord, cu exceptia lui David Stoliar, un evreu roman de 21 de ani. Acestuia si femeii gravide ramase in port li s-a permis, ulterior, sa intre in Palestina. Numarul total (dupa date recente) a celor morti in tragedia vasului Struma se pare ca este de 791 de persoane (incluzand membrii echipajului).

21 de ani era si varsta fratelui prietenului meu, care se afla printre refugiatii de la bordul navei. De zeci de ani, acesta incearca sa obtina o hotarare prin care guvernul britanic sa fie considerat responsabil de crima de razboi in cazul vasului Struma. El sustine ca atacul submarinului sovietic a fost comandat, de fapt, de britanici, care doreau sa nu se mai confrunte cu astfel de probleme in acea parte a lumii. De altfel, este greu de inteles de ce submarinul sovietic ar fi dorit sa intre in conflict cu un stat neutru, torpiland un vas aflat in apele teritoriale ale acestuia, cand Uniunea Sovietica avea, la acel moment, suficiente probleme cu nazistii pentru a mai dori si un conflict cu Turcia. Ma indoiesc ca va obtine, vreodata, ceea ce-si doreste. De fapt, sperantele sale se leaga de o prezumtiva deschidere a dosarelor sovietice, precum in cazul Katyn, care sa releve ordinele submarinului sovietic.

Pe Internet puteti gasi multe lucruri legate de tragedia vasului Struma. Exista un monument in Israel, la Ashdod, dedicat Strumei si altor vase de refugiati. Exista chiar si "Proiectul Struma", condus de nepotul a doi dintre cei care au murit atunci, prin care in anul 2000 s-a incercat gasirea ramasitelor epavei pe fundul marii.

Deci, iata ca holocaustul asupra evreilor a capatat, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, fatete complexe, si se poate ca nazistii sa nu fie singurii responsabile de holocaust. In orice caz, este o poveste tragica despre moartea unor oameni nevinovati.

PS: stiati ca submarinul carea produs naufragiul cu cel mai mare numar de morti din istorie il avea drept capitan pe un roman ? tot submarin sovietic era si acela...