 Un cioban și un american, într-un compartiment de tren. La un moment dat, ciobanului i se face foame, scoate din traistă o roșie, niște caș și începe să mănânce. - Ce este asta? întreabă americanul arătând spre roșie. - Roșie, răspunde ciobanul umil. - Vai, așa de mică... la noi roșiile sunt așa de mari, zice americanul gesticulând și arătând cu mâna cam de mărimea unei bile de bowling.
Ciobanul tace, bombănind în sinea sa despre laudele exagerate ale americanului. După altă bucată de drum, ciobanului i se face foame iar, scoate o bucată de caș și o ceapă. - Ce este asta? întreabă americanul arătând spre ceapă. - Ceapă, răspunde ciobanul nedumerit. - Vai, așa de mică... la noi cepele sunt așa de mari, zice americanul gesticulând și arătând cu mâna cam de mărimea mingi de handbal.
Ciobanul tace din nou, uitându-se în sictir la americanul lăudăros. La câteva ore, ciobanului i se face foame iar. Își ia îndemnul și scoate din traistă un pepene verde. - Ce este asta? întreabă americanul cu un aer de superioritate. - MAZĂRE, BĂ! MAZĂRE!! LA NOI AȘA DE MICĂ CREȘTE!!! |
|