Efe

Am fost. In Bucuresti, mergeam destul de des. Din pacate, n-am mai fost de un an.
Si la piesa preferata as spune Rencontres, cu Violeta Totir si Dragos Huluba, din compania de teatru Passe-Partout Dan Puric.

Gabi

Sunt "mort" dupa mers la teatru. Dar n-am mai fost de vreun an si ceva, si banuiesc ca o sa mai treaca ceva pana ajung pe-aici la teatru. :)

Efe

Off-topic, mi se pare trist ca raspunsul la intrebarea "Ati fost vreodata la teatru?" sa fie "nu".

crissstti

am fost de vreo 2 ori in viata mea ....nu am fost impresionat deloc ...parerea mea este ca cei care merg la teatru  10% sunt impatimiti si restul ...ca asa da bine in societate !

FLD

as considera ipocrizie sa spun ca imi place sa merg la tetatru ...

Benu

In ultimul an de fack, a avut loc la Ploiesti premiera unei piese extrem de controversate la vremea aceea, prin povestea extrem de reala si de absurda, dar si prin faptul ca era interzisa minorilor - au vuit ziarele multa vreme, desi n-am vazut nici un plod prin sala. O poveste simpla, rupta din viata, si imprastiata dar adunata prin replici pe care le regaseai constant in vocabularul de zi cu zi.
"Nevrozele sexuale ale parintilor nostri" - o piesa interesanta, cu aer de excelent, daca erai destul de lucid si intelegator, astfel incat sa privesti adevarul in fata, oricat ar durea.
Pe vremea aceea, aveam o feblete printre colegi. Care nu calcase in viata lui intr-o sala de teatru. L-am luat cu mine la reprezentatie. L-am socat iremediabil. Povestea respectiva parea desprinsa din propria lui viata. Mi-a marturisit, dupa ce am iesit din sala, ca nu si-ar fi putut imagina niciodata asa ceva. Sa fi fost de bine, de rau, deloc?! Nu stiu exact, pt ca desi am discutat pe marginea piesei, mai tulburat ca atunci nu l-am mai vazut niciodata :P
Dupa un timp, m-a condus si la o piesa "normala", ca sa zic asa, "Badaranii" de Carlo Goldoni. Alt efect, alta impresie. La final era ceva mai vesel ;))

Au trecut ani de zile de atunci, dar n-am mai apucat sa vorbesc cu el despre asta. nu stiu de ce, dar imi face impresia ca n-a mai fost la teatru de atunci. Asa cred eu... :) O sa-l intreb intr-o zi, sa-mi vindec curiozitatea ;)

Benu

Piciul - de Alphonse Daudet... Camille, minunata fata cu ochi negri :P
Parca as face o dedicatie :-"

Benu

Siciliana - de Aurel Baranga... un buletin (de Bucuresti) spre dragoste ;)

Benu

Batranul - de Hortensia Papadat Bengescu... teama de a trai mi se pare cel mai mare dusman al omului :-<

misterra

Mergeam des cand locuiam in Cluj, aici insa nu am ajuns inca. Poate si pentru ca nu mi-a atras nimic atentia. Am fost insa la Opera, si de cateva ori la spectacole de balet.
Piesa mea preferata jucata la Teatrul din Cluj a fost "Zbor deasupra unui cuib de cuci", cu Dorin Andone in rolul principal. Cred ca am vazut-o de 3 sau 4 ori, de fiecare data am savurat-o din tot sufletul. Nici nu am putut sa mai vad ecranizarea in care joaca Jack Nicholson.

Benu

O femeie cu bani - de George Bernard Shaw... femeile, dorintele si puterea lor de a obtine ce-si doresc :P

Benu

Banii n-au miros - de George Bernard Shaw... ca in zicala aia "ban la ban trage si paduche la paduche"

Benu

Mi-am cumparat un batran - de Aurel Storin... "cine n-are batrani, sa-si cumpere, ca altfel nu sunt completi"...

Benu

Paine Amara - de Claude Spark... dreptatea versus familie. Nu toata lumea poate alege usor :|

emilio67

O piesa care greu va egalata ca interpretare si distributie, regie sau scenariu...

O scrisoare pierduta
Scenarist si autor: Ion Luca Caragiale
Regizor: Liviu Ciulei
Distributie: Victor Rebengiuc, Mariana Mihut, Dem Radulescu, Petrica Gheorghiu, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Stefan Banica, Aurel Cioranu.

Ma bucur ca am revazut-o aseara, dar si ca cei mai tineri au avut ocazia sa vizioneze o opera de arta

Benu

Azi se implinesc 160 de ani de la nasterea lui I. L. Caragiale.

Pana si Google-ul il sarbatoreste :)
Si pt ca e luni, am de gand sa sarbatoresc intr-un fel evenimentul. Daca-mi iese, diseara va spun si voua ;))

AndaB

din pacate sunt prea multe piese proaste. si toate sunt teatru contemporan. in toate criticile citesti despre piesele de teatru contemporan ce socheaza prin lumini, imagine, costume si felul in care este abordata societatea actuala in ochii unui personaj (de cele mai multe ori personajul este un boschetar, o *****, un betiv, un manelist si tot ce vedem mai urat pe strada). si de ce se fac atatea piese de genul asta? pt a scoate in evidenta fata urata a societatii, sa ne ferim de ea. dar de fata frumoasa a societatii cine se mai ocupa? ca eu sunt satula sa aud si la teatru acelasi limbaj de strada. ba mai mult, ma astept la culturalizare, ma astept sa invat ceva din piesele de teatru, si de cele mai multe ori sunt f dezamagita. ultima piesa am vazut-o acum o luna, si se numaste "Casa Poporului", regia Marcel Top. f f proasta.. am aplaudat munca actorilor, dar nu si spectacolul. singura sansa sa vad in continuare piese bune este sa merg tot la piese clasice, si tot cu actori batrani. asta nu inseamna ca actorii tineri nu sunt talentati, insa prea putini au ocazia sa joace intr-o piesa buna, majoritatea fiind implicati in proiecte contemporane. "cui i-e frica de Virginia Wolf" de la nottara e o piesa f buna, cu Ionut Grama. e doar cu actori tineri, dar f f bun.  si Faust, de Purcarete e bun. dar se joaca la Sibiu.  in fine... ideea este ca sunt piese f multe si f bune. dar daca ai ghinionul sa mergi la 2 proaste, te-ai lecuit de teatru pt toata viata.

Benu

Un elefant...

Benu

Mi-am adus aminte o faza si vreau sa o spun repede, pana nu uit. Sambata seara am fost la o piesa de teatru: " A fi sau a nu fi". Nu stau sa va spun acum ce si cum, ca nu asta era partea de mormaiala.
Actorii, vechi si tineri, buni si foarte buni, de ani de zile jucand cu pasiune pe scena care le-a dat drumul in lumina reflectoarelor, revenind de fiecare data cu mandrie in orasul unde teatrul Toma Caragiu inca mai inseamna ceva, mi-au lasat o impresie deosebita. La finalul celor doua acte, spectatorii s-au ridicat in picioare pt aplauzele atat de bine meritate. In timp ce imi bateam palmele unele de altele, eu gandindu-ma deja la un alt rand de aplauze, ma trezesc ca o "prietena", care a stat in dreapta mea, ma impinge mai subtil, cu urmatoarea expresie pe buze:"Hai, draga, inceteaza!"
Moment in care m-am si intors spre ea - momentul de rechemare a actorilor pe scena trecand - si i-am suierat la ureche ca nu ar fi cazul sa ma invete ea pe mine cum sta treaba cu teatrul.
Va spun sigur ca daca mai intuneric o calcam cu tocul pe pantofiori. Dar data viitoare nu mai scapa! Nu de alta, dar conform spuselor ei catre o terta persoana din grup, aplauzele de la Ploiesti nu conteaza pt actorii de pe scena... :|

Iddioten! :-w

aisha

Doar ce venii de la teatru: Ma mut la mama, cu Adriana Trandafir, Gabriel Fatu si Andreas Petrescu. De exceptie!

Benu

Liftul - Dumitru Solomon... ce inseamna sa ramai blocat in lift cu un grasofob...

Benu

Prostii sub clar de luna - de Teodor Mazilu... va scriu maine comentariul, ca acum mi-e lene sa tastez atat :P

Benu

Fetele Didinei - de Victor Eftimiu... cu Alexandru Giugaru, Draga Olteanu, Vasilica Tastaman, Valeria Seciu, Octavian Cotescu.

Benu

Incurca lume - de Ade Herz... cu Radu Beligan, Octavian Cotescu, Misu Fotino, Stela Popescu, Sanda Toma.

Benu

:(((((( Da' stiu ca-s de o ghiniosenie ceva de speriat... :-<

La noi a inceput ditamai festivalul de teatru (07-10 noiembrie - editia a II-a). La care n-am mai apucat bilete. Inca de acum 2 saptamani, la stilul ca s-au vandut cred ca in 3 zile toate. Toate pentru sala de 600 de locuri. No bine, asta e, zic, asa-mi trebuie daca n-am fost pe faza. Desi ma durea sufletul cu fiecare respiro :-<

Marti seara ma duc frumusel la ora de jazz. Unde dau peste un actor de la teatru, a carui zi de nastere era. Ionut. Bun, "Buna seara, ce mai faci, La multi ani" etc. Din discutie in discutie ajungem sa discutam diverse, printre care si faza cum ca eu n-am cum sa ajung la festival. La care omul, amabil - zic eu ca fara substrat - "Pai vino mercuri seara, la 06.10pm in parcarea din spatele Casei - intrarea actorilor- si intri cu mine." Eu zic multumesc, asa ramane, se termina seara si plec acasa. Ieri unde credeti ca am fost la 06.10pm?! In pat, sub plapuma, cu temperatura si cu jumatate de gat in flacari. Sa-mi dau pumni si picioare cand am citit mesajul pe fb "Te-am asteptat, n-ai venit, daca vrei sa intri la spectacolul de la ora 9, suna-ma". Imi venea sa ma pal****sc singura. Nu de alta, dar imi facuse rost de o legitimatie valabila pentru toate piesele. Sa nu-ti vina sa mori?! Asa incet, subtil si dureros?! :(((((((((((((((( Mie una, da =((((((

Gabi

Concurs pentru cei impatimiti de teatru: puteti merge la CARPATHIAN GARDEN - comedie pura

magduu

Am fost ieri la "Cerere in casatorie" de Cehov. :D V-o recomand. Am ras bine. Si da, din nou, n-am de gand sa ma marit. :))

Benu

Am reusit sa-mi iau bilet la ultima reprezentatie a piesei Chip de foc. O sa fie interesant, in conditiile in care joaca si o amica de-a unui prieten...

Benu

A fost!!! Si daca trecem peste Cristian Popa - bun de rontait la mic-dejun, pranz si cina :P - am trecut prin niste clipe tulburatoare de-a dreptul :|  :)
Daca nu luam in considerare faptul ca era sa raman fara vedere de la niste flash-uri puternice (acele reflectoare fiind indreptate spre sala si nu spre scena), in ton cu nu stiu ce melodie interpretata de plozii familiei in momentele X, Y si Z, piesa a fost cat se poate de dubioasa. In sensul bun al cuvantului :P

Cred ca oricine s-ar fi recunoscut in mare parte din ea. Discutiile dintre parinti, discutiile cu referire la copii, discutiile dintre frati. Care aveau o oarecare relatie se.xuala, dar sa nu dezvoltam :|
El -fiul, de doua ori bolnav - si fizic si psihic - pana la urma se decide sa "rezolve" situatia si-si "ciocaneste" (verb plecat de la ciocan, pentru ca ustensila asta a fost folosita pentru a-si casapi familia) ambii parinti intr-un acces de furie. Dupa care, daca vede ca ramane si fara sora-sa (care si-a dat seama ca vrea sa traiasca si il roaga pe Cristian s-o salveze, iar Fat-Frumos se conformeaza :D ), ia hotararea suprema sa dea foc la casa. El fiind primul imbalsamat in benzina. Moment in care cautam disperata usa de urgenta!!!  :O

Acum, mult mai linistita si dupa cateva ore de somn, sunt ferm convinsa ca in canistra aia nu era picatura de combustibil, dar asa de bine au jucat, de am avut impresia ca totul e real. Inclusiv actul de la final, cand, cu o bricheta Zippo, isi apropia periculos de mult flacara de corp. Pana s-a inchis lumina de tot in sala si el inca se mai misca.
Dar din cauza senzatiei de mai devreme, cea cu benzina, am stat fara sa rasuflu cum trebuie vreo 4-5 minute, pentru ca ma asteptam sa rasara brusc o torta umana in mijlocul scenei...

Recomand din tot sufletul piesa asta. Mai ales daca ai inca sub 35 de ani si-ti amintesti de relatia cu parintii... din alta generatie... :-<