Gabi

Mie-mi place sa muncesc. Sigur, prefer sa merg la mare, dar altfel, nu-mi place sa stau degeaba.
N-am idee ce demonstreaza asta. Tu esti expertul.

realista4ever

Mie îmi place să muncesc. Evident că părerile vor fi mereu împărțite, și fiecare înțelege și simte diferit ideea de a munci.. De exemplu, inclusiv ce fac acum îmi place, chiar dacă e un job ”inferior”.. cumva. Îmi place să mă perfecționez indiferent de domeniu (la ultima evaluare mi s-a zis că nu mai am nimic de îmbunătățit, când aș fi dispusă să avansez.. doar că nu mă mai ”atrage” domeniul.. parcă e mai atractiv să faci ceva ce îți place -  tu o numești muncă, eu o numesc o pasiune cu recompense :))). De ceva timp, încerc să mă reprofilez spre ceva ce mă relaxează.. și îmi mai aduce și bani -  de vis :D Nelămurirea ta nu cred că are un răspuns concret.. pentru că fiecare gândește diferit, rareori la unison.. Și apoi, nu te mai stresa atâta.. că o să mori repede.. și nu se știe dacă vei fi nemuritor apoi :P

valent

Avand in vedere ca azi am fost la ortopedie din cauza serviciului e clar ca-mi bag **** in ea munca si ca-s eu ****** ca am constiinta. Daaar...sper sa elimin din existenta mea timpul pierdut in *****ul asta de camp al muncii. Sa lasam tinerii sa munceasca ! :P

valent

Cata, vad ca la vot nu te-ai bagat sa votezi NU. :PPP Pai treaba e asta ?

mcara

Pana acum am muncit in backyard. Am tuns iarba si am pus niste seminte de iarba. Mi-am adus sculele "de vara" in garaj sa le am la indemana. Munca nene, nu gluma. :))) Astia care stau la bloc habar nu au ce inseamna sa ai aer curat in curte.

realista4ever

..mă tot gândeam la treaba asta cu munca. Eu sunt atipică (mai ales pentru o țară ca și România).. Mă gândeam că dacă toți oamenii buni avansează, nivelul de jos cum se păstrează bun? Mi-ar plăcea să se plătească în funcție de rezultatele personale, dar în România sunt puține domenii în care se ”poartă” așa ceva. Am refuzat deja de 4 ori avansarea. Prima dată am refuzat fiidcă nu mă consideram suficient de pregătită (aveam vreo 22 de ani), apoi am primit o ofertă să schimb domeniul, apoi am refuzat că urma să plecăm în Italia.. Ultima dată a fost pe motiv că primează educația copilului.. și prezența mea în viața lui, că banii nu contează foarte mult. Oricum, m-a notat cam de când aș fi dispusă să ”avansez” :)) Privind din perspectiva asta, mă bucur că sunt apreciată, cred că mai trebuie să învăț să fiu și eu să mă apreciez suficient.. Deci Cătă, fii liniștit, mai sunt și nebuni ca mine :)) Adică, nu că tu nu ai fi, dar nebunia are multe fațete :P

sanmarco

Un tip de-aici din Italia mi-a demonstrat ca daca stii unele legi, juridic spus, poti trai binemersi toata viata cu ajutoarele date de stat! El asa face, si traieste mult mai bine decat cei care muncesc pe rupte de dimineata pana seara. Un om destept... :))

catanedelcu

-2-

Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puţin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezenţă strălucitoare în lume, la o existenţă solară şi sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuşi — nu în sens de egoism, ci de creştere interioară —, a ajuns un rob păcătos şi impotent al realităţii din afară. Unde mai există într o astfel de viaţă extazurile, viziunile şi nebuniile? Unde mai există suprema nebunie, unde mai există voluptatea autentică a răului? Căci voluptatea negativă din încîntarea pentru muncă are ceva din mizeria şi platitudinea omenească de fiecare zi, dintr o meschinărie detestabilă şi periferică. De ce nu se hotărăsc odată oamenii să lichideze cu munca de pînă acum şi să înceapă o altă muncă, în care să nu mai găsim nici o asemănare cu genul de muncă în care s au risipit? Oare a fost nevoie să clădească piramide, palate, temple şi castele? Nu este suficientă conştiinţa subiectivă a eternităţii, conştiinţa acelei împliniri în supraconştiinţă? Dacă a distrus ceva activitatea frenetică, munca neîncetată şi trepidaţia exterioară, apoi desigur aceasta nu poate fi decît simţul pentru eternitate. Munca este negaţia eternităţii. Cu cît creşte cucerirea de bunuri în temporal, cu cît se intensifică munca exterioară, cu atît eternitatea devine un bun mai inaccesibil, mai îndepărtat şi mai irealizabil. De aici perspectiva redusă a tuturor oamenilor activi şi energici, de aici platitudinea lor iremediabilă de gîndire şi de simţire. Muncă înseamnă periferie. Şi, deşi nu opun muncii nici contemplaţia pasivă şi nici reveria vagă, ci transfigurarea intensă pentru realizarea unei prezenţe, prefer totuşi o lene, ce înţelege şi justifică totul, unei activităţi frenetice, intolerante şi absolutiste. Pentru a trezi lumea modernă la viaţă trebuie scris elogiul lenei, al acelei lenevii pline de împăcare şi de un zîmbet ce acceptă totul. Este infinit mai mult simţ metafizic într un om leneş decît într unul activ.

catanedelcu

-3-  

din volumul Emil CIORAN, PE CULMILE DISPERĂRII, Humanitas, 1993, pag.107

am mai scris ca Cioran e Dumnezeul meu  :D

catanedelcu

mica erata :  a nu se intelege din tot ce scrie mai sus ca Cioran e Dumnezeul meu din cauza exclusiva a acestui citat.

Nu imi place sa muncesc !Dar o fac, ca m-a facut mama cu ..tata :))), nu cu printul Charles ! Muncesc pentru banci, pentru hypermarketuri, pentru brand-urile de haine, pentru Orange, pentru Enel , dar nu pentru mine. Si, din pacate, constiinta nu ma lasa sa dau mai putin de 100% la serviciu, pentru ca sunt orgolioasa si incapatinata si simt nevoie in permanenta sa le demontrez celorlalti cat de desteapta sunt eu :)) . Dar sper din tot sufletul ca intr-o viata viitoare sa am problema financiara rezolvata din nastere :), iar atunci ghici cine n-o sa aiba un domiciliu stabil :)) ? Eu, pentru ca o sa-mi iau traista-n bat si o sa vizitez toata lumea asta !