De-a lungul timpului am intalnit si discutat cu tot felul de oameni din toate paturile sociale. Personal observ cu stupoare ca exitsa un adevarat cult al muncii , mai ales pe unele paliere de educatie. Pe de o parte, cu cat nivelul de educatie e mai inalt si orizontul mai larg se vede o dedicare mai mare catre pasiuni si incercari de a impleti cumva activitatea remunerata cu pasiunea respectiva si o oarecare neplacere vizavi de ideea de munca. In schimb, uluitor pentru mine, in zonele unde intelectul e mai modest observ aproape o ferocitate al cultului muncii. Al muncii brute, aproape fara scop si rezultat semnificativ. Cine nu munceste nu e om, aproape. De und evin toate astea si de ce ? ( Parerea mea personala o stiti, pentru mine munca reprezinta ultimul nivel al torturii mediaevale inchizitoriale, un lucru care a aparut in lume in mod accidental si nedorit, ca ciuma bubonica si cutremurele :)))