mcara

Sa incep eu!? Imi dai voie? :)

Am destula experienta de viata si consider ca am realizat cele 3 mari "cereri".....copil, casa, pom plantat.
Baiatul meu s-a nascut in 1977 si primii 12 ani a crescut in Romania in conditiile comuniste din acei ani. Am facut tot posibilul sa aiba o viata cat mai buna. Am incercat sa-l educam in spiritul libertatii de gandire si exprimare. La scoala a avut note foarte bune iar profesorii erau mai mult decat multumiti de progresele pe care le facea an de an.In 1987 nu am mai rezistat si am luat "sansa" de coada si am reusit sa plec. Consider si acum ca am ales calea cea mai buna la ora respectiva atat pentru sotia mea si pentru mine dar mai ales pentru copilul nostru.
Aici l-am lasat sa faca ce vrea el (supravegheat din umbra, bineinteles) si s-a descurcat foarte bine. L-am salvat din cateva situatii neplacute dar a invatat foarte mult din ele. A fost la facultate 2 ani dar a renuntat pentru ca nu-i place viata in fata unui computer. Nu l-am fortat si bine am facut. Daca-l fortam, acum avea o diploma cu care nici macar la c*r nu putea sa se stearga. Aici este  diferit, nu toata lumea alearga dupa diplome atata timp cat pot face bani destui pentru intretinerea familiei si a tot ce inseamna o viata decenta.
Acum are familia lui, un copil minunat, o casa mai mare decat a mea, un loc de munca pe care as vrea sa-l fi avut si eu.....:))))
L-am invatat sa respecte pe toata lumea indiferent de culoare sau obarsie si nu a fost rau. Are prieteni diversi dar toti gandesc cam la fel, cu mici diferente ceea ce este normal in "the melting pot".

Deocamdata atat si daca sunt intrebari, voi raspunde cu placere.

aisha

Mna, e mai greu să te lauzi (singur) cu calitățile tale de părinte. Puteți să spuneți unde credeți că ați greșit. Iar cei care n-au pot spune ce îi enervează cel mai mult la copiii altora.

Gabi

Hai sa discutam totusi si acest pasaj:
"De la o generație la altă, sunt tot mai îngrijorată și mai dezamăgită, fiind nevoită să lupt nu doar cu un nivel slab al elevilor, cât, mai ales, cu niște părinți care lasă de dorit în majoritatea domeniilor; bârfă, invidie, lene, lăcomie, hoție, viclenie..."

Pentru ca asta este una dintre principalele probleme in Romania: scoala trebuie sa educe niste copii ai caror parinti sunt prost educati, prost platiti, care sunt mintiti zi de zi si ora de ora despre teorii false cu succesul in viata, care nu au deloc rabdare in absolut nimic din ceea ce inseamna educatia propriului copil, si toate astea in conditiile in care scoala in sine are bani putini atat pentru dotarile necesare educatiei cat si pentru atragerea si mentinerea de invatatori / profesori de calitate.

Hai sa discutam chestiile astea.

Gabi

Nu-mi imaginez meserie mai nasoala in Romania decat cea de invatator / profesor de scoala de provincie. Leafa mica, nevoit sa lucreze probabil cu un inspectorat scolar obisnuit sa bage mizeria sub pres, nevoit sa ii invete carte pe niste copii in fata carora nu ai cum sa te impui cu adevarat pentru ca iti lipsesc mijloacele de a impune autoritatea, si aflati sub permanenta presiune a unor parinti care la randul lor sunt prost platiti si care probabil nu stiu mare lucru despre ce vor de la viata si ce isi doresc pentru copiii lor, si care parinti au probabil un singur scop pe lume: cum sa obtina ca odraslele lor sa faca bani. Iar daca toate astea se mai intampla si intr-un oras mic, in care toti se stiu intre ei, cred ca misiunea pedagogului devine imposibila.

Gabi

Puteti comenta si anonim, daca doriti :)

Eu mai mult nu prea am ce sa spun pe tema asta deocamdata, pentru ca facandu-mi educatia scolara intr-o perioada in care autoritatea profesorului era mare, nu prea am cum sa vin cu ceva relevant despre acum. Iar copiii au facut scoala in Germania, unde nu exista ca ceva ce tine de scoala sa fie la intamplare sau in care regulile sa fie pe la vreun colt asa facute incat sa permita sa intervina vreun obstacol in educatia copilului.

Dar daca o sa fie nevoie, promit sa intervin.