CIMINTIRUL MEU
Cimintirul meu-
Un mic și nesfârșit hotar...
Acoperit de perdele
Lungi- din plumb,
Croșetate-n mii de amintiri,
Ce se scufundă- încet,
În marea fără valuri
A singuratații...
Și se duc uitării,
În trecerea sinistră,
A timpului ce plâge- tăcut,
Ce se scurge neîncetat,
Din clepsidra vieții,
Răpindu-mi odată-
Cu trecerea lor,
Visele de mătase,
Prefăcunte-n lacrimi,
Ce atarnă de un fulg de speranță
Rătăcit prin cimintir... |