Astazi este 15 ianuarie. Si, cum stie tot romanul ce si-a batut capul cu bacul, astazi il aniversam pe Eminescu, poetul, romanticul, visatorul. Astazi ii aniversam nasterea.

Dar oare stim pe cine aniversam ? Chiar stim cine a fost Eminescu ? Sigur astazi va fi o noua zi de 15 ianuarie in care stirile se vor deschide cu mare pompa, anuntand frumoase declaratii de dragoste pentru un om care este foarte putin cunoscut in epoca de astazi.

“Suntem zăpăciţi, nu mai ştim ce voim, ce să facem, ce să primim, ce să respingem, în cine să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim unii pe alţii: ne trebuie o idee care să ne limpezească toate capetele şi care să ne împreune pe toti la lucru (…) De aceea alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiasca ca oamenii cei mai bogaţi; ei nu ştiu nimic şi vor să vă înveţe copiii şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi vor să va economisească pe voi toţi.”

Eminescu este aniversat ca un mare POET pentru ca asa este comod sa fie. Eminescu a fost un scriitor foarte incomod, un ziarist dedicat si foarte periculos, fiind absolut incoruptibil.

Cand va intreaba cineva "Cine a fost Mihai Eminescu ?" cred ca zambiti si va ganditi la "Mai am un singur dor" si alte asemenea poezii care v-au chinuit existenta la diverse examinari mai mult sau mai putin importante si care induc ideea unui Eminescu obsedat de romante ieftine si pe care in zilele de astazi l-am considera ca facand parte din curentul Emo.

Nimic mai fals.

Aceasta imagine, din pacate, a fost fabricata pentru a justifica, in epoca, eliminarea din viata publica a lui Eminescu, ba chiar si asasinarea fizica din 1889. De ce era nevoie de asa ceva ? Ce regim politic - iar cel din perioada anilor 1880 nu face exceptie chiar deloc - de un ziarist incomod, patriot, incoruptibil si fara pasiuni partinice ? Erau anii francmasoneriei atot-stapanitoare, ai subjugarii sub Austria si Germania (asta dupa obtinerea independentei din 1877). Pentru cine vrea sa afle exista informatie destula pe Internet, pentru a obtine informatii despre ADEVARATUL EMINESCU, ziaristul incomod care spargea geamurile librariilor pentru a arunca in noroi cartile de poezii care-i fabricau imaginea pe care o avem si acum despre el. Ziaristul care dupa ultimul articol publicat in 13 ianuarie 1889, in urma caruia un guvern foarte instabil, cu o alianta "nefireasca" intre conservatori si liberali, era sa cada, si in urma caruia Eminescu a fost luat pe sus si internat de urgenta la nebuni, unde nu mai putea deranja pe nimeni si unde, de fapt, si-a gasit si moartea, o moarte care a bucurat pe toata lumea.

Iar astazi aniversam nasterea lui Eminescu, care nici macar nu s-a produs la 15 ianuarie 1850, ci pe 20 decembrie 1849 ! In linkul de mai jos, pe prima pagina, gasiti detalii.

Asadar, mai stie cineva de adevaratul Eminescu, ziaristul-patriot protestatar ? Daca vreti sa-l descoperiti cititi-i scrierile politice, cele care i-au adus, de fapt, moartea. Cea mai mare parte le gasiti aici:

http://www.diseara.ro/images/Eminescu_scrieri_politice.pdf

Pentru cei care au avut rabdarea sa citeasca asa preambul lung si au ajuns pana aici, iata si un interviu interesant cu un "eminescolog" dedicat, profesorul Nicolae Georgescu, publicat acum cativa ani in Jurnalul National:

Jurnalul National: Domnule Nicolae Georgescu, sunteti un eminescolog recunoscut. Vorbiti-ne despre descoperirile facute de dumneavoastra in domeniu.
Nicolae Georgescu: Ca bibliotecar la Academia Romana, prima descoperire facuta de mine, care m-a obsedat si pe care am verificat-o cativa ani prin toata presa timpului si in toate documentele de arhiva pe care le-am avut la dispozitie, a fost importanta zilei de 28 iunie 1883 in viata lui Mihai Eminescu. Aici lumea noteaza lapidar ca in aceasta zi Eminescu a innebunit si au urmat sase ani de calvar, de chin, de incercari de a reveni in viata culturala, asa-numitii ani negri din viata lui Eminescu. Ei bine, aceasta zi de 28 iunie 1883 este o zi importanta a istoriei si politicii Romaniei moderne. In aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu Romania timp de 48 de ore, Germania ameninta cu razboiul, prin Bismark, care trimite o telegrama lui Carol I. Societatea Carpatii este desfiintata in aceeasi zi, a fost expulzat din tara Emil Galli, directorul ziarului Independance Roumaine, care a creat scandalul diplomatic ce sta la baza tuturor aceste evenimente, a fost expulzat Zamfir C. Arbore, au fost devastate sediile unor societati nationale, s-a pornit proces ardelenilor. In aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Noi tinem minte dintre toate aceste evenimente doar ca a innebunit Eminescu. Nebunia lui Eminescu nu mai este accident privit in seria evenimentelor petrecute in acea zi, si cand stii despre acest tratat secret de alianta, intelegi mult mai bine sorgintea nebuniei lui. Ce voia acest tratat? Ca Romania sa se orienteze politic spre Austro-Ungaria in primul rand. Cu alte cuvinte, Romania nu mai putea sa-si revendice Ardealul. Acest tratat, care a fost semnat in septembrie 1883, muta lupta ardelenilor in Ardeal. Bucurestiul era de 10 ani dominat cultural de ardeleni, care, pe langa cultura, stiinta si administratie, ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor care erau asupriti de unguri… Or, tratatul le interzice brusc sa protesteze in Bucuresti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici fuge din Bucuresti in 1883 si intemeiaza Tribuna (1884), in jurul ei se organizeaza primele lupte pentru Ardeal. Si timp de 10 ani se va desfasura Miscarea memorandista, incheiata, dupa cum se stie, la 1894 cu procesul bine cunoscut. Ziua de 28 iunie este deci ziua mutarii luptei lor in Ardeal. Conditia semnarii tratatului era deci amortirea vocii pentru Ardeal in Bucuresti. “Directiva de sus” s-a reverberat in diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.

Declararea? In sensul ca nu era cu adevarat nebun?

Iata cum este cu aceasta declarare. Stirea despre boala lui Eminescu apare in ziarul Romanul cu care Eminescu polemiza, la 29 iunie, ziarele sunt antedatate, deci chiar la 28 aparea ziarul de la 29 iunie. “Aflam ca Domnul Mihai Eminescu…” Stirea va fi confirmata de Timpul peste trei zile, “Unul dintre redactorii acestei foi a incetat a mai lua parte la redactiune, atins fiind in mod subit de o grava boala”, asa suna. Deci, este un anunt de destituire, nu mai face parte din redactie. Exista insa un consens in epoca: un om atins de nebunie nu mai are voie sa faca parte din nici o functie publica, or Mihai Eminescu avea o functie publica foarte importanta, fusese in 1881-1882 redactorul-sef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator. Iar Maiorescu spune clar atunci cand se organizeaza Partidul Conservator: “Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.

Se poate spune ca Eminescu a fost o victima politica?

Fara nici o indoiala. Eminescu a avut sase ani la rand de lupta pentru a reveni in atentie, nu a avut nici pe departe paralizie generala cum s-a spus, n-a avut sifilis. A fost dupa aceea arestat. Eminescu a fost arestat de Politia Romana de opt ori! In diverse contexte: a fost luat din teatre, de pe strada, din berarii. Dupa ce se indragosteste si vine de la Viena in Bucuresti, este trimis la Iasi. Pe urmele lui la Iasi a fost trimis seful Politiei Romane, Radu Mihail. Eminescu era urmarit in primul rand de agentii austro-ungari, sunt rapoartele lor gasite in arhiva, apoi de agenti romani. Era un om foarte incomod prin activitatea lui ziaristica.