cloud

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.


Mihai Beniuc - Ultima Scrisoare

nikko

Dar ţine-mă în braţe

Şi până la urmă, fără teamă, fără urmă
Lasă-mă plecată, nu mă mai chema
Această dragoste a noastră e de ducă
Lasă-mă strigată de nimeni şi de nimic
Ca să nu mă mai întorc, să nu abdic
De la frumuseţea de a nu te avea,
Dar ţine-mă în braţe.

Atât şi nimic altceva,
Lasă cocorii toţi să zboare prin privirile noastre calde
Nu învolbura ape, nu mă căuta prin ceruri
Sunt mai uşoară ca un gând din mintea ta
Şi mai grea ca un vis ce te-ar putea visa
Ia-mă ca pe o plăsmuire, ca pe un vals
Lasă-mă, dar ţine-mă în braţe.

Atât şi nimic altceva,
Scrie-mă, îmbracă-mă într-un vers alb
Ca pe o mireasă a poeziei dintr-o fereastră a hârtiei
Ia-ţi ziua bună de la zaţ, de la culori
Şterge-mă din calendare şi de prin hărţi
Să nu-mi mai dea de urmă nici marea,
Dar ţine-mă în braţe.

Atât şi nimic altceva,
Aş vrea şi n-aş vrea în panoplia ta,
Mai degrabă să fiu o iubire frugală
Într-un ceas, într-o gară,
Când se dă timpul cu o oră înainte
Să rămân ca amprenta unei secunde pe gustul tău fierbinte
Hai, strânge-mă în braţe!

Atât şi nimic altceva!

Marius Tucă

felipes1

Doamne, daca-mi esti prieten. De Spiridon Popescu


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

bussu_t

Suntem nebuni,
insetati de iubire si ura
ratacim prin paduri,
incalcite si reci
in nestire.
Suntem suflete insetate
de iubire si de noapte.
Rani deschise striga-n noi:
vrem trecutul inapoi!
Ratacim prin campii
si prin lanuri pustii.
O iubire franta-n zbor
o privire stinsa...
Gandul tau si al meu
se-ntalnesc la rascruce.
Incep goana nebuna in noapte
ratacind prin paduri,
incalcite si reci
pana maine.

felipes1

Shakespeare, Sonetul LXVI

Sătul de toate, caut tihna morţii,
Să nu mai văd slăvit pe cel nemernic,
Şi pe sărac cerşind în faţa porţii,
Şi pe cel rău hulind pe cel cucernic,

Şi pe cinstit de cinste avînd teamă,
Şi fecioria pradă umilinţii,
Şi împlinirea neluată-n seamă,
Şi forţa la cheremul neputinţei,

Şi artele de pumn încătuşate,
Şi doctor raţiunii,nebunia,
Şi adevărul simplu, simplitate,
Şi binele slujind neomenia !

Sătul de toate, toate le-aş lăsa,
Dar dacă mor cui las iubirea mea ?

felipes1

Creion...

felipes1

RIŞTI?...

Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi...
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori...
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş...
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic...

( Rudyard Kipling )

felipes1

Ion Pribeagu - Vorba aia


La numai 15 anisori,
Aveam o crestere aleasa.
În pension faceam furori,
Dar eram tare rusinoasa.
Si când cu Nicusor vorbeam,
Mi-ardeau obrajii ca vapaia...
Tiu minte, cât de mult roseam,
Când îmi spunea de vorba aia.

Într-o duminica, fiind cald
Si cum vazduhul sta sa fiarba,
M-am dus la gârla sa ma scald,
Si mi-am pus hainele pe iarba.
Dar Nicusor sta-n iarba strâns
Si ma privea cum faceam baia,
Mi-a fost rusine si am plâns,
Fiindca-mi vazuse vorba aia.

Prin Cismigiu, cu pas grabit,
De la pension mergeam spre casa
Si-un ofiter m-a urmarit,
Spunându-mi dulce ca-s frumoasa.
M-am rusinat si-am spus "merci"
Si ca sa nu m-apuce ploaia,
M-am dus la el acasa si...
S-a întâmplat si vorba aia.

Desi sunt rusinoasa rau,
De toti baietii sunt curtata
Si-alearga-n urma mea mereu
Aproape Capitala toata.
Si-n timpul verii, deseori
Sunt la Constanta sau Mamaia,
Petrec din noapte pâna-n zori
Ca mult îmi place vorba aia.

Zadarnic, muritor sarman,
Vrei sa gasesti a vietii cheie!
Popescu scrie un roman
Fiindca iubeste o femeie.
Aseara s-a-mpuscat Bebe,
Aflând ca l-a-nselat Aglaia
Si toate astea pentru ce?
Ah, numai pentru vorba aia!...

cloud

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Cantec femeiesc- A. Paunescu

felipes1

Mi-e imposibil fără tine - Păunescu

Nici nu mai ştiu dacă erai frumoasă
Şi nici în ce culori îţi sta mai bine,
Ştiu doar că amintirea nu mă lasă
Şi că mi-e imposibil fără tine.
Vizionez femei nenumărate,
Femei interesante mă mai sună,
Dar rece şi străin mă simt de toate
Şi nu mă văd cu ele împreună.
Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă,
Care-a decurs din întâlnirea noastră,
Dar vechiul dor al dragostei mă cheamă
Şi tu îmi faci cu mâna la fereastră.
Subtile explicaţii cui i-aş cere?
Tot prostul face pe interesantul
Şi-n condamnarea asta la tăcere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.
Şi cum să transformăm iubirea-n ură,
De ce nu noi, ci solii să lucreze,
Şi să pătăm simţirea cea mai pură,
Punând incendiul tot în paranteze?
N-aş vrea să te-ndârjesc sau să te sperii,
Nici să te fac să te-ndoieşti de tine,
Dar eu te-am adorat fără criterii,
Estet bolnav, al patimii depline.
De dragul tău, am fost cu lumea-n luptă,
Te-am apărat de bârfe şi de crivăţ,
Şi după toată veghea ne-ntreruptă,
Cedez numai în lupta împotrivă-ţi.
Şi totuşi tu ai fost cea mai frumoasă,
La mine-n braţe îţi fusese bine,
Obsesia iubirii nu mă lasă
Şi-mi este imposibil fără tine.

cloud

A venit aseara mama, din satucu-i de departe,
Ca sa-si vada pe feciorul, astazi domn cu multa carte.
A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit în prag,
Mi s-a umezit privirea, de iubire si de drag.

Sarutîndu-i mâna dreapta, ea m-a strâns la piept sfioasa,
Si întrebând-o câte toate, a intrat apoi în casa.
Înlauntrul casei mele, câta bruma am adunat,
Da prilej ca biata mama, sa se creada-ntr-un palat.

Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multa grija calca, doar alaturi de covoare.
Eu o-ndemn sa nu ia seama, si sa calce drept în lege,
Ca doar e la fisu-n casa, nu e-n casa vre-unui rege.

Si abia o fac sa sada, pe-un divan cu scoarta noua,
Mi-era dor de tine maica, ti-am adus vreo zece oua.
Nitel unt i-a colea-n traista, niste nuci, vreo doua sute,
Si cu ochii plini de lacrimi, prinse iar sa ma sarute.

Poate mor ca sunt batrâna, si-aprins dorul sa ma-ndrume,
Sa mai vad odata maica, ce mi-e azi mai drag pe lume.
Caierul mi-e pe sfârsite, mâine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scânduri, sa ma cheme cimitirul.

Jale mi-i de voi maicuta, si visez chiar si desteapta
Cum pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta
Tu cu dorul mamei în urma, sa te-aduni cu frati-acasa
Si sa-mparti agoniseala, de pe urma ei ramasa.

Iara tu ca mai cu stare, decât fratii tai pe lume
Sa iei casa-n care tie, ti-a fost dat sa vi pe lume
Când si când în miez de vara, sau de Pasti sa vada satul
Cum îmi vine ca-n toti anii, la casuta mea baiatul

Si-având tihna si-odihna, la venire sau plecare
S-aprinzi si la groapa maichii, cât-un pai de lumânare.
A tacut apoi batrâna, si-a plâns mult cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poale, se-ntâlneau cu ale mele.

felipes1

Nichita Stănescu

Ce bine că esti
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

felipes1

George Tarnea - E Totul Randuit Sa Se Intample


Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi, saumbli, ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,

Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri.

felipes1

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Constantino

Doamne, dacă-mi eşti prieten – după Spiridon Popescu



Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum gândesc c-ar fi pe bune,
După ce-am ţinut post negru
Combinat cu rugăciune,
N-asculta ce spun toţii răii,
N-asculta ce spun străinii,
Dă în scris porunca morţii,
Să-mi ia soacra şi vecinii.
Şi dacă te ia cu jale
Şi te-omoară plictiseala,
Dă în scris porunca morţii,
Să îmi ia din oase boala.
Doamne, dacă-mi eşti prieten –
E-o chestiune-elementară –
Dă în scris porunca morţii,
Să-mi ia garda financiară.
Doamne, dacă-mi eşti prieten
Şi sfidezi paranormalul,
Lasă-mi, Doamne, patrupedul,
Ce-ţi pui mintea tu cu calul?
Ia mai bine, fără jenă,
Tot ce am, să-mi laşi doar basca
Şi trimite, Doamne, moartea,
S-o ia *****, în Alaska!

felipes1

Singurătate - Demostene Botez

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.

felipes1

Ulciorul

de Omar Khayam

Ramai sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentr-un vin si pentru tine
Mai am in san trei pungi cu aur
Ramai sa ne-alungam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare

Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfanta
Din taina unui trup de fata
L-a faurit candva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau

Inmiresmeaza-te frumoaso
Ca pe-un altar de mirodenii
Cand zarea-i plina de albastru
Cand lumea-i plina de vedenii
Si-atat cat darurile noastre
Mai au pe margini bucurii
Caci maine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii

Ca maine-om putrezi-n morminte
Uitati nepomeniti de nimeni
Caci maine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime
Si trupul tau care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri

Cristian

Calugarul din vechiul schit,
O zi la el m-a gazduit,
Si de-ale lumii mi-a vorbit,
Si de amor si de iubit.

Cind am plecat l-am intrebat,
Ce dor ascuns te-a indemnat,
sa-ti cauti loc printre sihastrii,
El mi-a raspuns, doi ochi albastrii.

Calugarul din vechiul schit,
De-un dor ascuns a-nebunit,
Si atunci prietenii lui buni,
L-au dus la casa de nebuni.

L-am revazut, l-am intrebat,
Printre nebuni ce-ai cautat,
Eu te stiam printre sihastrii,
El mi-a raspuns, doi ochi albastrii.

Calugarul din vechiul schit,
De acelasi dor a si murit,
Iar la mormint printre sihastrii,
Plingeau amar doi ochi albastrii.

felipes1

Tablou de iarnă

E-un frig pătrunzător şi dă să-ngheţe
Şi ultimul cuvânt din glasul meu
Care-ar fi vrut cumva să-ţi dea bineţe
Şi să-ţi aprindă cerul cu un zmeu

De zâmbet aromat cu nostalgie.
Se-agaţă timpul vinei de ninsori
Şi scrie la minut o elegie
Cu viscol surd, cu geruri şi cu nori

Pe care n-o citeşte decât iarna
Ce ne-a găsit în doruri înrămaţi,
Fără curajul de a pune haina
Tăcerilor în cui. Şi-nstrăinaţi…

felipes1

Adrian Paunescu - Ce Frumoasă Ești


Ce frumoasă ești în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se rastoarnă,
Țurțurii în plete vor suna.

Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicați de brațe de copii,
Care-n frig și ger mai știu sa creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă ești în prag de vară,
Când miroși a mere ce se coc,
Cerul în ființa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.

Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nțeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă ești în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopți,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copți.

Să înveți, iubito, să te bucuri
Că ți-am dat din jertfă un destin,
Și că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă ești în primavară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta ușoară,
Tu, cu muguri, bluza ți-o închei.

Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri si de frunze
De la cine să învăț să-l gust?

CatalinIstor

Evident Minulesc dar am descoperit recent Dupe Melci de Ion Barbu .si va redau ce spune Nicolae Manolescu in celebra lui carte Istoria critica a literaturii romane 5 secole :
"în După melci, primul poem editat de
Barbu, dar renegat apoi, împreună cu ilustraţia,
Ş. Cioculescu va remarca (e drept, târziu, în
1967) „un instinct folcloric fără greş”. însă
poemul n-are din folclor decât versurile de
început ale descântecului cunoscut. E un poem
cultissim, ca şi Domnişoara Hus, atât prin jocul
stilistic, cât şi prin tema trezirii precoce la viaţă
şi a morţii melcului. Un editor meticulos al
operei barbiene a găsit prima jumătate a temei
într-o conferinţă a lui Alexandru Hasdeu, tatăl,
pe care Barbu n-avea de unde s-o ştie. Şi, de
altfel, acest lucru este fară importanţă, de vreme
ce abia a doua jumătate a temei este interesantă,
în astfel de cazuri, cum ar fi şi Mioriţa, se face
confuzia între un motiv ce poate fi popular
(uciderea unui cioban de către tovarăşi ai săi,
invocarea melcului) şi tema reală a poeziei, care
e invenţia lui Alecsandri (nunta ca moarte) ori
Barbu (imprudenţa care omoară). Invocaţia
copilului din După melci este ludică şi inocentă.
Lumea nu începe totdeauna să cânte, dacă
nimereşti cuvântul magic, după credinţa romanticului
german Eichendorff, pe care a pus-o în
circulaţie la noi Călinescu, ea poate să şi moară
dacă-i dă ascultare."

felipes1

Adrian Păunescu - Singur, fără nimeni


Ferească Dumnezeu, dacă mai poate,
Pe fiecare, de singurătate,
acesta-mi pare lucrul cel mai greu,
ferească-mă de mine Dumnezeu.

Ferească-mă noroiul de noroaie,
ferească-mă plouândul nor - de ploaie,
ferească-mă singurătatea mea
ca singur să mă narui pe podea.

Şi gura să-mi aud cum milă cere,
vreunor paşi din vreo apropiere,
Şi, fără nimeni, să mă sting în glas,
pe lume cât de singur am rămas.

Atât de singur sunt pe-acest pamânt,
Că nimeni nu va şti dacă mai sunt.

drtelus

Decembrie (după Decembre de George Bacovia)

aş vrea o zăpadă-n decembre
s-ajungă la geamuri fireşte
să urle prin crânguri natura
şi vântul să văd cum se-albeşte

de mână cu tine iubito
îngheţ amintiri decenale
cafea să-mi serveşti din ibricul
ce-oftează pierdut la taclale

mai spune-alor tăi să adoarmă
şi trage perdeaua cuminte
nu-i glas să-ţi întoarcă pornirea
când vrei înapoi şi-nainte

aruncă pe foc noptiera
deschide-ţi corsetul în noapte
mai stinge pc-ul şi lampa
şi urcă pe mine în şoapte

sofaua s-o rupem din arcuri
(fotoliul deja e-o ruină)
şi strigă la ceruri iertare
c-ai vrea să se facă lumină

să-mi iau tălpăşiţa odată
că-i frig şi-amorţeste cadenţa
dar până atunci mai sunt ore
răzbeşte... e dulce potenţa

drtelus

Din aventurile unui cetăţean beţiv

*
Întrând în frizerie, criţă,
M-am dus spre scaun în viteză,
Luând în braţe-o frizeriţă…
Un bodyguard mi-a dat în freză.
*
M-am dus să-mi completez dantura
Şi cum eram cu mintea-n ceaţă,
Am dat nepotrivit cu gura…
Acuma n-am trei dinţi din faţă.
*
Am mers băut, precum nătângul,
Să-mi iau pantofi. Un vânzător,
Văzând că-l pun pe dreptu-n stângul,
M-a cam luat peste picior.
*
La, hâc, Finanţe-am mers, că-mi pasă
Şi sunt model de cetăţean,
Să-mi dau impozitul pe casă…
Şi-am fost taxat drept beţivan.
*
În catedrală, de iertare
M-am dus să-l rog pe Dumnezeu
Şi-am fluierat o rugă, tare…
Un popă m-a făcut ateu.
*
Simţind că-s mort… de beat, in fine,
Spre cimitir m-am îndreptat,
Dar când mă instalam mai bine,
Un paznic dur m-a „dezhumat”.
*
Dormeam în şanţ, sub clop de fetru…
La uşa Raiului frumos,
M-am întâlnit cu Sfântul Petru.
Mi-a spus: ma.ta, puţin mai jos.

drtelus

Drăgălaşe păhărele      de  Pastorel Teodoreanu

Drăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună !

Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !

Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
Şi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce !

Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.

drtelus

Geometrie bahică

Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit b****
Şi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei " Madera ",
Aceasta socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

Şi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce vreun înalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag.

drtelus

Poezioală desple Mos Clăciun    de Valeriu Cercel

Copiii lăi, m-au supălat
La glădiniţă cu o veste,
Că Mos Clăciun, e o poveste,
Nu e, si nu a ezigstat,
Că nu ale nici sănioală,
Nici balbă albă, nasu’ losu,
Chial au si lâs, că noaptea Mosu’
Pe cosu casei nu coboală ;
Am fost atât de indispus
Si-am plâns cu laclimi suspinând,
Pe Mos Clăciun îl stiu decând
Pe mine balza m-a adus,
Da’ ca să mă conving, am stat
Cu ochii mici sub plăpumioală,
Făcându-mă că dolm de-aseală
Să-l văd si io măcal odat’ ;
Întl-un tâlziu, palcă plin vis,
L-am auzit plin dolmitol
Pe la pălinţi, venind în zbol,
Că ei aveau geamul deschis,
Tiptil apoi, în pas glăbit,
Tlecu plin hol cu sacu-i plin,
Că i-am văzut umbla puţin,
La pomu’ male-mpodobit,
Sub cale-a pus Mosu’, galant
Si giucălii si ciocolată….
Vă povestesc io altădată
Că alţeva-i mai impoltant,
Că după ţe a fost el gata
Si cum pe toate el le stie,
A tlas din sticla de lachie
Pitită în balcon de tata,
S-a dus si în bucătălie,
A tot cătat plin fligidel,
(Că nu i-e flică lui de gel)
Mâncând cu poftă din piftie
Si tot tiptil a si plecat,
Mai vesel palcă si vioi,
Da’ milosea a ustuloi
Pe flunte când m-a sălutat,
Asa că io, as vlea să stie
Copiii lăi, că Mos Clăciun
Ezigstă si e tale bun……
Si fălă să fac băscălie,
Îi plaţe ţuică si piftie….
Cledeţi-mă când io v-o spun !        P.S. Am povestit ţe s-a-ntâmplat
                                                               Si lu tăticu’ si mămica,
                                                               Si flate, toată ziulica
                                                               Atât de mult s-au minunat !  Gata .

drtelus

După sărbătorile de iarnă   de Valeriu Cercel
Nu ştiu, zău, ce să mai spun
De bătrânul Moş Crăciun !
An de an, câte un pic,
I-a rămas costumul mic,
Nici pe faţă, nici pe dos
Nu-l încape de burtos,
Iar chimirul, ce mai jale !
De-abia ţipă pe sub foale,
Însă buba-i pân’ la ghete,
Mama lor, azi, de şirete !
Râgâind a usturoi
Şi a doage de butoi,
E un drum atât de lung,
Nu e chip să mai ajung !

Fi’n’c-aşa-i de sărbători,
Cu antreuri, cârnăciori,
Măslinuţe gogonate,
Şunci, bânzeturi asortate,
Şi sarmale,
Bestiale,
Şi friptane,
Barosane,
Iar apoi, ce nebunie !
Cum să uit eu de piftie !?
Fără milă, fără silă,
N-am iertat, nici de prăsilă,
După toate, cum vă spui,
Nici o aripă de pui,
De-am ajuns, aşa-ntr-un hal,
Parc-aş fi în prenatal,
În oglinda de pe hol
Nu încap, la piele, gol ;

Însă, ca-n telenovele,
Toate-s bune chiar de-s rele !
Fi’n’că, fraţilor, v-o spun,
Am găsit un doctor bun,
C-am o pilă-n minister,
Grea de tot, un văr, şofer,
Şi, să nu-mi uit vorba, că
D-aia nu-s în panică,
Fui la el, astăzi, grăbit,
Să mă plâng de gabarit,
Care, doctor, deh ! stilat,
Fără “dar” m-a rezolvat,
Că puteam să umblu ani,
Să mă coste-un car de bani ;

M-a luat, m-a consultat,
Cântărit şi măsurat,
Specialist, omu’ citit (!)
Un minut i-a trebuit,
Să îmi spună el, în fine,
Că nimic nu-i rău cu mine :

Nu e vorba de etate,
Şi nici de obezitate,
Ori, abuz de calorii,
Jaf prin oale, farfurii…
Cu un deşt mi-a arătat,
(Ştiinţific demonstrat !)
Pe-un tabel de sus în jos,
Din computeru’ lui scos,
Că, de fapt, în chintesenţă,
Am doar o deficienţă,
Ce nu e la rotunjime,
Ci-i mai mult de…înălţime (!?)
C-ar fi trebuit să am,
Doar în slipu’ lui Adam,
Eu, la greutatea mea,
Înc-un metru şi ceva !

drtelus

ODA SARMALEI
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis inaripat al verzei ce-l avu cat a durat
somnul lung metamorfozic in butoiul de murat.
Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii,
imn de lauda mancarii inaltat in cerul gurii.

O cocheta care-si scalda trupu-n sos si in smantana
si se-nfasura in varza ca in valuri de cadana.
O abila diplomata ce-a-ncheiat o stransa liga
c-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de mamaliga.

Oponenta din principiu si un strasnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata
ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.

Locatara principala tine-n spatiu tolerate
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaica innascuta, cum s-o prinzi in prozodie
cand, de cand e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iata-n cateva cuvinte cum s-ar defini sarmaua.

drtelus

Rugăciune după Anul Nou  de Valeriu Cercel

O, Doamne ! Cât sunt azi de exaltat,
Chiar fără ajutorul Tău deplin
Am început, precum ai remarcat,
Un an fără să fac niciun păcat
Cu fapta sau cu gândul cel puţin
Şi pân-acum perfect m-am descurcat ;

N-am fost invidios, nu am bârfit,
Nici arţăgos cu cei din jurul meu,
La bunul alteia nu am râvnit,
Iar cu al meu n-am fost deloc zgârcit,
Nu m-am fălit şi ce mi-a fost mai greu,
Prin vis măcar o dat’ nu am minţit,

Însă acum, Te rog anticipat,
Căci anu-i lung şi nu ştiu când năpasta
Mă va lovi cât sunt eu de curat,
Ajută-mă să nu cad în păcat
Şi mai ales, să-ncepi din clipa asta
Când mă voi da, în fine, jos din pat.
Amin.

Cristian

Ce versuri are melodia asta !

aisha

Ceva de excepție...

aisha

Dacă n-ar fi plecat, Adrian Păunescu ar fi împlinit azi 71 de ani...

Cu tine

Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.

Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.

felipes

Ce mai faci?

felipes

George Topârceanu - Octombrie




Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.

Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.

Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile...

Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -

Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorït
A doua oară...

nikko

De doua ceasuri tremurand in strada
Cu ochii plini de muta resemnare
Isi face planuri extraordinare
Si-n mintea lui rosteste o tirada

-„Poftim la geam, sublima aratare!
De-ai auzi tacuta serenada
Te-ai apleca usor pe balustrada
Ca sa trimiti in vant o sarutare”

El spera inca … Poate, cine stie,
De la distanta, prin telepatie
Va-nfiripa cu ea un dialog.

Dar inima-i se strange ca-ntr-un cleste
Pe cand vardistul trece si sopteste
c-un zambet straniu: „Circulati, va rog!”

Estera

Ce har

Ce har sa te afli pe linia ntai
Ducand batalia iubirii
Si alaturi cu Domnul mereu sa ramai
Chiar daca tepusul te arde n calcai
Si lespedea rece ti o pui capatai
Si n rani iti rasar trandafirii

Ce har sa te arunci unde lupta e n toi
Sa lupti pentru Domnul si oameni
Cu fata brazdata, cu parul valvoi
Cu mintea trudita, cu umerii goi,
Sa mergi inainte, nicicand inapoi
Si n urma doar pace sa sameni...

Ce har, la spartura, cu Domnul sa stai
Sa nfrunti curajos vijelia
Croind pacatosilor cale spre Rai
Tribut rugaciunii cu sete sa dai
Facandu ti, din ruga si lege si strai
Si apoi sa respiri vesnicia

Ce har sa poti duce razboiul cel sfant
S ajungi un ostas de isprava
Ca frate al durerii, te arunci la pamant
In ruga mpletindu ti speranta si avant
Si arzand, ca o torta, a Duhului Sfant
Tu iei prizonieri pentru slava

aisha

Foaie verde de trifoi
Ne-am luat țara înapoi
Șubi dubi dubi da
Și ne-am șters la c** cu ea.

(creație populară, transmisă oral, mai ales, ca și urările pentru ponta, dragnea &co.)

When I am an old woman I shall wear purple
With a red hat which doesn’t go, and doesn’t suit me.
And I shall spend my pension on brandy and summer gloves
And satin sandals, and say we’ve no money for butter.
I shall sit down on the pavement when I’m tired
And gobble up samples in shops and press alarm bells
And run my stick along the public railings
And make up for the sobriety of my youth.
I shall go out in my slippers in the rain
And pick flowers in other people’s gardens And learn to spit.
You can wear terrible shirts and grow more fat
And eat three pounds of sausages at a go
Or only bread and pickle for a week
And hoard pens and pencils and beermats and things in boxes.
But now we must have clothes that keep us dry
And pay our rent and not swear in the street
And set a good example for the children.
We must have friends to dinner and read the papers.
But maybe I ought to practice a little now?
So people who know me are not too shocked and surprised
When suddenly I am old, and start to wear purple.
"Warning" by Jenny Joseph