| Answers |
 |
|
Wednesday, 13 may 2009 23:17
[#]
levelboy
În zădar în colbul şcolii, Prin autori mâncaţi de molii, Cauţi urma frumuseţii Şi îndemnurile vieţii, Şi pe foile lor unse Cauţi taine nepătrunse Şi cu slovele lor strimbe Ai vrea lumea să se schimbe. Nu e carte să înveţi Ca viaţa s-aibă preţ Ci trăieşte, chinuieşte Şi de toate pătimeşte Ş-ai s-auzi cum iarba creşte. |
|
Wednesday, 13 may 2009 23:28
[#]
Efe
Eu sunt un zbor frant o melodie de aripi neterminata un pas descult pe o palma fierbinte un zambet pierdut in rasul tau. eu sunt o scrisoare de dragoste deschisa,dar niciodata citita o mana alunecand pe un pian intr-o simfonie a cuvintelor nerostite... eu sunt o fereastra deschisa pentru zborul viselor tale dar geamurile mi-au inghetat fara rost in ierni de asteptare. |
|
Wednesday, 13 may 2009 23:40
[#]
LLcoolAlin
Esti frumoasa ca o stele Tu mi'ai rupt inima'n doi Toate inimile noastre Bate pentru tu si noi! (declaratia de dragoste a unui manelist) =)) |
|
Wednesday, 13 may 2009 23:42
[#]
Efe
cateodata sunt trist,pun papusi in fereastra, insotesc un paianjen pe albastra, aranjez in oglinda un fragment de fantana, doua linii din palma mi se plimba pe mana. scot lacrimi din cuie,bat crini in pereti, pun mireasma in linguri,iau pozitia drepti, trag o haina pe trup,putrezesc pe o parte, cateodata sunt trist,dar departe de moarte. |
|
Wednesday, 13 may 2009 23:46
[#]
STORM
sunt o fana Eminescu inca din generala... iar Luceafarul la am invatat pt ca mi a placut f tare, dar anumite strofe din el imi sunt f dragi: " dar un luceafar rasarit din linistea uitarii da orizont nemarginit singuratatii marii. in taina genele le plec caci mi le umple plansul cand ale valuri ape trec calatorind spre dansul" si ghiciti ce?? la bac mi a picat eminescu si la scris si la oral ;)) lucky me :P nu mai stiu toate poeziile lui pe care le am invatat in timp, dar Luceafarul din cand in cand il recitesc pt al nu uita...imi este f drag ...poezia copilariei :P |
|
Wednesday, 13 may 2009 23:51
[#]
Efe
RE: ingere palid,iti e mister, cum ca a lumei valuri si soapte este durere si neagra noapte pe langa cer? nu stii tu,inger,oare sa zbori? sa lasi pamantul,trista ruina, de-ti place cerul,a lui lumina, de ce nu mori? o,dar pamantul inca te tine, cu niste lanturi tesute-n Rai, de mult zburai tu in lumi senine, de nu iubeai! preferata mea in materie de Eminescu.;) |
|
Thursday, 14 may 2009 00:05
[#]
STORM
RE: daaa :) inger palid....:P sunt multe ale lui care imi plac...dar luceafarul este al sufletului meu poem ;)) |
|
Thursday, 14 may 2009 00:00
[#]
Efe
Iubeste-mi mainile si ochii, si iarta-le dac-au fost clipe, in care n-au stiut sa-ti spuna in care n-au stiut sa-ti dea atat cat ar fi vrut, atata-cat poate doru-ti le cerea. in dragostea, in indoiala, in deznadejdea unei clipe... iubeste-mi mainile si ochii, si iarta-le nevruta vina ca prea tarziu venira-n cale-ti, si prea curand se duc de tot. dezleaga-mi sufletul de vina ca in curand n-am sa-ti mai pot aduce-n maini si-n ochii durutul, tarziul zambet de lumina.. iubeste-mi mainile si ochii si iarta-le daca durerea ca ti-au plecat va fi mai mare decat norocul c-au venit... iubeste-mi mainile si ochii si iarta-le ca n-au puterea din moartea lor sa-ti creasca vietii nestinsul zambet de zenit. Vama Veche a pus versurile astea pe muzica ...:x |
|
Thursday, 14 may 2009 00:09
[#]
Efe
a,si mi-am mai adus aminte de una,dar de data asta o copiez,ca n-o stiu decat partial...:D Îţi mai aduci aminte, doamnă? Era târziu şi era toamnă, Şi frunzele se-nfiorau, Şi tremurau în vântul serii Ca nişte fluturi chinuiţi, Ca nişte fluturi rătăciţi Din ţările durerii. Ţi-aduci aminte iar de seara Şi-amurgu-acela violet, Când toamna şi-acorda încet, Pe frunza galbenă, chitara? Pe lac, ce-n lună s-argintase, Încet o lebădă trecea, Şi pata-i albă se pierdea În seara care se lăsase... Şi-atunci, doar inimă şi vise, Ne-am dus ca lebăda şi noi, Călcând nisipul plin de foi Sub ceaţa care-l umezise. Aşa născut, în plină toamnă, Amorul meu ce-nmugurea Sub foi ce toamna-ngălbenea... Îţi mai aduci aminte, doamnă? |
|
Thursday, 14 may 2009 00:50
[#]
Fr33zy
"Atat de mult el o iubea pe ea ca insusi cerul se curba albastru." Nichita Stanescu. |
|
Thursday, 14 may 2009 01:19
[#]
Efe
Leoaica tânără, iubirea mi-ai sărit în faţă. Mă pândise-n încordare mai demult. Colţii albi mi i-a înfipt în faţă, m-a muşcat leoaica, azi, de faţă. Şi deodata-n jurul meu, natura se făcu un cerc, de-a-dura, când mai larg, când mai aproape, ca o strângere de ape. Şi privirea-n sus ţişni, curcubeu tăiat în două, şi auzul o-ntâlni tocmai lângă ciocârlii. Mi-am dus mâna la sprânceană, la tâmplă şi la bărbie, dar mâna nu le mai ştie. Şi alunecă-n neştire pe-un deşert în strălucire, peste care trece-alene o leoaică arămie cu mişcările viclene, încă-o vreme, şi-ncă-o vreme... |
|
Thursday, 14 may 2009 02:34
[#]
misterra 
RE: Asta e una din poeziile mele preferate, si coincidenta a facut, ca si in cazul lui Storm, sa imi fie subiect la bacalaureat, la proba orala. Nici nu se putea mai bine, noroc ca am fost printre ultimii in ziua respectiva, oricum mi-a fost mila de cei care au fost dupa mine ;))) Modestia iar imi joaca feste =))) |
|
Thursday, 14 may 2009 05:36
[#]
Efe
RE: da,toata lumea a avut ce i-a placut la bac,numai eu simbolism...nu spun ca scrie urat Bacovia,da' Plumb era puuutin cam sumbra pentru gustul meu.... |
|
Sunday, 29 nov 2009 20:08
[#]
BlueHeart
RE: plumb:)) aia mi-o picat la teza anu trecut:)) vai ce le-am mai imbarligat pe akolo k sa fac un comentariu de 10 :))...nu-mi place :-< |
|
Thursday, 14 may 2009 01:49
[#]
mishucj
Slava tie studentie sa ne fi mereu un scut Numai datorita tie UNIVERSITATEA s-a NASCUT Numai U cam versurile astea si alte cateva poezi de acest gen imi plac si le stiu :D |
|
Thursday, 14 may 2009 02:38
[#]
misterra
Cand dintre pomi spre mare se rasucise vantul, Si-n catifeaua umbrei nisipul amortea, L-a scos un val afara cu grija asezandu-l Pe-un cimitir de scoici ce stralucea. La marginea vietii clocotitoare-a marii Sta nefiresc de teapan, trufas, insa rapus. Priveste inca parca talazurile zarii Cu gatul gales indoit in sus. Murdare si sarate-s aripile-i deschise, Furtuna ce-l izbise ii canta-un surd prohod Lucesc multicolore in juru-i scoici ucise Al caror miez caldurile il rod. De valuri aruncate pe tarmul sec si tare Murira fara lupta sclipind acum bogat, Le tulbura lumina lor alba, orbitoare, Aripa lui cu mal intunecat. Deasupra tipa-n aer dansand in salturi bruste, Sfidand nemarginirea, un tanar pescarus. Razboinicul furtunii zvarlit intre moluste Rasfrange-n ochiu-i stins un nou urcus. Cand se-nteteste briza aripa-i se-nfioara Si, renviat o clipa de-un nevazut indemn, Iti pare ca zbura-va din nou, ultima oara, Spre-un cimitir mai sobru si mai demn. (Albatrosul ucis - N. Labis) |
|
Thursday, 14 may 2009 02:46
[#]
misterra
- Care apropie oamenii, ai spus? Nu stiu - parca-as vrea să-ti ghicesc în talpa. - Poate în palma. - Eu nu ghicesc decât în talpa. - Ce semn de punctuatie? - Nimic, adica pune un numar. Ce numar porti la pantofi? - 36. - Foarte bine, 36 mă inspira. Oricum, e un numar cistigator - Imi place cum inchizi tu ochii. Atunci când inchid ochii, plutesc. (Fara punctuatie - M. Sorescu) |
|
Thursday, 14 may 2009 02:50
[#]
misterra
Sta pe ganduri Buda, De mii de ani, Cu picioarele sub el, Incropind o filosofie. Sa stii sau sa nu stii? Ganduri. Oricum, pozitia e convenabila. Mai asteptam. (Statuie - M. Sorescu) |
|
Thursday, 14 may 2009 05:45
[#]
Efe
am zarit lumina pe pamant si m-am nascut si eu sa vad ce mai faceti. sanatosi?voinici? cum o mai duceti cu fericirea? multumesc,nu-mi raspundeti. nu am timp de raspunsuri. abia am timp sa pun intrebari. dar imi place aici. e cald,e frumos si atata lumina incat creste iarba. iar fata aceea,iata se uita la mine cu sufletul... nu draga,nu te deranja sa ma iubesti. o cafea neagra voi servi totusi din mana ta imi place ca tu stii s-o faci amara. :X:X |
|
Thursday, 14 may 2009 07:52
[#]
misterra
RE: Da, alta stea de-a lui Sorescu ce mi s-a lipit de suflet, mersi ca mi-ai readus-o aminte :) |
|
Thursday, 14 may 2009 11:34
[#]
mishucj
noi in gruia cand venim pe 7 strazi va fugarim nu cantati nu va afirmati pe stadioane ce cautati nu va comparati cu noi ne-am .......mereu pe voi sunteti doar niste cioroi Cluj-napoca s"U"ntem noi! la la la la la la la la la la la la la la la la |
|
Thursday, 14 may 2009 12:09
[#]
Fr33zy
RE: "Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. (...) Înviaţi-vă dar graiul, RUGINIT de multă vreme, Stergeţi slinul, mucegaiul Al uitării 'n care geme. Strângeţi piatra lucitoare Ce din soare se aprinde - Şi-ţi avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Răsări-vă o comoară În adâncuri înfundată, Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată." ("Limba noastră" de Alexei Mateevici) |
|
Thursday, 14 may 2009 12:18
[#]
Efe
Si totusi exista iubire Si totusi exista blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si mã tem. Si totusi e stare de veghe Si totusi murim repetat Si totusi mai cred în pereche Si totusi ceva sã-ntamplat. Pretentii nici n-am de la lume Un pat, intuneric si tu Intram în amor fãrã nume Fiorul ca fulger cazu. Motoarele lumii sunt stinse Retele pe cãi au cazut Un mare pustiu pe cuprins e Trezeste-le tu c-un sarut. Acum te declar Dumnezee Eu insumi sã simt Dumnezeu Continuã lumea femeie Cu plozi scrisi în numele meu. Afara roiesc intunerici Aici suntem noi luminosi Se cearta-ntre ele biserici Facandu-si acelasi repros. Si tu si iubirea exista Si moartea exista în ea Imi place mai mult când esti trista Tristetea, de fapt, e a ta. Genunchii mi-i plec pe podele Cu capul mã sprijin de cer, Tu esti în puterile mele, Desi inchizitii te cer. Ce spun se aude aiurea, Mã-ntorc la silaba dintai, Prãval peste tine padurea: Adio, adica ramai. Si totusi exista iubire Si totusi exista blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si mã tem. |
|
Thursday, 14 may 2009 12:22
[#]
Efe
si daca tot e vorba de versuri,desi nu e o poezie,nu ma pot abtine... "we're just two lost souls swimming in a fish bowl, year after year, running over the same old ground what have you found?the same old fears. wish you were here..". |
|
Thursday, 14 may 2009 14:02
[#]
nikko
Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată - E-adevărat ; Dar cât ne vom iubi Nici noi nu ştim, Nici lumea nu va şti... Şi nu va şti-o, poate, niciodată... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată Manon Lescaut iubi pe Des Grieux, Într-un amurg de toamnă, orchestrată În violet, În alb, În roz Şi-n bleu. Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul În care Nimfele de marmură privesc, Cu ochii-ntrebători, către peluza Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul, Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc... Şi ne-am iubit!... Ţi-aduci aminte?... Bluza - Ah!... Bluza ta pe sânu-ţi decoltat Părea un peplum de mătase, sfâşiat Pe sânul unei Venere ce moare!... Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie, Că statuile albe ne-au privit Cu ochi geloşi, Iar zeul a-mpietrit În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!... Şi ne-am iubit, Şi-azi toată lumea ştie Că ne iubim... Dar cât ne vom iubi Nici noi nu ştim, Nici lumea nu va şti!... |
|
Thursday, 14 may 2009 14:02
[#]
nikko
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Orăşenii, pe trotuare, Merg ţinându-se de mână, Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Şi se-ndoaie, Umede de-atâta ploaie, Orăşenii pe trotuare Par păpuşi automate, date jos din galantare. În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Nu răsună pe trotuare Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână, Numărând În gând Cadenţa picăturilor de ploaie, Ce coboară din umbrele, Din burlane Şi din cer Cu puterea unui ser Dătător de viaţă lentă, Monotonă, Inutilă Şi absentă... În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână Un bătrân şi o bătrână - Două jucării stricate - Merg ţinându-se de mână... |
|
Thursday, 14 may 2009 14:03
[#]
nikko
Iubire, bibelou de porţelan, Obiect cu existenţa efemeră, Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră Pe care te-am lăsat acum un an... Îţi mulţumesc!... Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?... Ce suflet caritabil te-a păstrat În lipsa mea, În lipsa ei, În lipsa noastră?... Ce demon alb, Ce pasăre albastră Ţi-a stat de veghe-atâta timp Şi te-a-ngrijit De nu te-ai spart Şi nu te-ai prăfuit?... Iubire, bibelou de porţelan, Obiect de preţ cu smalţul nepătat, Rămâi pe loc acolo unde eşti... Să nu te mişti... Şi dacă ne iubeşti - O!... dacă ne iubeşti cu-adevărat - Aşteaptă-ne la fel încă un an... Un an măcar... Atât... Un singur an... Iubire, bibelou de porţelan!... |
|
Thursday, 14 may 2009 14:04
[#]
nikko
În seara când ne-om întâlni - Căci va veni şi seara-aceea - În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint Şi-ţi voi citi Capitole din epopeea Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Şi Corint... Şi-n seara când ne-om întâlni Te-oi întreba, Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta: - Voieşti sau nu să fii a mea? În seara când ne vom iubi - Căci va veni şi seara-aceea - În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă Ne vom închide-apoi în casă Şi vom zvârli în stradă cheia... Şi-n seaca când ne vom iubi Te-oi întreba, Ca şi pe multele pe care le-am întrebat 'naintea ta: - Voieşti să nu mai fii a mea?... Şi-n seara când ne-om despărţi - Căci va veni şi seara-aceea - Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint, Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa În cartea roză-a epopeii Amantelor din Siracuza, Citera, Lesbos Şi Corint... Şi-n seara când ne-om despărţi Te voi ruga, Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit 'naintea ta: - Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!... |
|
Thursday, 14 may 2009 14:04
[#]
nikko
În cinstea ta, - Cea mai frumoasă şi mai nebună dintre fete, - Voi scri trei ode, Trei romanţe, Trei elegii Şi trei sonete. Şi-n cinstea ta, - Cea mai cântată din câte-n lume-au fost cântate, - Din fiecare vers voi face Câte-un breloc de-argint, în care Gândirile-mi vor sta alături, ca nişte pietre nestemate De-a pururi încrustate-n bronzul Unei coroane princiare!... Din ţara-n care dorm de veacuri vestiţii Faraoni, Din ţara În care Sfincşii stau de vorbă cu Nilul sfânt Şi cu Sahara, Din ţara-n care palmierii Vestesc arabilor furtuna Şi caravanelor pierdute Că nu se mai întorc nici una, Din ţara asta minunată, Tăcută, Tristă Şi bizară, Îţi voi aduce trei smaralde nemaivăzute-n altă ţară, Trei perle blonde, pescuite de Negri-n golful de Aden, Şi trei rubine-nsângerate, ascunse toate-ntr-un refren De Triolet, Pe care nimeni nu-l va înţelege, fiindcă nu-i Pe lume nimeni să-nţeleagă simbolul Trioletului!... |
|
Thursday, 14 may 2009 14:05
[#]
nikko
Pe-acelaşi drum, Mânaţi de-acelaşi îndemn nefast al năzuinţii, De-aceleaşi neînţelese-avânturi spre tot mai sus, Pe-acelaşi drum Pe unde ieri trecură poate, Străbunii noştri Şi parinţii, Pe unde, unii după alţii, drumeţii trec de mii de ani, Noi - Cărora ni-i dat să ducem enigma vieţii mai departe Şi doliul vremilor apuse, Şi-al idealurilor scrum - Pe-acelaşi drum Vom trece mâine cerşind din ţiterele sparte La umbra zidurilor mute Şi-a secularilor castani! Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri... Şi-n calea noastră întâlni-vom Pe cei bătrâni rămaşi în urmă - Pe cei ce ne-or privi cu ochii în lacrămi Cum le luăm-nainte. Iar noi Le vom citi-n figură cum suferinţele le curmă În suflet sfintele avânturi Şi-n gură caldele cuvinte... Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri... Şi-n calarea noastră întâlni-vom - O!... câte nu poţi să-ntâlneşti Când drumu-i lung Şi nesfârşită e năzuinţa ce te mână Tot mai departe Şi te poartă, Ca pe un orb ţinut de mână, Spre-ntrezărite-Aureole - Nimicuri scumpe pământeşti!... Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!... Şi mândri poate ca seninul albastru-al sângelui regesc. Dar va veni o zi în care Ne vom opri deodată-n drum, Înspăimântaţi că-n urma noastră Zări-vom pe-alţii cum sosesc, Cum ne ajung, Ne trec-nainte Şi râd că nu-i putem opri... Da... Va veni şi ziua-n care vom obosi, Şi va veni Un timp în care-al năzuinţii şi-al aiurărilor parfum Ne va părea miros de smirnă, Iar cântul ţiterelor sparte Un Psalm cântat de-un preot gângav La căpătâiul unei moarte Pe care numeni n-o cunoaşte... Şi-atunci, privind un urma lor - Ca cei ce n-au nimic să-şi spună Când nu-şi pot spune tot ce vor - La umbra zidurilor mute Şi-a secularilor castani, Vom adormi ca şi drumeţii Ce dorm uitaţi de mii de ani!... |
|
Thursday, 14 may 2009 14:05
[#]
nikko
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată... Eu cred c-a fost o scurtă nebunie... Dar ce anume-a fost, Ce-am vrut să fie Noi nu vom şti-o poate niciodată... A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare. Un cântec trist, adus din alte ţări De nişte pasări albe - călătoare Pe-albastrul răzvrătit al altor mări Un cântec trist, adus de marinarii Sosiţi din Boston, Norfolk Şi New York, Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc. Şi-a fost refrenul unor triolete Cu care-alt'dată un poet din Nord, Pe marginile albului fiord, Cerşea iubirea blondelor cochete... A fost un vis, Un vers, O melodie, Ce n-am cântat-o, poate, niciodată... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?... Eu cred c-a fost o scurtă nebunie! |
|
Thursday, 14 may 2009 20:29
[#]
Efe
RE: o stiam....:X.superba... |
|
Thursday, 14 may 2009 16:38
[#]
Efe
la sarbatoarea florilor de mar cand drumul cere pasii sa se-astearna, acum ne despartim intr-adevar precum ne promisesem asta-iarna. la sarbatoarea focurilor mari cand toata lumea varuie de paste din viata mea incepi sa si dispari, fiinta mea nici nu te mai cunoaste. la sarbatoarea soarelui deplin, cand sangele-n batrani se poticneste iubindu-te iti spun ne despartim si sa ne regasim nu-i vreo nadejde. adio,deci,mai e ceva de zis cand cad din geam deodata doua glastre se sinucide parca un cais la sarbatoarea despartirii noastre. ne mai ramane floarea de gutui, ca toate celelalte ne condamna doar ei mai poti cate ceva sa-i spui, sa mi te aminteasca inspre toamna. atatea floi la despartire-avem, atatea flori ca-n bietele romante de parca hohoteste un blestem, porunca lui civilelor instante. si floarea de cires de care-am spus a-mbatranit si s-a zbarcit in frunte, incet de parc-ar duce un obuz, un tren transporta flori pe apeducte. tu crezi ca despartirea-i pentru ea dar tu nu vezi ce flori-numai ruine- sa nu te minti,ca nu-i deloc asa, te parasesc spre-a ma gasi pe mine. la sarbatoarea florilor de soc cand lunca lumii galgaie salbatic ne despartim plangand,la acest foc, pe-a carui vatra noi am fost jaratec. de mar,de visin,de gutui,de par, e floarea-n sarbatori pana departe acum ne despartim intr-adevar, cu-atatea flori in jur ca la o moarte. ce-i zis e zis si-n cantec iti spuneam ca va veni aceasta clipa-n care de-atatea flori pe fiecare ram ninsorile vor mirosi a floare. adio,deci,te vad,dar nu te vad, cand florile de noapte-incep sa cearna, si daca despartirea-i un prapad proiectul ei ti l-am trimis din toamna. pierduta mea,pe veci pierduta mea, acum cand florile se tin de mana, asculta cantecul precum era ninsoarea noastra sfanta si pagana. |
|
Thursday, 14 may 2009 16:57
[#]
misterra
La Circ... Un accident banal — Un acrobat, Un salt mortal Si... Acrobatul nu s-a mai sculat... Alamurile din orchestra au tacut, Iar clovnii din arena au tipat... Dar publicul din staluri n-a crezut Ca poate fi si-un accident adevarat Si-a fluierat... Zadarnic — Mortul n-a mai inviat... Pacat de el !... Era un tanar acrobat frumos, Cu corpul tatuat de sus si pana jos, De care publicul se minuna, Cand il vedea-ndoit ca un inel, Sau cand pe bara fixa se-nvartea Ca o morisca de cafea Cu balerina langa el!... Dar balerina nu-l iubea!... Povestea lui? Hm!... Povestea mea — A mea, A ta Si-a altora!... Acelasi accident de circ, banal... O zi «relache», Si-apoi, la fel, Cu-aceeasi balerina langa el, Alt acrobat... Alt salt mortal!... |
|
Thursday, 14 may 2009 17:00
[#]
Efe
RE: e randul meu sa-ti multumesc pentru ca mi-ai reamintit Minulescu.:) |
|
Thursday, 14 may 2009 19:16
[#]
nikko
RE: si eu?!?! |
|
Thursday, 14 may 2009 20:47
[#]
Efe
RE: si tie!:*:* |
|
Thursday, 14 may 2009 20:51
[#]
Efe
RE: Nu sunt ce par a fi - Nu sunt Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!... Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu, Sau prea ***ând, Sau poate prea târziu... M-am resemnat, ca orice bun creştin, Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!... Sunt cel din urmă strop de vin Din rustica ulcică de pământ Pe care l-au sorbit pe rând Cinci generaţii de olteni - Cei mai de seamă podgoreni, Dintre moşneni Şi orăşeni - Strămoşii mei, care-au murit cântând: "Oltule... râu blestemat... Ce vii aşa turburat"... Dar Oltul i-a plătit la fel Cum l-au cântat şi ei pe el... Şi cum - mi-e martor Dumnezeu - Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!... Pe mine, însă - Ce păcat Că vinul vechi, de Drăgăşani, M-a întinerit cu trei sute de ani, Când fetele din Slatina Cu ochii mari cât strachina, De câte ori le-am sărutat, M-au blestemat Să-mi pierd cu minţile Şi datina, Să nu mai fiu cel care sunt Cu-adevărat, Şi ca să fiu pe placul lor, Să le sărut doar la... culesul viilor, În zvonul glumelor zvârlite-n vânt Pe care Oltul, când le prinde - Oricât ar fi de turbure - Se limpezeşte Şi se-ntinde Cu ele până-n Dunăre!... La fel şi eu, ca orice bun creştin, Pe malul Oltului, cândva, Mă voi întinde tot aşa, Când cel din urmă strop de vin Îl voi sorbi tot din ulcica mea, Nu din paharul de argint, al altuia - Pahar străin!... Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat Cel care-am fost - Un nou crucificat - În vecii vecilor... Amin!... |
|
Friday, 27 may 2011 23:41
[#]
nume_nepermis_786
RE: Incercati sa cititi poezia de la ultimul vers la primul... |
|
Thursday, 14 may 2009 18:47
[#]
emmi
Si daca ramuri bat în geam Si se cutremur plopii, E ca în minte sa te am Si-ncet sa te apropii. Si daca stele bat în lac Adâncu-i luminându-l, E ca durerea mea s-o-mpac Inseninându-mi gândul. Si daca norii desi se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte sa-mi aduc De tine-ntotdeuna. |
|
Thursday, 14 may 2009 19:16
[#]
Efe
De remarcat abundenta reprezentantilor masculini la aceasta tema.:) |
|
Thursday, 14 may 2009 19:19
[#]
google
George Bacovia Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Şi codrul sălbatec vuieşte - Răsună-n coclauri un bucium, Şi doina mai jalnic porneşte. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge şi nu-ţi fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... |
|
Thursday, 14 may 2009 19:21
[#]
nikko
.................................... De mi-i da o sarutare, Nime-n lume n-a s-o stie, Caci va fi sub palarie S-apoi cine treaba are! .......................................... |
|
Thursday, 14 may 2009 20:03
[#]
rozalia1
Daca Ploaia S-Ar Opri Daca pleci usa nu o mai inchide Sper sa treci poate maine pe aici Te petrec si ma uit la tine Parca pierd ceva din mine Zau, imi e greu Poate daca ploaia s-ar opri Si din cer n-o sa mai cada lacrimi Stele ar rasari, tu ai veni Suparat sunt, Doamne iar Stau in carciuma sa-mi inec amarul Beau si te astept pana la zi Ploua incet, incet Ploua si-mi este dor De ochii tai Sa mor imi e dor Ploua incet, incet Ploua si-mi este dor De ochii tai Sa mor imi e dor Te astept sa te intorci din nou la mine Chipul tau si de ochii tai mi-e dor Poza ta din sertar o scot Nu ma uit la ea, nu pot Zau, imi e greu Poate daca ploaia s-ar opri Si din cer n-o sa mai cada lacrimi Stele ar rasari, tu ai veni Suparat sunt, Doamne iar Stau in carciuma sa-mi inec amarul Beau si te astept pana la zi Poate daca ploaia s-ar opri Si din cer n-o sa mai cada lacrimi Stele ar rasari, tu ai veni Suparat sunt, Doamne iar Stau in carciuma sa-mi inec amarul Beau si te astept pana la zi Ploua incet, incet Ploua si-mi este dor De ochii tai Sa mor imi e dor Ploua incet, incet Ploua si-mi este dor De ochii tai Sa mor imi e dor |
|
Thursday, 14 may 2009 21:03
[#]
Efe
mi-e trist si usor;e seninul durerii. tristetea mi-e plina de tine. de tine si-atata...nimic n-o munceste, nu vine nimic s-o raneasca, si inima arde din nou si iubeste. nu poate decat sa iubeasca. |
|
Friday, 15 may 2009 12:42
[#]
valent
............. Luna pe cer trece-asa sfânta si clara, Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara, Stelele nasc umezi pe bolta senina, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plina. ............. Ne-om razima capetele-unul de altul Si surâzând vom adormi sub înaltul, Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogata, Cine pe ea n-ar da viata lui toata? ............. |
|
Saturday, 16 may 2009 01:02
[#]
kuliuzar
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas? |
|
Monday, 28 dec 2009 15:22
[#]
amma
RE: Astea sunt versurile mele preferate, de ce mi-ai furat gusturile? |
|
Saturday, 16 may 2009 01:06
[#]
kuliuzar
Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este ţapa care plânge, ochiul călcâiului care plânge. O voi, prieteni, poezia nu este lacrimă ea este însuşi plânsul, plânsul unui ochi neinventat, lacrima ochiului celui care trebuie să fie frumos, lacrima celui care trebuie să fie fericit. |
|
Saturday, 16 may 2009 01:12
[#]
kuliuzar
Setos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii cu palmele-amândouă, cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm. Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!" Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi pribeag pe-un alt pământ. Femeie, ce mare porţi în inimă şi cine eşti? Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău, să te ascult şi clipele să-mi pară nişte muguri plini, din care înfloresc aievea - veşnicii. |
|
Saturday, 16 may 2009 01:24
[#]
kuliuzar
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet E târziu, e prea târziu la mine-n gând Împartasim, împartasim aceeasi taina Dar nu se stie, nu se stie pâna când. Prea multe pasari cardinale Între iluzii se rotesc Contaminând cu ascensoare Misterul nostru pamântesc. Îmbatrânim de fericire Într-o mansarda fara flori Lasând papusi fara adresa Pentru serbarile din zori. Visam frumos aceeasi moara Ascunsa-n tragicul decor Si macinam aceleasi lacrimi Când dau parintii telefon. Suntem lucizi pâna la sânge Nedespartiti pâna la cer Si nici nu stiu dupa iubire Ce se cuvine sa-ti mai cer. Cuvintele îsi pierd caldura Într-un sarut de protocol Si tot mai vinovate pasari Dau esafoadelor ocol. Sub fruntea mea se face noapte În ochii tai se face zi Si renuntam sa mai cunoastem Ce stele ne-ar putea pazi. |
|
Saturday, 16 may 2009 01:26
[#]
kuliuzar
Iubito, cata lume intre noi Numaratori de ploi din doi in doi Si dintr-un ochi de dor necunoscut, Cate zapezi pe buze ne-au crescut… Asculta-ma si lasa-ma sa strig Mi-e frica de-ntuneric si de frig Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit Cine-a iubit frumos, cine-a gresit Cine-a facut spre noapte primul pas Cine-a plecat din joc, cine-a ramas Cine si-a smuls peretii rand pe rand Cine s-antors mereu cu ziua-n gand cine a pierdut si cine a castigat De toate inlantuit sau dezlegat Cine-a crezut mai mult in celalalt Sub cerul prea strain si prea inalt Cand am sa uit cum suna glasul tau, Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau Si cum sa pot sub stele innopta Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta? Numaratori de ploi din doi in doi Iubito, cata lume intre noi. |
|
Saturday, 16 may 2009 01:31
[#]
kuliuzar
Dacă tu ai dispărea Într-o noapte oarecare Dulcea mea, amara mea Aş pleca nebun pe mare. Cu un sac întreg de lut Şi-o spinare de nuiele Să te fac de la-nceput Cu puterea mîinii mele. Lucru lung şi monoton Să te înviez, femeie, Eu, bolnav Hyperion Hai şi umblă, Galatee ! Dacă tu ai dispărea Fi-ţi-ar moartea numai viaţă Dulcea mea, amara mea Aş pleca în ţări de gheaţă. Să te fac din ţurţuri reci Să te-mbrac în promoroacă Şi apoi să poţi să pleci Orişiunde o să-ţi placă… De-ai cădea într-adevăr În momentul marii frîngeri Aş veni la tine-n cer Să te recompun din îngeri. Şi pe urmă aş pleca Umilit şi iluzoriu Unde este casa mea O mansardă-n purgatoriu. Dacă tu ai dispărea Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi Te-aş găsi în sinea mea Te-aş zidi din mine însumï ! |
|
Saturday, 16 may 2009 16:21
[#]
lolady 
Naluca Tot apari ca o fantasma si ma chinui ne-ncetat, Te alung departe-n neguri,dar revii pe inserat. Ma invalui ca-ntr-o vraja ce ma lasa amortit, Sa-ti rezist,e peste poate,inger rau si ipocrit. Buzele-ti ca o vapaie,ma saruta apasat, Bratele-s ca niste lanturi ce ma tin incatusat. Trupul tau cu forme fine,ma imbie la pacat, Ma imbat cu a ta mireasma,suflete intunecat. Silueta-ti mladioasa mai pluteste-n visul meu, Raze palide de luna se-mpletesc in parul tau. Ochii tai,adanci ca marea se-oglindesc pe chipul meu, Si ma pierd in nefiinta,contopit cu al tau eu. Te privesc cu ochii mintii, frumusete ireala, Valuri albe, diafane mi se-astern direct in poala. Flori de camp,miros de iarba si esente de trifoi, Imi ineaca existenta ,pustiita de ani goi. O perdea de ceata deasa ma cuprinde-n plasa ei, Vagi crampeie de surasuri,sarutari si mangaieri, Se inlantuie nebune intr-un joc de valvatai, Agatandu-se de-a valma intr-o ramura de tei. Fugi grabita ca furtuna,disparand de langa mine, Impasibila si rece ,ma ingheti ca-ntotdeauna. Rupi bucati din al meu suflet,calci pe ele degajata, Si dispari in noaptea deasa,gratie intunecata. Strig deznajduit si gem,pustiit si infrigurat, Mi-tenchipui langa mine,inefabil diamant. Haul negru scrijeleste rani adanci de neuitat, Nimicindu-ma–n farame,spulberandu-ma-n neant. Te astept si-n asta noapte,sa apari ca altadat’, Desi,stiu ca esti fantasma plasmuita in pacat . Cocosate umbre sumbre,mangaieri de catifea, Ma-nvaluie-n uitare,ca sa scap de vraja ta. Stramba,hada si ciobita mi-ai ramas in amintiri, Calti de fum,nori fantomatici,mai colinda in pustii. O sageata otravita cu-ale tale vorbe dulci, Inca bantuie durerea, clipelor ce au fost atunci. |
|
Saturday, 16 may 2009 16:39
[#]
Efe
trebuie sa fi fost o farama de copac prabusit in ochiul tau trebuie sa fi fost ceva trist de tot,fermecator de trist,de te-am si iubit, de m-am lasat invinsa de nisipul fierbinte sau de pasarea-ti ucisa! trebuie sa fi fost ceva,ceva trist de tot,fermecator de trist, ca-ntr-un vis de ciresi, trebuie sa fi fost ceva,nu se poate amandoi veneam din aceeasi singuratate,parc-am fi fost intelesi... trebuie sa fi fost ceva,ceva nespus de-am cazut atat de aprig din dragoste in ceva mai presus... |
|
Sunday, 17 may 2009 02:31
[#]
misterra
Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic şi nici tu am crezut că suntem de-o seamă. Ne-am mărturisit unul altuia cel mai tainic secret, - acela că existăm... Dar era noapte şi, vai, dimineaţa, cumplită vedere, m-am trezit cu tâmpla pe tine galbenule, snopule, grâule. Şi m-am gândit -Doamne, ce fel de pâine voi mai fi fiind şi eu, şi pentru cine? |
|
Sunday, 17 may 2009 05:26
[#]
misterra
Poetul şi soldatul Poetul ca şi soldatul nu are viaţă personală. Viaţa lui personală este praf şi pulbere. El ridică în cleştii circonvoluţiunilor lui sentimentele furnicii şi le apropie, le apropie de ochi până când le face una cu propriul său ochi. El îşi pune urechia pe burta câinelui flămând şi îi miroase cu nasul lui botul întredeschis până când nasul lui şi botul câinelui sunt totuna. Pe căldurile groaznice el îşi face vânt cu aripile păsărilor pe care tot el le sperie ca să le facă să zboare Să nu-l credeţi pe poet când plânge Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui El a stors lucrurile de lacrimi El plânge cu lacrima lucrurilor. Poetul e ca şi timpul Mai repede sau mai încet mai mincinos sau mai adevărat Feriţii-vă să-i spuneţi ceva poetului Mai ales feriţi-vă să-i spuneţi un lucru adevărat Dar şi mai şi, feriţi-vă să-i spuneţi un lucru simţit Imediat el o să spună că el l-a zis, şi o să-l spună într-aşa fel încât şi voi o să ziceţi că într-adevăr el l-a zis Dar mai ales vă conjur, nu puneţi mâna pe poet! Nu, nu puneţi niciodată mâna pe poet! ...Decât numai atunci când mâna voastră este subţire ca raza Şi numai aşa mâna voastră, ar putea să treacă prin el Altfel ea nu va trece prin el, şi degetele voastre vor rămâne pe el, şi tot el va fi acela care se va lăuda că are mai multe degete decât voi. Şi voi veţi fi obligaţi să spuneţi o da, că într-adevăr el are mai multe degete... Dar e mai bine, dacă-mi daţi crezare, cel mai bine ar fi să nu puneţi niciodată mâna pe poet. ...Şi nici nu merită să puneţi mâna pe el. Poetul e ca şi soldatul nu are viaţă personală. |
|
Sunday, 17 may 2009 16:52
[#]
Efe
Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei. Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru şi erau steluţe, steluţe, steluţe în genele ei. Ningea, ningea, ningea peste Colentina demult, demult... da, dragii moşului, erau... erau steluţe în genele ei. Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB ningea pe mustaţa mea şi pe gagica în roşu de alături tramvaiele aveau ştergătoare de parbriz şi erau... hai, toţi în cor: erau steluţe în genele ei. Eram student, era studentă eram eminent, era iminentă şi erau steluţe în genele ei. Aerul era rece, tramvaiele reci maxi-taxiurile abia înfiinţate mergeau toate pe patru roate şi erau steluţe în genele ei. Ningea uşurel, cu fulgi catifelaţi peste fabrica Stela peste blocul lui Ghiu, peste pomii înzăpeziţi... Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor aşa că nu mai ştiu ce spunea. Ea ma ţinea de mână şi tramvaiul patru trecea şi ningea şi erau... da... da, dragii moşului... Eu eram copil, ea era o copilă eu stăteam la bloc, ea stătea la vilă şi erau steluţe în genele ei. Eu aveam viziuni, ea avea pandalii restul e în "Poeme de-amor", precum ştii dar lăsaţi-o baltă, copii: erau steluţe în genele ei. CORUL: Erau steluţe, erau steluţe, erau stelu-u-uţe În ge...eeneee...leeeee... nele eeeeeeeeei! Aici poemul ar trebui să se încheie dar nu înainte de-a va da o cheie a-ntregii întâmplări: Ea e o fata de peste blocuri şi mări acum e măritată, gravidă, n-are nici o importanţă. Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului Acum nu mai sunt steluţe în genele ei. Acum nu mai e nici o steluţă în genele ei. Aşa, ca să ştiţi, dragii moşului. |
|
Sunday, 17 may 2009 16:54
[#]
Efe
într-o zi chiuveta căzu în dragoste iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie se confesă muşamalei şi borcanului de muştar se plânse tacâmurilor ude. în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea: - stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri şi paratrăznete. stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el vasele cu resturi de conservă de peşte te-au şi îndrăgit. vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum crăiasă a gândacilor de bucătărie. dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări căci ea iubea o strecurătoare de supă din casa unui contabil din pomerania şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi. aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei. ... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu, eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste. am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată... dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari şi tot ce a fost mi se pare un vis. |
|
Monday, 28 dec 2009 10:41
[#]
liliana_trying_to_be_angel
RE: asta mi-a picat mie la bac la oral si am fost prima care a intrat dimineata la ora 8 si cand m-a intrebat ce subiect mi-a picat si am raspuns postmodernismul, m-a intrebat profesoara din comisie daca nu vreau sa schimb dar eu am refuzat si am luat 10 |
|
Sunday, 17 may 2009 16:58
[#]
Efe
Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam odată trandafiri sălbatici. Aveau atâţia ghimpi, dar n-am vrut să-i rup. credeam că-s muguri- şi-au să înflorească. Te-am întâlnit apoi pe tine. O, câţi ghimpi, câţi ghimpi aveai! dar n-am voit să te despoi - credeam c-o să-nflorească. Azi toate astea-mi trec pe dinainte şi zâmbesc. Zâmbesc şi hoinăresc prin văi Zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil. |
|
Sunday, 17 may 2009 20:51
[#]
DenizoniArhitectInDevenire
Mda, o sa-mi fac un cont nou deoarece aveam niste desene de arhitectura, dar m-am razgandit, vroiam sa le postez sa vad daca asta mi se potriveste... Revin :D |
|
Sunday, 17 may 2009 21:09
[#]
denizonix
- I'll be back... *after 10minutes* - I'm back. :D Mhm...deci... versul meu preferat este : Visele mele se implinesc cat bat din palme sau cat clipeeeeec \:D/ Respir iubire, mananc iubire, va dau la toti si va molipsec :X Mda va tulbur linistea :( sorry :D |
|
Saturday, 23 may 2009 00:04
[#]
kuliuzar
E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele, până când lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt şi mult mai ***ând. Ce bine că eşti, ce mirare că sunt! Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se, douâ culori ce nu s-au văzut niciodată, una foarte de jos, întoarsă spre pământ, una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata, neasemuită luptă a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt. |
|
Sunday, 24 may 2009 00:57
[#]
AndaB
cine sunt eu sa spun ca e bine sau e rau? candva m-ai vazut ca pe un erou. tu erai frumoasa si data cu rimel, eu eram vai si amar intr-un tunel si ti-am cerut mana cu un inel deci ce e bine? ce e rau? cand esti intr-un tunel? |
|
Sunday, 24 may 2009 11:48
[#]
alynabest
When the night is gone, I will still be here... |
|
Tuesday, 3 nov 2009 22:32
[#]
Efe
Acoperit de frunze veştede pe-o stânca zace Pan. E orb şi e batrân. Pleoapele-i sunt cremene, zadarnic cearc-a mai clipi, căci ochii-i s-au închis - ca melcii - peste iarnă. Stropi calzi de rouă-i cad pe buze: unu, doi, trei. Natura îşi adapă zeul. Ah, Pan! Îl văd cum îşi întinde mâna, prinde-un ram şi-i pipăie cu mângâieri uşoare mugurii. Un miel s-apropie printre tufişuri. Orbul îl aude şi zâmbeşte, căci n-are Pan mai mare bucurie decât de-a prinde-n palme-ncetişor capşorul mieilor şi de-a le căuta corniţele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peşterile cască somnoroase şi i se mută-acum şi lui căscatul. Se-ntinde şi îşi zice: "Picurii de roua-s mari şi calzi, corniţele mijesc, iar mugurii sunt plini. Să fie primăvară?" Lucian Blaga - Pan |
|
Wednesday, 4 nov 2009 08:22
[#]
cloud
Ai ochii negri, mincinosi si rai Fantanile cu ape moarte-ascund Pupile negre licarind in fund, Ce ma atrag spre-adanc - ca ochii tai. Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant. Asa se zbat copacii in furtuna : Ca pentru fuga crengile-si aduna - Dar radacina-i leaga de pamant De azi incolo n-am sa-l mai iubesc Dar cand ii vad privirile pagane Si zambetul copilaresc, Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc - de maine! Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult Asa, izvorul ce se arunca-n balta Se-nvaluie cu malul laolalta, Si-n loc sa-i spele apele verzui - isi tulbura izvorul apa lui Arar in ochi-mi dragostea surade Si buruiana plina de pripoane, In ciuda stancii goale si aride, Tot infloreste, vara, cate-o floare. Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava Iubirea m-a intampinat cu ura : In loc sa-mi toarne cate-o picatura, Mi-a dat, intreaga, cupa-i cu otrava. Cand voi pleca ma vei uita usor Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel : Abia o clipa valul calator Pastreaza chipul oglindit in el Mi-e fata impietrita ca o masca Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga ... Chiar diamantului, ca sa sclipeasca, Ii trebuie o raza s-o rasfranga In clipa cea din urma-a judecatii, isi vor primi zadarnica rasplata Si ochii tai - ca n-au stiu sa planga, Si ochii mei - ca n-au ras niciodata. Nu-mi mai aduce flori de liliac, Nici zambetele tale inflorite - Ca primavara noastra care-ncepe E trista ca o toamna pe sfarsite |
|
Wednesday, 4 nov 2009 08:23
[#]
cloud
Pastreaza-mi mana ta intr-ale tale, Sa stam asa, alaturi amandoi Nu simti ce singuri am ramas pe lume De cand iubirea nu mai e cu noi ? Ma urmaresti ca pasarea de prada, Ma iscodesti cu ochii reci si rai - Si uiti ca, daca-s urme pe zapada, Noroiul e lasat de pasii tai De catva timp, in fiecare seara Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat Si-atat de trist, ca nu mai stiu anume De l-am trait, ori numai l-am visat Iubirea-ntarziata se anina De zambetele tale-nselatoare, Cum se anina florile-n gradina De ultimele raze de la soare Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni, Si nu l-am intrebat de unde vine : Pe floarea de pe marginea de drum N-o intrebi de-i inflorita pentru tine Te vad mereu ca-n clipa de pe urma : incremenit in capul scarii, Cu zambetul uitat in coltul gurii, Si-n ochi - tisul crud al nepasarii Iubirea ta nu creste si nu moare, Ci totdeauna-i rece si egala : E ca o floare artificiala Pe-o pajiste cu maci arzand in soare Am vrut, in ciuda zambetelor tale, Din ochii sterpi o lacrima sa storc Si am plecat, sa nu ma mai intorc Dar azi din zori de zi iti umblu-n cale ! Esti rau. Dar cand aud c-o spune altul, Ma uit in jos, si strang din pumni, si tac : Ca numai eu, in toata lumea asta, Am dreptul sa te cert si sa te-mpac ! Azi imi vorbesti de luna si de stele, Ti-e glasul bland si ochii de ispita. Dar porti in suflet, vesnic, incoltita, Samanta aspra-a suferintei mele Iubirea ta de-a pururi schimbatoare imprastie pe vant otrava-i fina, Ca nu-i albina numai pentru-o floare, Nici floare pentru-o singura albina Ce demon, oare, mi te-a scos in drum ? De-ar vrea viata azi sa ma dezlege Si raiul ei sa mi-l deschida-acum, Tot iadul nostru dulce l-as alege ! Eu am sa plec cu sufletul impacat Ca nu las nimanuia mostenire Un suflet greu de ura si iubire, Banuitor si trist si-nfrigurat Am inchinat iubirii trecatoare Sclipiri de suflet si scantei de rime - insangerate jerbe funerare P |
|
Wednesday, 4 nov 2009 08:26
[#]
cloud
Am inchinat iubirii trecatoare Sclipiri de suflet si scantei de rime - insangerate jerbe funerare Pe un mormant in care nu e nimeni M-am resemnat : atat a fost sa fie. Ma uit cum cade soarele-n apus Si-astept raspunsuri - care n-or sa vie, La intrebari - pe care nu le-am pus e poezia care ma unge pe mine la suflet. mai sunt vreo 2, am sa le transcriu si pe alea. |
|
Thursday, 5 nov 2009 05:49
[#]
misterra
RE: Superba. M-am cutremurat putin. De bine :) |
|
Wednesday, 4 nov 2009 12:01
[#]
cloud
Astfel dupa tine se încheie toate. Trag oblonul negru la fereastra mea. Nu mai vreau deceptii, vreau singuratate, Nu mai vreau iubire, voi abandona. Avusesem dreptul si eu, ca oricare, La o nebunie, la un ultim glont Ultima speranta, ultima-ncercare Dar în magazie era doar gablonz. Nu-i nici o problema, toate-s foarte bune. Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta sa neg… Si cu pasiune, si cu voluptate Si credeam în tine, vrednic si întreg. Hai, întinde mâna pentru despartire Schimba-ti telefonul, ca si eu mi-l schimb Salutari miresei, salutari la mire, Poate se rezolva toate între timp. Întra în multime, nimeni n-o sa stie Doua, trei persone care ne-au ascuns, Eu voi tine minte scurta nebunie Si-ntrebarea noastra fara de raspuns. Firea ta ciudata n-o voi regasi-o Nici n-ar fi nevoie, tu ramâi un mit. Nunta fericita, te-am iubit, adio, Nu întoarce capul, pleaca, te-am iubit! Vezi ca se confirma bârfa despre mine: Te-am lasat deodata crud si nefiresc Totusi tine minte, tine bine minte Te salvez de mine fiindca te iubesc. |
|
Wednesday, 4 nov 2009 20:11
[#]
liliana_trying_to_be_angel
Barbatul si femeia - de Victor Hugo Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal. Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar. Tronul exalta, altarul sfinteste. Barbatul este creierul, femeia este inima. Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie. Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi. Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul. Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu. Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul. Barbatul are suprematia, femeia are intuitia. Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea. Barbatul este un geniu, femeia este un inger. Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil. Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita. Gloria face totul maret, virtutea face totul divin. Barbatul este un cod, femeia este evanghelia. Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti. Barbatul gandeste, femeia intuieste. A gandi inseamna a avea creier superior. A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola. Barbatul este un ocean, femeia este un lac. Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza. Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta. A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul. Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul. In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem. Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul. |
|
Sunday, 22 nov 2009 18:28
[#]
cloud
Aşa e mama şi a fost bunica Aşa suntem femei lângă femei Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei". Ei neglijenţi, iar ele foarte calme Ei încurcând ce ele limpezesc Ei numai tălpi şi ele numai palme Acesta e destinul femeiesc. Şi-n fond, ce fac femeile pe lume? Nimic măreţ, nimic impunător. Schimbându-şi după ei şi drum şi nume Pun lucrurile iar la locul lor. Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă Şi pentru care plată nici nu cer De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă Ar fi ajuns şi dincolo de cer. Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot Şi de aceea nimeni nu le crede Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot. Aşa e mama şi a fost bunica Şi ca ele mâine eu voi fi. Ce facem noi, femeile? Nimica, Decât curat şi uneori copii. Suntem veriga firului de aţă În fiecare lanţ făcut din doi Ce greu cu noi femeile în viaţă Dar e şi imposibil fără noi... |
|
Sunday, 22 nov 2009 18:30
[#]
cloud
Dacă-am să te chem Dă-mi măcar un semn Fie şi-un blestem Din partea ta. Totuşi nu ştiu cum Pentru-atâta drum Ce-a-nceput acum Spune-mi ceva. În noaptea despărţirii dintre noi Copacii cad pe drum din doi în doi, În ochi mă bate viscolul câinesc Şi am venit să-ţi spun că te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis Că biata cifră doi s-a sinucis. Şi de atâta viscol vestitor Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor, Că tineri am intrat şi cu ce rost Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost. Nici aripile zboruri nu mai pot, E numai despărţire peste tot Şi se aude că va fi mai greu Decât vom fi departe tu şi eu. Dar nu pentru a-ţi spune că e rău Am dat cu bulgări mari în geamul tău, Ci ca să ştii, în viscolul câinesc, Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc. Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi Dezastrul împărţirilor la doi, Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt Şi cum e să fii singur pe pământ. |
|
Sunday, 22 nov 2009 21:19
[#]
mitzura
Cu ochii tai vad o lumina lina, ce-n ochii-mi orbi nu prinde sa rasara; cu pasii tai ,la fel , port o povara cei pentru pasii-mi osteniti straina. Aripa-ti fara pene ma anina, rosesc la bunul plac ori sunt de ceara, mi-e iarna cald , inghet in toi de vara si-n cer ma-nalta mintea ta senina. In voia ta-mi sta vrerea intotdeauna, in inima la tine-mi sta gandirea, si-n respirare vorba-ntretesuta... De-a pururi eu voi semana cu luna , Caci ochii nostri-i vad doar stralucirea Pe care soarele i-o imprumuta. ( Michelangelo - Sonet ) |
|
Monday, 23 nov 2009 08:42
[#]
emilio67
Cu dinţii strânşi între vecii, Orice cuvânt e o încredere Pe linia frântă între cer şi mine - Vorbindu-ţi, trebuie să fii. Acolo-n munţi, unde şi brazii Se prostern, jnepeni, pe pământ, Şi norii se preling pe piatră, Bate-n vârtejuri un cuvânt. Cu siguranţă că al tău e Tiranul sunet şi afund, Vacarmul sângelui mi-l pierde, Dar brazii, norii îl aud. Iubitul meu pe care nimeni Nu l-a văzut decât în somn, Tată cuvintelor din mine Şi peste nerostire domn, Nesigur fiu Născut din ruga Pe care ţi-o înalţ, Am obosit de-atâta cânt, De-atâtea gânduri fără şir, De-atâtea vorbe îngereşti. Eşti fără milă, Nu te văd, n-aud - Cât timp vorbesc cu tine, Eşti. Ana Blandiana - Cat timp vorbesc |
|
Monday, 23 nov 2009 11:22
[#]
cloud
V-am tot iertat, v-am tot acoperit, Si, sa mai amanam, nu-i intelept, Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit, Femeia, n-are, totusi, nici un drept. Muncim, ca niste sclave, zi de zi, Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu, Si condamnarea de-a ne urati, Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu. Stam in picioare, inca de cu zori, Si va mirati ca nu mai sunt subtiri, Dar voi, care va credeti tot feciori, De ce nu aratati ca niste miri? Pe unde ne dati dreptul de-a munci, Lucram istovitor, cu voi in rand, Din cand in cand, in burti ne dati copii, Iar voi plecati la altele, razand, Cand suferiti, ne cereti langa voi, Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult, Va plangem, cand va duceti la razboi, Sau cand va speriati, la vreun consult. Eroic v-am iubit nelegitim, Si legitim, eroic v-am iubit, Ne bateti, ne-nselati si noi o stim, Ba, alteori, intram in circuit. Iar cele care, azi, pe termen scurt, Va fura amintirile de ieri, Is vor plati placerea unui furt, Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri. Si, uneori, pacatuim curat, Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei, Ca insusi Dumnezeu este barbat Si nu le intelege pe femei. Dar, vai, a fost odata prea frumos, Ca-n filmele de dragoste a fost, Si-acum, ne omoram sarguincios Si zilnic ne distrugem fara rost. Ne-nvinge viata fara orizont Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc, Traim ca niste vaduve de front Si mainile mereu ni se aspresc. Acum, cand auziti acest repros, Priviti, fara privire, inapoi, Incuvintati din cap, marinimosi, Si credeti ca nu-i vorba despre voi. Si, totusi, e vorba despre toti Sunteti la fel de rai si de flamanzi, Durerea femeiasca pentru soti, E-un credit fara giruri si dobanzi. Va e urat cu noi, va e urat, Si ne-ati ucide, dragilor barbati, Asa ca va rugam numai atat: Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati, Dar faceti-o cu tonul coborat Si pan-adorm copiii, asteptati |
|
Monday, 23 nov 2009 11:27
[#]
cloud
RE: stiu |
|
Monday, 23 nov 2009 11:28
[#]
emilio67
RE: m-ai lasat fara cuvinte aici |
|
Monday, 23 nov 2009 13:38
[#]
emilio67
Minulescu De ce-ţi sunt ochii verzi - Coloarea wagnerianelor motive - Şi părul negru ca greşeala imaculatelor fecioare? De ce-ţi sunt buzele pătate de violete trecătoare? Şi mâinile de ce-ţi sunt albe ca albul tristelor altare Din Babilon, Şi din Ninive? De ce, când plângi, În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petale De trandafiri, De chiparoase, De nuferi albi Şi crizanteme?... De ce, când plângi, Cu tine plânge tristeţea blondelor opale, Iar torţele aprinse-n umbra castelelor medievale Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?... De ce, când cânţi, Cu tine cântă un infinit de armonii Ce năvălesc tumultoase Din golul zărilor, Din astre, Din zborul păsărilor albe, Din fundul mărilor albastre, Din lumea morţilor, Din lumea părerilor de rău târzii? Şi când stai ochi în ochi cu-amanţii - poeţi Ce-ţi cântă ochii, Părul Şi buzele - Când te-nfioară cuvintele ce n-au fost spuse, Când in penumbra violetă a trioletelor apuse Pui într-o cumpănă Minciuna Şi-ntr-altă cumpănă-Adevărul, De ce te pleci spre cel mai tânăr dintre poeţi, Şi-i strângi cu sete În palme capul, Ca-ntr-o gheară de vultur însetat de sânge, Şi dinţii tăi De ce-i pictează, în rozu-obrajilor, motive Asiriene, Din poemul trăit de sfintele poete În noaptea-altarelor păgâne Din Babilon Şi din Ninive?... |
|
Monday, 23 nov 2009 13:42
[#]
cloud
RE: uite de asta-s trista eu cateodata... |
|
Monday, 23 nov 2009 13:43
[#]
emilio67
RE: din cauza mea ??????? |
|
Monday, 23 nov 2009 13:46
[#]
cloud
RE: a versurilor, a...mai multor ale chestii... |
|
Monday, 23 nov 2009 13:47
[#]
cloud
RE: *alte chestii |
|
Monday, 23 nov 2009 13:49
[#]
emilio67
RE: voi cauta unele mai vesele - acestea mi-au parut ca ti se potrivesc acum |
|
Monday, 23 nov 2009 13:50
[#]
cloud
RE: nu acum, mereu. |
|
Monday, 23 nov 2009 13:52
[#]
emilio67
RE: poate, dar eu am apreciat acum |
|
Monday, 23 nov 2009 13:53
[#]
cloud
RE: multumesc oricum. |
|
Monday, 23 nov 2009 13:54
[#]
emilio67
RE: cu mare placere |
|
Sunday, 29 nov 2009 19:46
[#]
cloud
Cine are părinti, pe pământ nu în gând Mai aude si-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminti, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinti. Ce părinti? Niste oameni ce nu mai au loc De atâtia copii si de-atât nenoroc Niste cruci, încă vii, respirând tot mai greu, Sunt părintii acestia ce oftează mereu. Ce părinti? Niste oameni, acolo si ei, Care stiu dureros ce e suta de lei. De sunt tineri sau nu, după actele lor, Nu conteaza deloc, ei albiră de dor Să le fie copilul c-o treaptă mai domn, Câtă muncă în plus, si ce chin, cât nesomn! Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla, Eu îi stiu si îi simt, pătimind undeva. Ne-amintim, si de ei, după lungi săptămâni Fii bătrâni ce suntem, cu părintii bătrâni Dacă lemne si-au luat, dacă oasele-i dor, Dacă nu au murit tristi în casele lor... Între ei si copii e-o prăsilă de câini, Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini. Cine are părinti, pe pământ nu în gând, Mai aude si-n somn ochii lumii plângând. Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii Nu copil de părinti, ci părinte de fii. Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns. Mai avem noi părinti? Mai au dânsii copii? Pe pământul de cruci, numai om să nu fii, Umiliti de nevoi si cu capul plecat, Într-un biet orăsel, într-o zare de sat, Mai asteaptă si-acum, semne de la strămosi Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi, Si ca niste stafii, ies arare la porti Despre noi povestind, ca de mosii lor morti. |
|
Sunday, 29 nov 2009 19:47
[#]
cloud
Cine are părinti, încă nu e pierdut, Cine are părinti are încă trecut. Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci, Unde-avem si noi însine ai nostri copii. Enervanti pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi, Si în genere sunt si nitel pisălogi. Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici, Ba-i nevoie prea mult să le spui si explici, Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal, Te întreabă de stii pe vre-un sef de spital. Nu-i asa că te-apucă o milă de tot, Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot? Că povară îi simti si ei stiu că-i asa Si se uită la tine ca si când te-ar ruga... Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus Pe constiintă povara acestui apus Si pe urmă vom fi foarte liberi sub cer, Se vor împutina cei ce n-au si ne cer. Iar când vom începe si noi a simti Că povară suntem, pentru-ai nostri copii, Si abia într-un trist si departe târziu, Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu, Vom pricepe de ce fiii uită ***ând, Si nu văd nici un ochi de pe lume plângând, Si de ce încă nu e potop pe cuprins, Desi plouă mereu, desi pururi a nins, Desi lumea în care părinti am ajuns De-o vecie-i mereu zguduită de plâns |
|
Sunday, 29 nov 2009 20:15
[#]
BlueHeart
O, mama, dulce mama, din negura de vremi Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutura salcâmii de toamna si de vânt, Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tau... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri iubito, la crestet sa nu-mi plângi; Din teiul sfânt si dulce o ramura sa frângi, La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi; Simti-o-voi odata umbrind mormântul meu... Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar daca împreuna va fi ca sa murim, Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirirm, Mormântul sa ni-l sape la margine de râu, Ne puna-n încaperea aceluiasi sicriu; Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. O, MAMA... (M. Emibnescu) |
|
Thursday, 3 dec 2009 20:37
[#]
al3x3_bv
RE: Emibnescu si Emienscu |
|
Sunday, 29 nov 2009 20:17
[#]
BlueHeart
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari sub ochii mei- căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte. L.Blaga |
|
Sunday, 29 nov 2009 20:17
[#]
BlueHeart
versuri foarte dragi mie...:| |
|
Sunday, 29 nov 2009 22:37
[#]
mitzura
Cand se iubesc doi oameni in tacere, incat destinul ce-ntre ei se-mparte ranind pe unul ,altul e pe moarte, si-n doua inimi caste sta o vrere, si cand, eternizat, un suflet cere din doua trupuri zbor spre cer, departe, cand c-o sageata doua piepturi sparte aprinde-Amor cu tainica putere si cand ei spera cu infrigurare intr-un sfarsit comun si , peste-aceste , iubindu-se nu se iubesc pe sine si cand iubirea lor e mult mai mare decat o mie de iubiri , cum este in stare supararea sa-i dezbine ? |
|
Sunday, 29 nov 2009 22:50
[#]
mitzura
Alte versuri , tot de Michelangelo : De-aproape , de departe , totdeauna cu ochii vad splendoarea ta prea bine, dar nu pot , doamna , sa indrept spre tine un pas macar iar dintre maini nici una . La-nalta frumusetea ta intruna prin ochi gandirea mea curata vine, dar trupul nu, caci patima il tine legat de flacari ce-i hranesc furtuna. |
|
Sunday, 29 nov 2009 22:53
[#]
shok
Autopsia vieţii unui mim A fost un om în spital Unde lucram ca ospătar- Mimant; Şi a plecat, afolat; Medicii au răsuflat, radiant. Patul nu-i încă gol- Au rămas Osemintele inimii, Al sufletului glas domol. Şi mâinile lui, Pe-acum mult prea bătrâne, Nu mai spun poveşti, Nici albe glume- Pentru ei, amare, Pentru mine, câtuşi de puţin murdare. Mimantul nu a fost niciodată mimat; Eu încercam să-l las nedumerit- Nu reuşeam; citindu-i buzele Ştiam că nu-i întrebare La care el, pe-un şerveţel, Nu putea Să nu îmi dea răspuns. Îi aduceam cafeaua bej la prânz- Toată dimineaţa se odihnea, Şi-mi amintesc cum, zâmbit, La 12:03-mi încondeia : « Eu stau în tihna-atâta timp, În locul lui Dumnezeu- Pe El nu-L lasă nimeni liniştit, Uită şi Luna că Pământul nu-i pustiu; Nu există noapte pentru somn acolo, Sus- Singapore-i acum la apus, În Mexic se doarme nespus, Argentina e-n febră, Taxi-uri şi maşini planează-n străzi, Se caută haine prin lăzi, E ora muncii… vai şi-amar- Îşi fac nevoile câini pe trotuar. Oare Dumnezeu nu-i obosit ? Hai, lasă-mă să dorm În locul Lui. » Şi a adormit. |
|
Monday, 30 nov 2009 01:48
[#]
airamb
Opreşte-mă!... Nu mă lăsa Să te sărut, Căci gura mea În clipa-n care îţi sărută gura Îţi soarbe lacomă şi respirarea Cu care-ţi prelungeşti caricatura Pe care bunul Dumnezeu Ţi-a creionat-o după chipul său - Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!... Opreşte-mă!... Nu mă lăsa Se te sărut, Căci gura mea E gura care nu sărută Decât cu sărutarea mută A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte, Pornesc cu tălpile-nainte Şi-n gură cu câte o floare, Culeasă-anume pentru cine moare!... Opreşte-mă!... Nu mă lăsa Să te sărut, Căci gura mea Sărută fără... "va urma". Iar mâine-n zori când voi pleca, În gura mea Cu respirarea ta, Nu-ţi voi lăsa - drept amintire - Decât portretul meu pe poartă, O zi de doliu-n calendar, Nota de plată la dricar Şi... "Veşnica ta pomenire" Pe fundul celor opt pahare De ţuică fiartă, Golite după-nmormântare De cei opt ciocli ce-ţi purtară Coşciugul în spinare. Opreşte-mă!... Nu mă lăsa Să te sărut, Căci gura mea N-a sărutat decât aşa Cum a vrut Ea... Şi tot aşa va săruta mereu, Fiindcă - fatal - nu sărut Eu, Sărută numaï Gura mea... |
|
Thursday, 3 dec 2009 11:09
[#]
cloud
Enigmatici si cuminţi Terminîndu-şi rostul lor Lîngă noi se sting şi mor Dragii noştri, dragi părinţi. Cheamă-i Doamne, înapoi Că şi-aşa au dus-o prost Şi fă-i tineri cum au fost Fă-i mai tineri decît noi. Pentru cei ce ne-au făcut Dă un ordin, dă ceva Sa-i mai poţi întîrzia Să o ia de la-nceput. Au plătit cu viaţa lor Ale fiilor erori Doamne, fă-i nemuritori Pe părinţii care mor. Ia priviţi-i cum se duc Ia priviţi-i cum se sting Lumînări în cuib de cuc Parcă tac şi parcă ning. Plini de boli şi suferinţi Ne întoarcem în pămînt Cît mai sîntem, cît mai sînt, Mîngîiaţi-i pe părinţi. E pămîntul tot mai greu Despărţirea-i tot mai grea Sărut mîna, tatăl meu! Sărut mîna, mama mea! Dar de ce priviţi aşa Fata mea şi fiul meu Eu sînt cel ce va urma Dragii mei mă duc şi eu. Sărut mîna, tatăl meu! Sărut mîna, mama mea! Rămas bun, băiatul meu! Rămas bun, fetita mea! Tatăl meu, băiatul meu, Mama mea, fetïţa mea! |
|
Thursday, 3 dec 2009 11:20
[#]
emilio67
RE: fara suparare - nu e piesa muzicala? - sau merge si aici? |
|
Thursday, 3 dec 2009 11:50
[#]
Efe
RE: Doamne,tu chiar vrei sa ma vezi plangand... |
|
Thursday, 3 dec 2009 11:52
[#]
cloud
RE: nu, te rog.. |
|
Thursday, 3 dec 2009 11:21
[#]
cloud
intai a fost poezia lui Paunescu. ca au vrut unii s-o cante, e altceva. |
|
Thursday, 3 dec 2009 11:23
[#]
cloud
cel putin asa considera cei mai putin copti la minte... |
|
Thursday, 3 dec 2009 11:30
[#]
emilio67
RE: am inteles... |
|
Thursday, 3 dec 2009 11:57
[#]
emilio67
Taci, Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcate În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!... Taci, Să nu-mi deştepţi în suflet tragediile jucate În aplauzele mute ale-ntâielor dureri! Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul, Treci tăcut ca cel ce-şi pune mâinile-n cruciş pe piept, Şi să nu mă chemi pe nume - Să-mi deştepţi din piatră chipul Sfinxului, Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deştept... Ocoleşte-mă cu groază, ca pe-un stârv de om ucis - Nu de oameni, Ci de mâna ne'ntrupatelor dorinţi - Şi pe piatra-mi funerară nu citi poemul scris De nebunul din cetatea plină numai de cumunţi!... Ocoleşte-mă cu groază... Dar opreşte-te deoparte, Să mă poţi privi de-a-ntregul Şi să-mi spui ce vezi... Eu sunt Stropul vinului ce scade prin paharele deşarte Şi romanţa nesfârşită, căci arcuşele s-au frânt! Minulescu |
|
Thursday, 3 dec 2009 12:24
[#]
emilio67
Ca să-ajung la tine, i-am zis calului: - Grăbeşte... Pune-ţi aripi ca în basme Şi te-nalţă până-n nori... Tot mai sus, Tot mai departe - Ca şiragul de cocori Ce pluteşte colo-n zare!... Haide, calule, grăbeşte!... Ca să-ajung până la tine, i-am zis vântului: - Dă-mi mâna Şi târăşte-mă cu tine până unde poţi pătrunde - Până-n zarea-nsângerată unde soarele s-ascunde... Ca s-ajung cât mai degrabă, Haide, vântule, dă-mi mâna!... Ca să-ajung până la tine, i-am zis morţii: - Mergi-nainte Şi coseşte-mi fără milă tot ce-i viu Şi-mi ţine calea... Netezeşte-mi munţii-n zare Şi-umple-mi de cadavre valea Dintre ea şi mine - Haide!... Haide, moarte, mergi-nainte!... Ca să-ajung până la tine, Pentru tine-au obosit Calul, Vântul, Moartea - Toate mi-au făcut pe voie ; Dar... Dintre cutele perdelei, ochii-ţi verzi nu-mi mai răsar, Strunele chitarei-s rupte Şi... romanţa s-a sfârşit! tot Minulescu |
|
Thursday, 3 dec 2009 20:35
[#]
al3x3_bv
Afara ninge linistit Si-n casa arde focul Iar noi pe langa mama stand Demult uitaram jocul... Iar noi pe langa mama stand Demult uitaram jocul... In casa patul e facut Dar cine sa se culce Cand mama spune de Iisus Cu glas duios si dulce Cand mama spune de Iisus Cu glas duios si dulce... Cum S-a nascut Iisus in fan In ieslea cea saraca Iar boii peste ei suflau Caldura ca sa-I faca Iar boii peste ei suflau Caldura ca sa-I faca... Si-au mai venit la El apoi Pastorii de la stana Si ingerii cantau in cor Cu flori de crin in mana Si ingerii cantau in cor Cu flori de mar in mana... ador poezia asta :X |
|
Thursday, 3 dec 2009 23:19
[#]
mitzura
.................................................. ............ Pe-atunci lumea cea citita pentru noi avea fiinta Si din contra , cea aievea , ne parea cu neputinta. Azi abia vedem ce aspra si ce stearpa cale este Cea ce poate sa convie unei inime oneste... Iar in ziua cea de astazi a visa e un pericul, Caci de ai cumva iluzii esti pierdut si esti ridicul. |
|
Friday, 4 dec 2009 11:31
[#]
mitzura
*lumea cea gandita |
|
Saturday, 26 dec 2009 13:08
[#]
rozalia1
Gheorghe Gheorghiu I : Dintre toate-acele ploi Care ploua peste noi, Unii au noroc desigur De trifoi cu patru foi, Poti s-alergi de unul singur Si s-ajungi pe locul doi Ref: Eu sunt nebunul care te iubeste, Eu sunt acel frumos nebun. Si daca toate lumea se-mpotriveste, Eu numai mie ma supun. II : Dragostea este asa, Doi alearga, pe cand ea Pe al treilea il alege Si-l pastraza cat vrea ea Vine altul si culege Ce-a iubit altcineva Ref III : Asteptand adeseori Soarele de dupa nori Unii au de prima oara Drumul presarat cu flori Altii-asteapta intr-o gara Toata viata trenul lor Ref 2 : Eu sunt mereu nebunul ce asteapta Vestirea unor limpezi ploi. Eu sunt nebunul care te iubeste Si care-alearga chiar de ar iesi mereu pe locul doï. |
|
Sunday, 27 dec 2009 20:10
[#]
cloud
De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ti-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? Voiam să pleci, voiam si să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas? |
|
Monday, 8 feb 2010 00:24
[#]
kuliuzar
RE: Ce faci?Le repeti?Vezi 16 mai 2009 , h 01:02! |
|
Sunday, 27 dec 2009 20:18
[#]
Dyenutzzza
George Bacovia - Decor Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar Decor de doliu funerar ... Copacii albi, copacii negri. În parc regretele plâng iar ... Cu pene albe, pene negre o pasăre cu glas amar Străbate parcul secular ... Cu pene albe, pene negre ... În parc fantomele apar ... Si frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Si pene albe, pene negre, Decor de doliu funerar ... În parc ninsoarea cade rar ... |
|
Sunday, 27 dec 2009 20:28
[#]
cloud
Sunt mii de ani de cand ne-am intalnit, si-am pus vanatul nostru la un loc, si-n grota, dupa ce-am aprins un foc- legandu-ne tovarasi, ne-am iubit. Mi-i glasul tau asa de cunoscut, si-n ochii tai e-un soare de demult (de care-ti amintesti ca ne-am temut si ne-nchinam la dansul). Can te ascult, straveche bucurie creste-n mine, si parca toate-au fost, dar le-am uitat si mi le-aduc aminte langa tine. Eu si pe-atuncea-n tine-am cautat iubire, si-am gasit numai durere; sunt mii de ani si pentru totdeauna e blestemul, de n-au avut putere atatea nopti din noi sa faca una. |
|
Monday, 28 dec 2009 09:00
[#]
emilio67
RE: frumos - cine a scris-o ? |
|
Monday, 28 dec 2009 09:07
[#]
cloud
RE: Magda Isanos- Blestem. |
|
Monday, 28 dec 2009 09:09
[#]
emilio67
RE: multam - sa caut si eu |
|
Monday, 28 dec 2009 12:01
[#]
emilio67
Nourii - Nicolae Labis Privesc grăbiţii nouri ce-alunecă pe zări, Topindu-se departe şi revenind întruna. Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări, Ei, fraţii cu dreptatea, cu ziua şi cu luna. Oceane mari de apă pe-a cerului genuni Câteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă, Revarsă altădată şi trăsnet şi furtuni - Rămân aceleaşi totuşi oceane mari de apă. Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi! Centauri, turme, nave, creneluri de redută... Noi îi urâm când grindini revarsă peste noi, Noi îi iubim, cu stropii lor calzi, când ne sărută. |
|
Monday, 28 dec 2009 15:25
[#]
amma
De-abia plecaseşi. te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul cel dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas? |
|
Monday, 28 dec 2009 15:46
[#]
amma
Ar fi prea multe versuri care imi unt dragi si care imi trezesc amintiri frumoase, mai bine sa fie descoperit sufletul incet-incet, nu sa il expun eu aici, e prea usor si nu imi plac deloc lucrurile usoare, imi plac provocarile. Ce frumos era la tine in suflet, Ce placut era la tine gand Numai cel ce simte poate spune asta Iar eu te-am simtit si ti-am patruns in creier Stiu ca si acum mai ai urmele mele in sufletul si in gandul tau Dumnezeu sa iti calauzeasca pasii in departarile pe unde esti, Oricum pentru mine esti aproape chiar si la mii de Kilometri distanta. Vei ramane mereu aproape de sufletul meu. |
|
Monday, 28 dec 2009 17:19
[#]
myself
Si-mi pare asa rau ca se mai poate gasi atata vreme pentru ura, cand viata e de-abia o picatura intre minutul acesta care bate si celalalt... si-mi pare ne-nteles si trist ca nu privim la cer mai des, ca nu culegem flori si nu zambim, noi, care-asa de repede murim. (Magda Isanos) |
|
Wednesday, 30 dec 2009 01:16
[#]
amma
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata... Eu cred c-a fost o scurta nebunie... Dar ce anume-a fost, Ce-am vrut să fie Noi nu vom sti-o poate niciodata... A fost un vis trait pe-un tarm de mare. Un cantec trist, adus din alte tari De niste pasari albe - calatoare Pe-albastrul razvratit al altor mari Un cantec trist, adus de marinarii Sositi din Boston, Norfolk Si New York, Un cantec trist, ce-l canta-ades pescarii Cand pleaca-n larg si nu se mai întorc. Si-a fost refrenul unor triolete Cu care-alt'data un poet din Nord, Pe marginile albului fiord, Cersea iubirea blondelor cochete... A fost un vis, Un vers, O melodie, Ce n-am cantat-o, poate, niciodata... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tu crezi c-a fost iubire-adevarată?... Eu cred c-a fost o scurta nebunie! |
|
Wednesday, 30 dec 2009 01:30
[#]
amma
Daca-ai crezut c-ar fi putut sa fie Ceva mai mult decat ce-a fost, te-ai inselat!... N-a fost decat un inceput de nebunie, De care-ntamplator ne-am vindecat!... N-a fost decat un zbor de triolete Pe care un poet le-a scris in vis, In cinstea celei mai frumoase fete, Si-a-nnebunit de'ndata ce le-a scris!... N-a fost decat ce nu se poate spune Decat cu ochii-nchisi si pe-nnoptat, In ritmul unui inceput de rugaciune Pentru iertarea primului pacat!... N-a fost decat ce-a trebuit sa fie, Si, dac-a fost cu-adevarat ceva, N-a fost decat un strop de vesnicie Desprins dintr-un meschin "et caetera!"... |
|
Monday, 1 feb 2010 07:33
[#]
cloud
Te mariti, si stiu, vei naste prunci, Veti avea camin si alte cele Dar asa frumoasa ca atunci Cand erai stapana vietii mele Nu vei fi tu niciodata Niciodata Anii vor veni mereu siraguri Ca soldatii la cazan flamanzi Din viata ta de miez si faguri N-o sa aiba Moartea nici de pranz Poate doar o simpla, trista, cina Trista cina. Ce batrana, palida si goala Vei ramane peste trei decenii Sangele tau, astazi in rascoala Va fi rece, rece. Doar vedenii Despre tot ce-a fost vei mai avea Mai avea Ca strigoii vor veni la tine Din iubirea noastra ne-ntamplata Gandurile, visele haine. Nu ma vei uita tu niciodata Sufletul cu altul ti-i zadarnic Darnic. |
|
Monday, 1 feb 2010 07:34
[#]
cloud
Sfarsitul a venit fara de veste. Esti fericita? Vad ca porti inel. Am inteles. Voi trage dunga peste Nadejdea inutila. Fa la fel. Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma, Cunosc insemnatatea ei deplin. Stiu, voi aveti in viata alta norma, Eu insa-n fata normei nu ma-nchin. Nu te mai cant in versuri niciodata, In drumul tau mai mult nu am sa ies, Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles. A fost desigur numai o greseala, Putea sa fie mult, nimic n-a fost. In vesnicia mea de plictiseala Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost. Si totusi, totusi, cateva atingeri Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli, Vadeam vazduhul fluturand de ingeri, Lumina-n seara mea de indoieli. Cand degete de Midas am pus magic Pe frageda fiinta ta de lut, Suna in mine murmurul pelagic Al sfintelor creatii de-nceput. Vedeam cum peste vremuri se inalta Statuia ta de aur greu, masiv, Cum serioase veacuri se descalta Si-ngenuncheate randuri submisiv La soclul tau dumnezeisc asteapta Sa le intinzi un zambet linistit Spre sarutare adorata dreapta, ‘Nainte de-a se sterge-n infinit. |
|
Monday, 1 feb 2010 07:35
[#]
cloud
O, de-am fi stat alaturi doar o ora, Ai fi ramas in auriul vis Ca o eterna, roza, aurora De ne-nteles, de nedescris. Ireversibil s-a-ncheiat povestea Si nici nu stiu de ai sa mai citesti Din intamplare randurile-acestea In care-as vrea sa fii ce nu mai esti. N-am sa strivesc eu visul sub picioare, N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag. As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ... Dar nu vreau in noroaie sa ma bag. De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul, Tu vei ramane nufarul de nea Ce-l oglindeste beat de pofte taul, Ce-l tine candid amintirea mea. Vei fi acolo vesnic ne-ntinata, Te voi iubi mereu fara cuvant, Si lumea n-o sa stie niciodata De ce nu pot mai mult femei sa cant. Acolo, sub lumina de mister, Scaldata-n apa visurilor lina, Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer O stea de seara blanda si senina. Si cand viata va fi rea cu tine, Cand au sa te improaste cu noroi, Tu fugi in lumea visului la mine, Vom fi atuncea singuri amandoi. Cu lacrimi voi spala eu orice pata, Cu versuri nemai scrise te magai. In dulcea lor cadenta leganata, Te vei simti ca-n visul cel dintai. Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme) Sa plec de-aicea de la voi curand, Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme, Voi reveni la tine din mormant. Si dac-ar fi sa nu se poata trece Pe veci pecetluitele hotare M-as zbate-ngrozitor in tarna rece, Plangand in noaptea mare, tot mai mare. |
|
Monday, 1 feb 2010 16:02
[#]
Efe
u ştiu c-ai să mă înşeli chiar mâine… Dar fiindcă azi mi te dai toată, Am să te iert- E vechi păcatul Şi nu eşti prima vinovată!… În cinstea ta, Cea mai frumoasă dintre toate fetele ce mint, Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, În pat ţi-am presărat garoafe Şi maci- Tot flori însângerate- Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate, Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt Trei ramuri verzi de lămâiţă Şi-un ram uscat de-Eucalipt. Dar iată, Bate miezul nopţii… E ora când amanţii,-alt’dată, Sorbeau cu-amantele-mpreună otrva binecuvântată… Deci vino, Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul, Înfinge-ţi în priviri Minciuna Şi-n caldul buzei Adevărul Şi spune-mi: Dintre câţi avură norocul să te aibă aşa Câţi au murit Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?… Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine… Dar fiindcă azi mi te dai toată, Am să te iert- E vechi păcatul Şi nu eşti prima vinovată!… De ce nu-ţi cer vorbe-mperecheate de săruturi, Nu-ţi cer să-mi spui Nimic din tot ce-ai spus la alţii, Ci tot ce n-ai spus nimănui. Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit, Nu-ţi cer Nimic din ce poetul palid Cerşeşte-n veci, stingher, Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă Din şirul clipelor la fel, Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel, În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde Şi-n priviri Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri. Şi-aşa, tăcuţi- Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori- Să-ncepem slujba-n miez de noapte Şi mâine s-o sfârşim în zori! |
|
Monday, 1 feb 2010 16:08
[#]
myself
RE: ca bine le mai zicea Minulescu...:D |
|
Monday, 1 feb 2010 16:04
[#]
Efe
Sfarsitul a venit fara de veste. Esti fericita? Vad ca porti inel. Am inteles, voi trage dunga peste Nadejdea inutila. Fa la fel. Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma. Cunosc insemnatatea ei deplin. Stiu, voi aveti in viata alta norma. Eu insa-n fata normei nu ma-nchin. Nu te mai cant in versuri niciodata, Mai mult in drumul tau nu am sa ies. Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles. A fost desigur, numai o greseala. Putea sa fie mult - nimic n-a fost. In vesnicia mea de plictiseala Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost. Si totusi, totusi, cateva atingeri Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli. Vedeam vazduhul fluturand de ingeri, Lumina-n noaptea mea de indoieli. Cand degete de Midas am pus,magic, Pe frageda fiinta-a ta de lut, Simteam in mine murmurul pelagic, Al sfintelor creatii de-nceput. Vedeam cum peste vremuri se inalta Statuia ta de aur greu, masiv, Cum serioase veacuri se descalta Si-ngenunchiate randuri, submisiv, La soclul tau dumnezeiesc asteapta Sa le intinzi cu zambet linistit Spre sarutare adorata dreapta 'Nainte de-a se sterge-n infinit. O,de-am fi stat alaturi doar o ora, Ai fi ramas in auriul vis Ca o eterna, roza, aurora De neinteles, de nedescris. Ireversibil s-a incheiat povestea Si nici nu stiu de ai sa mai citesti Din intamplare randurile-acestea In care as vrea sa fii ce nu mai esti. N-am sa strivesc eu visul sub picioare, N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag. As fi putut sa spun:"Esti ca oricare", Dar nu vreau in noroaie sa ma bag. De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul, Tu vei ramane nufarul de nea Ce-l oglideste beat de pofte taul Ce-l tine, candid, amintirea mea. Vei fi acolo pururi neintinata, Te voi iubi mereu, fara cuvant, Si lumea n-o sa stie niciodata De ce nu pot mai mult femei sa cant. |
|
Monday, 1 feb 2010 16:05
[#]
Efe
Acolo, sub lumina de mister, Scaldata-n apa visurilor, lina, Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer O stea de seara blanda si senina. Iar cand viata va fi rea cu tine, Cand or sa te improaste cu noroi Tu fugi in lumea visului la mine, Vom fi acolo, singuri, amandoi. Cu lacrimi voi spala eu orice pata, Cu versuri nemaiscrise te mangai. In dulcea lor cadenta leganata Te vei simti ca-n visul tau dintai. Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme, Sa plec de-aicea, de la voi, curand, Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme, Voi reveni la tine din mormant. Iar de va fi sa nu se poata trece Pe veci pecetluitele hotare, M-as zbate-ngrozitor in tarna rece, Plangand in noaptea mare, tot maï mare |
|
Monday, 1 feb 2010 16:22
[#]
myself
inceput ai fost…si poate si sfarsit, caci tot ceea ce simt aminte-mi aduce, de tine. fior de placere impletit cu durere se leaga de oricine incearca sa stea langa mine. si ceva din tine ma urmareste profund,insistent,oricat as incerca sa fug de amintire. paraseste-ma,te implor,lasa-ma sa cred, sa ma conving,ca deloc nu mi-e dor de iubire. |
You have read all messages
|
|
Conversations: Culture and religion
Versuri dragi...
Arta si tot ce implica ea