myself

Nu exista superlative în viata,
Nici mai mult, nici mai putin,
Nici mai sus, nici mai jos…
Nu exista cale de mijloc,
Nu exista decât „atât”.
Atât cât poti inspira cu tarie aer în piept,
Pentru a expira mai linistit în tornada vietii.
Atât.

Efe

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.

Efe

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI  sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit.

Efe

Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti  cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Octavian Paler - Avem timp

ImparatuNeast

N-avem puteri si chip de-acum
Sa mai traim cersind mereu,
Ca prea ne schingiuiesc cum vreu
    Stapanii luati din drum!
Sa nu dea Dumnezeu cel sfant
Sa vrem noi sange, nu pamant!
Cand nu vom mai putea rabda,
Cand foamea ne va rascula,
Hristosi sa fiti, nu veti scapa
    Nici in mormant!

George Cosbuc - Noi vrem pamant (ultima strofa)
..dupa parerea mea este cea mai frumoasa strofa de incheiere din lirica romaneasca..

cloud

Mult ingerul meu l-am tinut cu sila,
si-n bratele mele obosise tare,
el se facu mic iar eu m-am facut mare,
si deodata eu am fost mila
si el doar o ruga tremuratoare.
Atunci cerurile lui inapoi i le-am dat,
el imi lasa ce-i preajma, din preajma disparand,
el invata plutirea, eu viata-am invatat
si ne recunoscuram din nou, incet si bland..

myself

ASTAZI
Astazi pot sa ma plang ca vremea e ploioasa
sau pot sa fiu recunoscator ca iarba e udata pe gratis
Astazi pot sa fiu trist fiindca nu am mai multi bani
sau pot sa fiu bucuros ca sunt incurajat sa imi planific cumparaturile cu intelepciune si sa evit sa fac risipa.
Astazi pot sa ma vaiet din cauza sanatatii mele
sau sa fiu fericit ca traiesc.
Azi pot sa ma lamentez pentru toate lucrurile pe care parintii mei nu mi le-au dat cand am crescut
sau pot sa le fiu recunoscator ca mi-au dat viata.
Azi pot sa plang deoarece trandafirii au tepi
sau pot sa ma bucur ca tepii au trandafiri.
Astazi pot sa deplang lipsa prietenilor
sau pot sa pornesc spre a descoperi noi relatii.
Astazi pot sa fiu trist fiindca trebuie sa merg la serviciu
sau pot sa strig de bucurie ca am un loc de munca.
Astazi pot sa ma plang sa trebuie sa merg la scoala
ori sa-mi deschid mintea spre a mi-o imbogati cu noi cunostinte.
Azi pot bombani dezamagit ca am de lucru pe langa casa
ori pot sa fiu recunoscator ca Domnul mi-a dat un adapost.
Astazi se intinde inainte-mi asteptand sa fie modelata.
Cum va fi astazi depinde doar de mine.

nikko

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!.

shok

inca o tema la care sa caaaant :D

valent

TRAIASCA REGELE

Traiasca Regele
In pace si onor,
De tara iubitor
Si aparator de tara

Fie Domn
Glorios
Peste noi
Fie'n veci norocos
In razboi.

O Doamne sfinte
Ceresc parinte
Sustine cu a Ta mana
Coroana Romana

Traiasca Patria
Cat soarele ceresc
Rai vesel pamantesc
Cu mare falnic nume.

Fie'n veci ferita
De nevoi,
Fie'n veci locuita
De eroi.

O Doamne sfinte
Ceresc parinte
Intinde a ta mana
Pe tara romana.

Imnul Romaniei Mari.

cloud

- De ce m-ai prins in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!…

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut in tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!…

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

cloud

As vrea cu tine sa ma duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Cand gheata marii clare se desparte
In blocuri plutitoare de cristal.
Desfasurand culorile-i spectrale,
S-ar inalta deasupra noastra ca un fald
Dantela aurorii boreale,
De purpura, de aur si smarald.
Banchiza alba ne-ar asterne-n fata
Covoare de omat imaculat.
Si-n adapostul mic, scobit in gheata,
Am arde-un foc de spirt denaturat.
Din larga-mparatie de zapada,
S-ar aduna fantasticul norod
Al noptilor polare, sa ne vada:
Ursi albi, de vata foce mari, de glod…
Iar cand natura-n soare nou invie
Si cand vazduhul nu mai e opac,
Intr-un bazin de sticla argintie
Ar licari oglinda unui lac.Acolo-n apa-i calma si albastra
M-as duce-n zori de ziua sa ma scald
Si cat ar fi de frig, iubirea noastra
M-ar face sa-mi inchipui ca mi-i cald!

myself

...m-am resemnat, atat a fost sa fie,
   ma uit cum scade soarele-n apus...
   si-astept raspunsuri care n-or sa vie
   la intrebari pe care nu le-am pus...

nikko

De vorbă cu iarna

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal...
Era-mbrăcată ca şi-acum un an,
Cu aceeaşi albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman...

Călătoream spre ţara unde cresc
Smochine, portocale şi lămâi...
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Şi canapeaua roşie de pluş,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuş,
Un vag susur de samovar rusesc...

Şi-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte...
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen şi Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Şi căldură,
Înfriguraţii cer... Literatură...
Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în ţara unde cresc smochine,
Curmale, portocale şi lămâi,
Şi din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Şi m-am întors cu Iarna-n Bucureşti...

O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare eşti,
Ce bună eşti,
Ce caldă eşti!...

ImparatuNeast

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

myself

Sfarsit

Nu trebuie sa imi vorbesti!
Norii albi adunati deasupra lanurilor
mi se aseaza fosnind pe inima.
Nu trebuie sa imi vorbesti...
Cuvintele ni le-am spus in alte timpuri.
Nu-mi datorezi nimic,
asa cum nici lanul, nici norii,
Nu-mi datoreaza nelinistea...

rozalia1

Undeva departe


Undeva, departe
E iubirea mea.
Undeva, acolo
S-a pierdut si ea.
Undeva in noapte
O stea a mai cazut.
Oare cine poate sa m-ajute
Sa pot s-o iau acum de la-nceput ?

Astazi, totul imi pare atat de greu
Da, astazi, imi dau seama ca nu pot sa mai fiu eu.
Sunt atatea zile si-atatea nopti de cand pe lume ratacesc
Fara sa stiu unde merg si de ce mai traiesc.

Undeva, departe
E iubirea mea.
Undeva, acolo
S-a pierdut si ea.
Undeva in noapte
O stea a mai cazut.
Oare cine poate sa m-ajute
Sa pot s-o iau acum de la-nceput ?

Maine, maine este o alta zi
Da, maine, maine poate te voi regasi.
Si-ntr-atatea zile si-atatea nopti iubirea am sa-ti dau
Acum stiu sa te chem, acum stiu ca te vreau

Undeva, departe
E iubirea mea.
Undeva, acolo
S-a pierdut si ea.
Undeva in noapte
O stea a mai cazut.
Oare cine poate sa m-ajute
Sa pot s-o iau acum de la-nceput ?

Undeva, departe
E iubirea mea.
Undeva, acolo
S-a pierdut si ea.
Undeva in noapte
O stea a mai cazut.
Oare cine poate sa m-ajute
Sa pot s-o iau acum de la-nceput ?

nikko

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

kuliuzar

Nu ma-ntreba nimic in noaptea asta
Nici cat e ceasul nici ce ganduri am
Mai bine lasa-ma sa inchid fereastra
Sa nu vad frunzele cum cad din ram.

Fa focul si preumbla-te prin casa fara sa spui nimic, nici un cuvant
Vreau sa ma simt la tine acasa, sa n-aud frunzele cum zboara in vant
Invaluita in straie de culcare aseaza-mi-te alaturea in gand
Si deapana mereu fara incetare, sa n-aud frunzele sub pasi cum gem.

Nu ma-ntreba nimic in noaptea asta
Nici cat e ceasul nici ce ganduri am
Mai bine lasa-ma sa inchid fereastra
Sa nu vad frunzele cum cad din ram.

Fa focul si preumbla-te prin casa fara sa spui nimic, nici un cuvant
Vreau sa ma simt la tine acasa, sa nu simt frunzele cum zboara in vant
Pazeste-ma in calea ta de vasta, urgia toamnei care bantuie
Si nu ma intreba in noaptea asta de ce ma inspaimanta frunzele.

Nu ma-ntreba nimic in noaptea asta
Nici cat e ceasul nici ce ganduri am
Mai bine lasa-ma sa inchid fereastra
Sa nu vad frunzele cum cad dïn ram.

kuliuzar

Scoate-mi pielea de pe mine
poate vrei o amfora,
poate vrei sa bei dulbine
Doamna Verde Camfora.

Poate ca le este sete
ale dumneavoastror plete,
poate ca va sunt uscate
paispele cel de carate.

Poate ca va este talpa
nepupata mult prea alba
si nesupt va este sfarcul
si mult prea putin- prea multul.

Beti din cupa mea de piele
Doamna, numai vinuri grele
Doamna, numai vinuri rosii
Doamna, numai vinuri verzi
Doamna, numai vinuri albe
caci va stau covor sub talpe
si la manuri stau inel,
vana mea va e cercel.

Pana cand si vana mare
care e spanzuratoare,
calda jugulara mea
chiar si ea va e sanda.
Doamna, beti din amfora
Doamna Verde Camfora.

Capie si scabie,
teaca va sunt sabie
care atarnati la soldul
zeului ce doarme-n Nordul
inimii si Precistii,
maica-mii si maica-tii.

nikko

Iarna, cu papuci de gheaţă
Şi cu tâmplele cărunte,
S-a pornit de dimineaţă
Lunecând din vârf de munte.

Cu alai de-mpărăteasă,
Pe drum de mărgăritar,
Se prezintă viforoasă
Rupând foi din calendar.

Cum soseşte ne şi pune
Flori de chiciură pe ramuri
Şi începe să adune
Mici năsucuri pe la geamuri.

În privelişti siderale
Cerne stele hărnicuţă
Şi ne face, colo-n vale,
Neted drum de săniuţă.

emilio67

A.E. Baconsky - Miraj de iarna

Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.

In sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.

Ceturi tarzii - flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.

O, ceas de taina - clipele dispar,
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nenufar
Trecand prin mine, bantuie padurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeste-n jur imensele zapezi.

cloud

Mai tii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umeda, albastra...
În pacea ei înfiorata
Vorbea numai tacerea noastra...

De-atunci atâtea nopti trecura,
Tot nopti cu soapte si cuvinte...
Din câte-alaturi povestiram
Nimic nu-mi mai aduc aminte...

Dar pâna-n clipa de pe urma
Fermecatoare-o sa-mi ramâie
Si-o sa-mi vorbeasca totdeuna
Tacerea ta din noaptea-ntâie...

cloud

Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e causul palmei tale.

Vor trece ani. Si-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fata,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa ma satur niciodata.

Pe-acelasi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la fata.
Si-ntaia brazda-am sa-ti sarut
pe-obrazul insemnat de viata !

Dar daca, in aceeasi zi,
mi-ai da sa beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-as opri
tot la causul palmei tale.

emilio67

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai ***ând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Duhul_Strazii

Come listen to my truest thoughts, my truest feelings
All my peers doing years beyond drug dealing
How many caskets can we witness
Before we see it's hard to live
This life without God, so we must ask forgiveness
Ask mama why i got this urge to die
Witness the tears falling free from my eyes
Before she could reply
Though we were born without a silver spoon
My broken down TV, show cartoons in my living room (hey)
One day I hope to make it
A player in this game
Mama don't cry, long as we try
Maybe things change
Perhaps it's just a fantasy
A life where we don't need no welfare
Shit with our whole family
Maybe it's me that caused it
The fighting and the hurting
In my room crying cause I didn't want to be a burden
Watch mama open up her arms to hug me
And I ain't worried bout a damn thang, with unconditional love

[Chorus: 2x]

In this game the lesson's in your eyes to see
Though things change, the ******'s still inside of me
We must remember that tomorrow comes after the dark
So you will always be in my heart, with unconditional love

[Verse Two:]

Just got the message you've been calling all week
Been out here hustling on these streets, ain't had a chance to speak
But you know, with you and me it's on G
We could never be enemies, cause you been such a good friend to me
Where would I be without my dogs
No wonder why when times get hard
Cause it ain't easy being who we are
Driven by my ambitions, desire higher positions
So I proceed to make Gs, eternally in my mission
Is to be more than just a rap musician
The elevation of today's generation
If could make 'em listen
Prison ain't what we need, no longer stuck in greed
Time to play and strategize, my family's gotta eat
When we make somethin out of nothing
No pleasure in the suffering, neighborhood would be good
If they could cut out all the busting
The liquor and the weed the cussing
Sending love out to my block
The struggle never stops (unconditional love)

[Chorus]

Duhul_Strazii

I'll probably never understand ya ways
With everyday I swear I hear ya
Trying to change your ways while gettin paid at the same time
Just had a baby with the same eyes
Something inside, please let me die these are strange times
How come I never made it
Maybe it's the way the played it in my heart
I knew one day I gotta be a star
My hopes and all my wishes
So many vivid pictures, and all the currency
I'll never even get to see
This fast life soon shatters
Cause after all the lights and screams
Nothing but my dreams matter
Hoping for better days
Maybe a peaceful night, baby don't cry
Cause everythang gonna be alright
Just lay your head on my shoulder
Don't worry bout a thang baby
Girl I'm a soldier (huh)
Never treated me bad, no matter who I was
You still came with that, unconditional love


2Pac - Unconditional Love

simpson

cind arde soarele de mai/ cind vintul iernii geme/ maretul brad, pe-naltul plai/ sta verde-n-orice vreme
cu radacini ca de otel/ si-a sfredelit in stinca/ si an de an, incetinel,/ mai sfredeleste inca
de mult cu blocul de granit/ el s-a facut totuna/ si pe-amindoi, necontenit/ ii zguduie furtuna
si lemn si piatra la un loc/ verdeata-i nentrerupta/ aspira ger, indura foc/ cu trasnetul se lupta
la radacini cu viforul turbat/la cap cu norul rece/ sute de ani neincetat/ el tot asa petrece
de-ar fi sa-i dati in vai adinci/ odihna dezmierdata/ rapindu-i viscole si stinci l-ati omori pe data
cind arde soarele de mai
cind vintul iernii geme
maretul brad pe-naltul plai
sta verde-n orice vreme....

myself

Studiu
Cand cautam cuvinte
In dragi dictionare:
-Amor
-Iubire
-Adorata
Ningea,
Sau florile se ispraveau.
Zburara anii...
Era si vorba
-Simpatie...

myself

Cantec trist

Va bate ceasul cand vei spune:
,,Am obosit sa te iubesc!"
La ceasu'-acela fara nume
Eu voi pleca tacand firesc,
Navigator spre alta lume,
Tocmind tributul ce-l platesc
Iluziei de vesti mai bune...
Nu plange cand tarziu vei spune:
,,As vrea din nou sa te iubesc!"

norbiee

Intr-un loc cunoscut , exilat de lumea rea,
Departe de  flacarea scanteietoare,
Se aprinde o stea.

Steaua doar sta si se uita.
Cu lumina ei indruma cerbul catre trandafir,
Langa lacul din amintiri .

Aproape de lac ei se intalnesc
Si intr-un moment instinctiv,
Se completesc.

Cum Luna trece prin orizont,
In departari se aude un cantec,
Disturband linistea de pantec.

Si atunci m-am trezit,
Iar langa lacul din vis,
Un alt cerb gusta acelasi trandafir.

ImparatuNeast

Corespondenta intre Mihai Eminescu si Titu Maiorescu:

ME: "Capul tau sub clar de luna//Seamana cu-n cap de..."
TM: "Frumoasa poezie, da' ultimu cuvant de ce mi l-ai mancat ?"

Duncan

Woe to You Oh Earth and Sea
for the Devil sends the beast with wrath
because he knows the time is short
Let him who have understanding
reckon the number of the beast
for it is a human number
its number is six hundred and sixty six.

I lived alone
my mind was blank
I needed time to think to get the memories from my mind

What did I see?
Could I believe?
That what I saw that night was real and not just fantasy

Just what I saw
in my old dreams
were they
reflections of my warped mind staring back at me?

'Cause in my dreams
it's always there
the evil face that twists my mind and brings me to despair

rozalia1

Zile trec, mi-e dor de tine
Te vreau inapoi langa mine
Doar o noapte ne mai desparte
Sa fugim cat mai departe
Fugim cat mai departe...

Dincolo de noapte e zi
Dincolo de ploi soarele va rasari
Si va fi langa noi
Cum mi-ai promis..
Dincolo de noapte e zi
Dincolo de nori nimeni nu ne va gasi
Si cerul ne va zambi
Cum mi-ai promis..

Noptile sunt mai blande cu mine
Iar stelele au grija de tine
Mi-au promis ca te aduc langa mine
Mai e o noapte pana maine
Doar o noapte pana maine..

Dincolo de noapte e zi
Dincolo de ploi soarele va rasari
Si va fi langa noi
Cum mi-ai promis..
Dincolo de noapte e zi
Dincolo de nori nimeni nu ne va gasi
Si cerul ne va zambi
Cum mi-ai promis..

Dincolo de noapte e zi
Dincolo de ploi soarele va rasari
Si va fi langa noi
Cum mi-ai promis..
Dincolo de noapte e zi
Dincolo de nori nimeni nu ne va gasi
Si cerul ne va zambi
Cum mi-ai promis..

myself

Sa poti sa crezi, cand unii te inseala,
Sa te ridici, cand altii te doboara,
Sa poti pastra, cand altii vor s-alunge,
Sa razi chiar daca sufletul iti plange,
Si cald ramai, chiar dac-afara ninge...
Aceasta-i arta de-a invinge!

shok

Liceu, - cimitir
Al tineretii mele -
Pedanti profesori
Si examene grele...
Si azi ma-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!

Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Si mintea ma doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

Liceu, - cimitir
Al tineretii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tineretii mele!

amma

Nici ca vei sti vreodat de-a fost sau nu a fost
Atunci, candva, cand sincer am fi vrut
Ca acel ceva sa fie, sa se nasca
Din mult prea chinuita si nesortita noastra ...

Mereu noi fivom noi, asa ca alte dati
Desi nicicand asa ca atunci,
Dar ce-i in noi, in sulfet si in gand
Doar doi nebuni ca noi vor sti sa inteleaga.

Nu-ti cer sa ma-ntelegi,
Nu vreau sa te mai cant
Vreau doar uitarea  sa mai  poata
Sa stearga si sa-nchida ranile adanci.

amma

Nici ca vei sti vreodat de-a fost sau nu a fost
Atunci, candva, cand sincer am fi vrut
Ca acel ceva sa fie, sa se nasca
Din mult prea chinuita si nesortita noastra ...

cloud

Esti singur azi si-mpovarat de tine,
De slava si de visuri despartit,
Dar ai ramas iubitul pentru mine,
Cu cat mai trist, cu-atat mai indragit.

Bei vin mereu, ti-s noptile murdare,
Mai stii daca traiesti cu-adevarat ?
Si ochii-ti verzi cu zvarcoliri de mare
Marturisesc ca pacea n-ai aflat.

Invoca moartea inima-ti nebuna,
Afurisind al soartei pas greoi,
Si vantul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrari si rugi, puhoi

Spre tine iar, cum pot sa viu fierbinte ?
Sub cerul pal, aici, in tara mea,
Stiu doar sa cant si sa-mi aduc aminte,
Tu nici macar atat nu cuteza !

Tristeti sporind, trec zile fara veste ...
Ce rugaciuni de dragul tau sa fac ?
Iubirea mea atat de mare este,
Ca n-ai putut nici tu sa-i vii de hac.

cloud

Valul des mi-ascundea disperarea,
Fata palida, ochii fierbinti...
Cu tristetea-mi imensa ca marea
Am sfarsit prin a-l scoate din minti.

Si s-a dus pe o noapte cu luna –
Gura strînsa-ntr-un strîmbet amar.
Am fugit dupa el ca nebuna,
Sa-l ajung lînga poarta macar.

I-am strigat : «Numai eu sunt de vina.
Am glumit; daca pleci, voi muri!»
Mi-a raspuns cu o voce straina,
Surîzînd: «Vezi ca-i vînt. Vei raci!»

amma

Nu stiu cine sau ce oare a facut asa
Sa dispara fara veste tot ce ne lega
Si pleci si plec si eu.

Imi trec degetele astazi iar prin parul tau
Pentru cea din urma oara si imi pare rau
Ca pleci si plec si eu.

Nu te mai am ne-am pierdut pe undeva
Sau poate crezi in cuvantul altcuiva
Nu te mai am, oare ne-am iubit candva
Sau n-ai fost, nu ai fost a mea?

In furtuni de ganduri uneori te alungam
Si apoi te cautam din nou si te chemam
Si au fost ades si ploi.

Nu te mai am ne-am pierdut pe undeva
Sau poate crezi in cuvantul altcuiva
Nu te mai am, oare ne-am iubit candva
Sau n-ai fost, nu ai fost a mea?

kuliuzar

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...

cloud

Invrăjbire

As vrea sa mor alaturea de tine
si timpla linga timpla ta s-o pun,
ca, ascultindu-ti gindurile bune,
sa stiu daca mai esti si-acuma bun
si fara ascunzis ca mai nainte,
si sa te-ntreb daca-i adevarat
ca nu ma mai iubesti si m-ai uitat.
E lumea rea pe-aicea si ma minte
c-ar fi asa, dar daca te-as vedea,
cu gura, de pe ochi si de pe gura
indepartind oricare vraja rea,
iubirea din taciunele de ura
as reaprinde-o si ne-am recunoaste,
mirindu-ne c-atita invrajbire
in suflet din cuvinte poate naste.
Si-am fi pe urma cum is doua fire
intr-o impletitura, sa nu poata
o umbra intre noi sa se strecoare
si astfel sa-mi intunece c-o pata
surisul care-mi tine loc de soare.

cloud

Murim... ca mâine

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

Adyctin

Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.

Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.


                                                           (Adrian Paunescu)

kuliuzar

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat
Sub un nu ştiu care pat

Mititel cât un cercel
Stă pitit un şoricel
Tremurând bietul de el
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Nici prea mare dar nici mică
Stă pitită o pisică
Tremurând şi ea de frică
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Terminând de ros un os
Şade-un câine zdrenţuros
Tremurând şi el fricos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Fără vreun dinte ros
Şade-un lup foarte nervos
Tremurând şi el vârtos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Cu piedica puştii trasă
Şade o vânătoreasă
Tremurând cu tot cu casă
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară
Într-un nu ştiu care sat
Sub un nu ştiu care pat

Mititel cât un cercel
Stă pitit un şorïcel…

Adyctin

Miraj de iarna

Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.

In sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.

Ceturi tarzii - flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.

O, ceas de taina - clipele dispar,
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nenufar
Trecand prin mine, bantuie padurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeste-n jur imensele zapezi.

A.E. Baconsky

Adyctin

De ce ?

De ce ne naştem oare?... oricum plecăm din viaţă...
De ce ni-s numărate şi orele ce trec?
Prea multe feţe aspre ascunde-a noastră faţă
Şi măsurat ni-i timpul necredincios şi sec

De ce regret trecutul, oricum nu este cale
Să mă abat din drumul cuprins între porunci
Căci scris mi-a fost pe frunte s-o iau direct la vale
Deşi tot urc spre vârfuri luptând chiar şi pe brânci

Din tot ce-am luat cu mine nimic n-are valoare
Iluzii şi speranţe s-au rătăcit pe drum
Şi dacă spus-au unii că fericirea doare
De ce aveau dreptate şi încă au şi-acum?

Să nu te chinui astăzi să înţelegi cuvinte
Căci de înveţi prea multe, vei vrea să ai un rost
Dar vântul veşniciei îţi va aduce-aminte
Că moarte-i după viaţă şi doar un om ai fost...


Mariana Kabbout

maryjan

„Altă chestie
E scoaterea la pensie
Astăzi eşti funcţionar
Însă mâine pensionar.
Poate te interesează
Pensia cum se calculează.
Ei, uite cum se calculează:
Din 35 de ani servici
Care vor fi socotiţi
Scazi primii ani de şcoală
Şi absenţele de boală,
Zilele de sărbătoare,
Orele suplimentare,
Plus un an şi patru luni.
Tragi o linie şi aduni.
Pe urmă împarţi la cinci, apoi
Ce-ţi dă înmulţeşti cu doi,
Scazi anul când te-ai născut,
Adaugi tot ce-ai scăzut
Şi la cifra ce-a ieşit
Pui un zero la sfârşit.
Anii pentru însuraţi
Se vor socoti dublaţi
Adică ani de război
Socotind că-n vremea asta
Te-ai războit cu nevasta.
La totalul obţinut
Pui trei zero la-nceput
Scazi anii de celibat
Ridici restul la pătrat
Şi-astfel într-o primă fază
Afli sumele de bază.
Apoi le extragi la toate
Rădăcinile pătrate
Şi la suma dobândită
Aplici cota cuvenită,
Care nu trebuie să fie
Mai mare de 5 la mie.
Din suma rămasă brută
Scazi 4 şi 8 la sută
Trei la mie la pompieri,
Impozitul pe averi.
Supracota respectivă,
Taxele pentru colivă,
Cinci la sută pentru dric,
Pe urmă nu mai scazi nimic.
Din totalul rezultat
Verşi 2/3 la stat
Şi restul ţi se cuvine
Nu ştiu dacă mă exprim bine!

Adyctin

VIATA CA O CRIZA

E-o criza de viata-n teritoriu,
E totul fara sens si provizoriu,
E criza de idei si de accente,
E mare criza si de sentimente.

E criza generala si de frunze
Caci vantul provizoriu le si tunde,
Iar fara frunze nu vom mai putea
În anotimp de criza a-ntomna.

E criza tot mai mare de-naltimi,
Tot mai jos suntem, cu cat suim,
Pe ochi tot mai extinse cataracte,
E o criza dureroasa de dreptate.

E criza mare de botezuri, nunti,
De trecatori e criza si de punti,
Divorturi se întrec cu cimitire,
E-o criza disperata de iubire.

(Camelia Filip)

Adyctin

Casa Parinteasca

Ascultati-ma, surori, pe mine,
Si voi, fratii mei, ce va sfaditi:
E pacat, nu-i drept si nu e bine
Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toti avem copii si vremea-i grea.
Insa cum sa vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-astepta?!
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde pragul parintesc.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
O vom da si vor schimba lacata
Si vor pune si ferestre noi.
Si trecand pe langa ea vreodata,
Va privi ca la straini la noi.


Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde pragul parintesc.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
Vom pleca si noi candva din viata
Si parintii sus ne-or intreba
Ce mai face casa lor cea draga,
Cine are grija azi de ea.

(Grigore Vieru)

Adyctin

Viata pe un peron

Sa astepti oricat.
Sa astepti orice.
Sa nu-ti amintesti in schimb orice.Nu sunt bune decat amintirile
care te ajuta sa traiesti in prezent.
Sa nu numeri zilele.
Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza
toata viata.
Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra
de a umple golul din care traim.
Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea
este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere
singur.
Daca gandul asta te ajuta,nu ezita sa recunosti ca speri neavand
altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile
faptului ca nu faci nimic.
Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime.Singuratatea
e o barfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
Aminteste-ti ca paradisul a fost,aproape sigur,intr-o grota.

                             (Octavian Paler)

Adyctin

Niciodată, iubito

niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie

si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul…


Lucian Avramescu

Adyctin

Cel din urma vis

O visul meu cel mai slăvit,
Frumos şi cel din urmă,
Aşa cum dulce te-ai ivit
Te stinge şi te curmă.

Căci e demult de când am pus
Inimii mele pază,
Şi-i mult mai mult de când i-am spus
Iubirii să nu crează.

Şi prea târziu să mai aprind
Azi dragostei făclie,
Şi-n mintea mea să mai cuprind
O dulce nebunie.

Destul c-o clipă l-am iubit,
Şi-o clipă i-am dus dorul,
Te stinge vis cum te-ai ivit
Stingându-mi şi amorul.

Veronica Micle

misterra

SI-am vrut, din neputinta, sa ma nasc,
Dar pasarea Phoenix nu a fost de acord cu mine.
Cenusa mai e buna doar
pentru imprastiat in 4 zari,
si curatat fundul oalelor.

emilio67

Nu iubi primavara,
ci înfățișarea
unei anumite flori
în care primăvara s-a inchis;

Nu iubi dragostea,
ci pe ce
în care dragostea
se întruchipează.

emilio67

Cad pradă nopților pustii, și poleite-n gânduri,
da, nopți în care ne-am iubit în mult prea multe rânduri,
din ochi îți strâng mărgăritar, iar dintre poze molii,
de-aș mai primii zile în dar să mai admir magnolii,
iar mai apoi să-mi sfâșii visul, în mici pătrate gri,
să le presar umplând abisul din nopțile pustii !
Cad pradă vie unor gânduri cu iz de amintire,
hrănind cu seva mea Pământul când plâng după iubire,
îmi cresc din piept atunci magnolii, de-un alb imaculat,
pe rest de vis mâncat de molii îți scriu un gând curat !
O floare rară dintre sute va străluci în noapte,
mărgăritar printre redute, ochii te cheamă-n șoapte!
Iubește-mă ultima dată, și uită de orgolii,
sărută-mi lacrima curată sub ploaia de magnolii!

emilio67

Nu credeam…
că o să ajung să urăsc
ceea ce nu cu mult timp în urmă
îmi doream mai mult ca orice…

Nu credeam…
că o să vină vreodată şi vremea
când o să alung din inimă
ceea ce până mai ieri
aşteptam mai mult ca oricine…

Nu credeam…
că o să-mi doresc să dispară
ceea ce până de ***ând
speram să mă învăluie întru totul…

Nu credeam…
că o să ajung să regret că am pătruns
în ceea ce până nu demult
era singurul meu univers…

Şi totuşi…
nu credeam că o să-mi fie atât de dor…

cloud

Din sute de papusi dintr-o vitrina
Pe tine te-am dorit fara astampar
Dar marea poate singura mea vina
A fost ca n-aveam cum sa mi te cumpar.
Duceam mereu prin sparte buzunare
Un gand hoinar si cativa gologani
Si pletele din ce in ce mai rare
Arginul strans in zecile de ani.
Dar ochii mei curati mi te priveau
Cum sa-nteleg si cum as fi crezut
Din trupe de copii ce te doreau
Eram desigur ultimul recrut.
Candva ai disparul ca vanzatorul
Destinul cu maini mari si suflet mic
Te-a dat altui copil cu binisorul
Vanzandu-te pe-o vorba de nimic.
Intors langa vitrina m-am jurat
Sa fiu haiduc parerilor de rau
Si-n funie de versuri te-am legat
De codri vechi ai sufletului meu.
Pe marile tacerii de-o sa plec
Din cauza secreta si haina
Voi lua papusa chipul tau intreg
Privindu-ma de acolo din vitrina.
Tu este secunda ora ziua veacul
Pe drumurile carora descriu
Durerea incurabila si leacul
Copilului batran care ma stiu.

emilio67

Lasă-mă să mă nasc
în liniştea cuvintelor tale surde,
să-ţi gust dulceaţa tăcerii
din zâmbete-ascunse şi crude,
să-ţi sărut tivul gândului nescris
să mă pierd în tăcerea
braţelor tale cu-aromă de vis.

emilio67

Am obosit s-alerg după himere
Ce poartă pe aripi idei de fericire,
Să mă trezesc într-un pustiu
Ce naşte doar pasiuni de mult uitate,
S-adorm cu răsuflări străine
De mintea mea întortocheate…

Am obosit să-ţi văd doar umbra
În întunericul ce nu-i nicicând aievea,
Să cred în basme şi stihii
Ce mult în timp au fost purtate,
Să merg pe cărărui de-un gri final
Ce trec printre hăţişuri afumate…

Am obosit să-ţi caut chipul
Prin locuri ocolite de simţiri,
Să îmi închipui cuvintele în zbor
Ce parcă-n mintea mea-şi au cuiburi,
Să-alerg după atingeri parfumate
De dor şi de durere- n mii de stihuri…

Am obosit să sper la infinitul
Unei îmbrăţisări dintr-un vis smuls,
S-aud doar vocea blând-calină
Ce-apune printre picături de sunet,
S-aştept doar un sărut amar
Ce-ar şterge ani de gârbovit răsunet…
Am obosit…

emilio67

Ştiu că eşti acolo, că ai vrea să mă laşi
Să pătrund în umbra sufletului tău,
Dar… eu nu pot să ajung la tine.
Nu pot, pentru că nu mi-ai deschis.
Mai ştiu că atunci când eşti singur,
mă cauţi dar… nu poţi să mă găseşti.
Nu poţi pentru că cineva acolo te împiedică
să te laşi purtat de adierea nardului
pentru a ajunge la mine.
Ştiu că atunci când vibraţiile nopţii te învăluie,
mă aştepţi dar… te bucuri când nu mai vin.
Mai ştiu că dacă mă găseşti,
vrei să rămân dar…aştepţi să plec.
Ştiu că visezi atunci când ultima sclipire a pleoapei
mă caută printre iluzii.
Şi ştiu că încă mă mai simţi,
Mai simţi freamătul surd al coapsei.
Ştiu că îţi este teamă
să mă atingi la fel ca atunci
când prima licărire de lumină a apus.
Ştiu că atunci când îmi auzi vibraţiile,
încerci dar… nu poţi să te laşi atins.
Ştiu că ai vrea dar te rogi să nu fiu eu
Aceea care te face să tresari.
Ştiu că eşti puternic dar… cu o ultimă atingere te-am învins.
Ştiu că ai vrea să fii aici dar… nu poţi abandona.
Mai ştiu că mă vrei dar nu mă poţi privi.
Ştiu că te vreau dar… nu te pot opri.

Adyctin

Îmi pasă - Adrian Păunescu

Mi-e dor de tine
Şi nu-mi ajung celelalte…
Uite ca un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.

Mi-e dor de tine,
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine.
Mi-e nu ştiu cum,
Mi-e nu ştiu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.

Îmi pasă!

emilio67

Îţi ascult şoaptele rostite-n adieri de vânt,
Ascult fărâmele-ţi de suflet ce plâng uşor
În valuri ce se sparg în picuri de-al meu cânt,
Ascult în drumuri nesfârşite cuvântul plin de dor…

Îţi ascult vorbele plăpânde în vise de iubire,
Ascult al tău suspin în lacrimi de cleştar
Ce unduiesc în ale sale curgeri fire de pieire,
Te-ascult vibrând, cum mângâi sufletu-mi amar.

emilio67

Azi aş vrea să locuiesc
în paginile unei cărţi îngălbenite de vreme,
să respir sensuri ascunse,
să miros aroma cuvintelor scrise
şi să mă încălzesc de gândurile nescrise.
Aş vrea să locuiesc
pe marginea unei file de carte
pierdută în dansul ameţitor
al literelor ce-şi unduiesc codiţele perfecte
zămislind înţelesuri neaşteptate.
Aş vrea să locuiesc
pe prima pagină a unui roman,
în braţele primului rând de poveste
ce ascunde mistere nebănuite
sau pe ultimul rând al unui poem,
în frumuseţea unui cuvânt de iubire…

Adyctin

Singurul lucru care contează

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor…

(Lucian Avramescu)

emilio67

E seara ceasului târziu
Cu limbi tăcute ce se-apasă,
E dor de lună în pustiu
Şi-un trup ce-n marmură se lasă.

E doar povestea unui vis
Şi –o pânză albă de speranţe,
Un ciob pe-un zâmbet nedescris
Cu-o inimă plină de nuanţe.

E doar un pas pe-o clipă
Cu un sărut în bobi de dăruire ,
E răsărit în fulg de-aripă
Şi un poem căzut în nemurire .

E-o lume ce se stinge
Şi-o pleoapă ce coboară lin,
O lacrimă ce se prelinge
În călimara unui dulce chin…

Adyctin

Interdictie

Nici n-ai iesit pe usa cea de perete data,
Si-ncep sa numar ziua cand vei veni din nou,
Ma invelesti cu parul si ma saruti o data,
Si pieri din fata mea cantand ca un ecou.


Iubirea mea-i facuta din griji si asteptare
Sa merg cu tine alaturi imi este interzis.
Stai intr-un turn de aur sclipind in departare,
Si ca s-ajungi la mine tu zbori peste-un abis.


la ora fermecata te-astept cu indoiala,
De-ntarzii simt o spaima, de vii, melancolie,
Mi-e teama de-acea zi in veci catastrofala
Cand nu te va misca a mea thaumaturgie.


Din mine trupul tau nu se va face rodnic,
Putin te strang in brate, mai mult te vad in vis,
Nu-ti voi fi mire sacru, ci pururi un logodnic,
Sa merg cu tine alaturi imi este interzis...
                                                               (G. Calinescu)

bdeedee

(Pur si simplu ador versurile piesei!)

Prieten drag,
Ne cunoastem de-o viata.
De ani si ani
Langa mine te stiu.
Mi-ai dat mereu
Cu-n suras, o povata
Si-n ceasul greu
Mi-ai fost sprijinul viu.
Prieten drag
Ce-mi aperi drumul in tacere
M-ai insotit la fericire si durere.
Te chem din nou
Stand cu gandul de vorba,
La ceas tarziu
Sa ma ierti daca-ti scriu.
Iti amintesti?
Ne intrebam adeseori
Ce e iubirea?
Tu m-ascultai
Si-ti ascultam la randul meu
Destainuirea.
Iubirea, da, e doar un vis indepartat
Prea indepartat
Un vis frumos, chiar prea frumos
Sa poata fi adevarat.
Prieten drag,
Iubirea nu-i asa departe,
De ani si ani
Tacerea noastra ne desparte.
Dar daca tu crezi si acum ca iubirea
E un simplu vis
Sa ma ierti ca ti-am scris...                             (Pompilia Stoian - Prieten drag)

emilio67

Frânturi de clipe
Se isc călăuzitoare,
Între soare şi mare.
Bătăi de aripe
Între tâmplele grele
Mă poartă spre stele.
Senin mă înalţ,
Cu fulgerele-n picioare
Spre-a cerului splendoare.
Îmi pare
Că mă descopăr pe sine
În raze de Soare.
Dar razele-i haine
Mă-nlănţuie,
În lut şi suspine
Şi aceleaşi raze
Pătrund în finit,
Spulberându-l uşor
Transformându-l în mit.
Iar ranile ce dor
Mi le-ncheagă cu vers
Şi cu aripi de Univers.
Ah, dac-aş putea
Cu aripi de cer
Să te străpung, mister!
Dar când te prind
Te-ngropi în plumb,
Sau te-arunci în vid.
Pentru tine sunt,
Pentru tine zbor,
Pentru tine mor,
Mă jertfesc pe altar
Mă cobor amar
În chinuri de iad,
Dar tainic jad
Şlefuit de cer,
Pentru tine trăiesc
Pentru tine, mister!

emilio67

Trei umbre într-o iubire

unu.

într-o iubire
nu mai semeni cu cel dinainte
fluturii din stomac şi tot tacâmul
te fac să uiţi că mai există şi alţi oameni
eventual prieteni
care îţi aşteaptă sufletul
la Hanul Prieteniei
dar nu
inima ta e dată în jumate
în jumătate locuieşti tu
prin cealaltă înaripează Ea şi locuieşte
face curat zilnic
după care pleacă

tu o aştepţi să vină
şi timpul să treacă.



doi.

într-o iubire
gelozia îţi fragmentează celulele sufletului
tu elimini bucăţelele acestea prin pori
jumătatea ta de inimă
încetează să mai bată
că a rămas fără baterii, fără suflet
altădată ticăia asemenea
unui ceasornic

gelozia pregăteşte o crimă şi eşti
de sânge dornic.



trei.

într-o iubire
după un timp nimic nu mai este ca la început
tu cauţi liniştea în munţi
ea îşi expune frumuseţea
pe o plajă la mare
când vă regăsiţi patul acela imens
pare ridicol de mic
şi fiecare gândeşte în sinea sa
că e prea puţin spaţiu pentru amândoi
încet jumătatea ta de inimă
se uneşte cu cealaltă jumătate
redevii întreg

îţi faci planuri de burlăcie
ca un strateg.

emilio67

Sunt aici... online...

Sunt aici.
Cu toate lucrurile înflorind în mine.
Sunt aici online. Am noroc.
In jurul meu aerul vindecă secundele,
soarele doboară nopțile cu un țipăt.P
Pescărușii ciugulesc carnea ruptă a deznădejdii. Am noroc.
Am ajuns aici în secolul tău.
Nu e nevoie decât să apăs pe un buton și totul devine virtual.
De fapt realitatea e asta în care devenim ce vrem noi.
Miroase a liliac de undeva.

Până la urmă am înțeles.
Ne mișcăm mult mai bine de când nu mai avem nevoie de trupuri.
Nu ne doare nimic.
Am devenit încăpători și excesiv de respirabili.
Ne suntem vitali unul altuia.
Inlocuim aerul înlocuim tăcerea cu aceste
cântece vechi irlandeze despre tristețe și onoare.

Să nu-ți fie teamă sunt aici.
Uneori nu poți să mă vezi.
Devin atât de singur încât nu mă vede nimeni.
Dar tu nu vei fi niciodată singura.
Sunt aici... sunt online.

fairplay_7

Stii si tu ca ne vantura vantul
Dupa cum vrea
Uneori nu simt pamantul
Sub talpa mea
Si atunci mi-aduc aminte
Ca am invatat sa simt fara cuvinte

Indra.G

"Învaţă-mă să te iubesc aşa cum ştiu că vrei
Şi-n cupa de cristal să-ţi fiu vin dulce amărui ...
Când pe satinul violet te pierzi în ochii mei
Să mai rãmân,iar tu de pleci ,să-ţi mai şoptesc : rămâi …



Învaţă-mă să te iubesc aşa cum ştii că vreau
Şi nu-mi mai spune că nu-i timp să te iubesc destul
Din neguri înflori-vor azi camelii ce plângeau
De dorul tãu în al meu vis de aşteptări sătul …



Învaţă-mă să fiu sărut şi să te-ating uşor
Când noaptea ţese stropi gingaşi de rouă peste noi
Şi c-un buchet de mângâieri spre tine să cobor
Să fim doar unul cum n-am fost nici chiar când eram doi



Învaţă-mă ... N-am cum să uit .... Fiori adânci mă prind
Când mâna-ţi fină-mprăştie uşor păru-mi rebel ...
Nu-ţi fie teamă , n-am să plec ... doar focul am s-aprind
Şi-apoi , cum tu m-ai învăţat te voi iubi ... la fel ..."

Adyctin

As fi vrut sa postez la tema cu eutanasierea cainilor, dar m-am razgandit... sunt sigura ca as fi avut muuulte replici...


Suflet in lacrimi

Cand sufletul in lacrimi se rasfata
Ca intrun ritual suprem, visez
Ca-mi toarna Domnu’-un strop de rai in viata
Blandetea dintr-un ochi de maidanez.

Daca-I da azi, cumva un pic , de paine,
Chiar  daca tu nimic n-o sa-I mai dai,
Nu uita si-ti va multumi si maine,
Crezandu-te , desi  il minti ca n-ai.

E-al tuturor si-al nimanui el nu e
Dar stie ca noi toti suntem ai lui…
Atata aur, cat sa-i fac statuie
Privindu-i sufletul, pe lume nu-i.

In orice limba i-ai vorbi-ntelege,
De esti roman, afgan, german, chinez.
Da Doamne-al cainilor pe buze-o lege
In dialect umano-maidanez.

Fa-ne pe rand, o zi din viata, caine
Gonit de oameni, de paduchi muscat,
Ca sa vedem ce-nseamna-un strop de paine
Cu ochii blanzi pre indelung visat!

(Dan Rotaru vol. ”Mereu tristetea”)

emilio67

Sarută-mă (Magda Isanos)

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.

emilio67

Mâna ta (Magda Isanos)

Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,
sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ;
eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
cum are obiceiul stapinul, bunaoara.

E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat
pe fruntea mea, sa steie racoroasa,
si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,
eu stiu de esti sau nu esti suparat.

In parul meu ce albe-s degetele miinii tale,
si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par,
dar ard si dor de brate pina la umar goale,
de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei jar.

Stiu orice linie sau vinisoara albastrie
a miinii tale, orisicit de nensemnata,
dupa cum si dinsa pe de rost ma stie
si sa ma uite n-ar mai putea vrodata.

emilio67

As vrea să fiu copac
Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara să-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-mă femeie să fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme să vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe
să
zambesc.

emilio67

Dacă (Elena Liliana Popescu)

Dacă s-ar putea vreodată
Să măsori nemăsuratul,
Să cuprinzi nemărginirea,
Să stai, străbătând neantul,
Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată
Neiubind să fii iubirea,
Nesperând să fii speranţa,
Nevorbind să fii vorbirea,
Negândind să fii gândirea.

Dacă s-ar putea vreodată
Să auzi neauzitul,
Să priveşti în nevăzut
Şi să afli neştiutul,
Ar urma iar începutul?

emilio67

Clipa aceea

Câteva cuvinte, ţi-ai spus,
doar câteva cuvinte, şi ai creat
o întreagă istorie, al cărei prezent
este deja ieri, aşa cum mâine
va fi doar trecutul aceluia
ce-l va lăsa în urmă, pierdut
pentru totdeauna...

Doar un cuvânt, îţi spui,
doar un cuvânt, şi te-apropii
în drumul tău de nebănuitul pas
spre necunoscut, fără să te sperii
de gândul acela care eşti şi nu eşti
tu, de clipa aceea în care poţi să fii
şi eşti...

emilio67

Am înteles (Viorica Sălăjeanu )

Am inteles
Ca nu te pot ajunge;
E-atit amar de drum
In urma ta...
Cand sa te-ajung,
Incet se frange
Si ultima speranta
Ce te cauta...

Si-am inteles
Ca nu ma poti ajunge;
E-atat amar de drum
Si-n urma mea...
Ar trebui sa poti iubi
Si plange
Pentru femeia
Care te-ar avea.

emilio67

Chem vintul
Sa mi se joace-n par,
Inchipuindu-mi
Ca sint degetele tale...
Ca esti mingiiere
Intr-adevar...

emilio67

Când ai nevoie de dragoste (Mircea Cartarescu)

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

emilio67

Orice defectiune sufleteasca
poate fi reparata- striga duhovnicul;
orice anvelopa
poate fi facuta sa nu mai rasufle
- spuse vulcanizatorul;
orice ogor batut de grindina poate fi reisamantat
- spuse fermierul;
pot face din orice cel putin un ce-
-spuse decis reconditionerul;
vacile sunt un bun teren de investitie- spuse
bancherul veterinar
si toti, in afara de primul,
aveau perfecta dreptate

Adyctin

"Mi-am săpat o fântână cu ciutură în suflet
Ca să poţi scoate din mine toate sentimentele,
Să le bei reci şi să-ţi răcoreşti gândurile
Potolind temporar şi setea de iubire
Nemăsurată.
Sunt o fântână care nu va seca niciodată,
Nu mă sperie adâncimea sufletului
Şi nici nu îmi provoacă insomnii
Nisipul ce mi-ar putea afecta
Pânza freatică.
Prăbuşeşti în mine privire înlănţuită cu dorinţă,
Iar eu îţi ofer propria imagine
Reflectată în sufletul meu.
Pentru a-mi proteja puritatea sentimentelor
Mă sleieşti la diferite intervale de timp
Şi îmi cureţi adâncul de toate impurităţile vieţii
Pentru a mă redescoperi
Izvor de trăire lăuntrică pură,
Cu apă proaspătă
Şiroind a dragoste
La colţurile gurii tale…"

emilio67

Rea de plată (George Cosbuc)

Ea vine de la moară;
Şi jos în ulicioară
Punându-şi sacul, iacă
Nu-l poate ridica.
- "Ţi-l duc eu!î - "Cum?î - "Pe plată!
Iar ea, cuminte fată,
Se şi-nvoieşte-ndată.
De ce-ar şi zice ba?

Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumătate
Cer plata, trei săruturi.
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum şi să socoate,
Şi-mi spune câte toate,
Că-s scump, că ea nu poate,
Că prea sunt multe trei!

Cu două se-nvoieşte,
Iar unul mi-l plăteşte,
Cu altul să-mi rămâie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am să-l văd cât veacul!
Şi iată-mă, săracul,
Să-i duc o poştie sacul
P-un singur sărutat!

emilio67

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

Adyctin

Dansăm în ploaie

Am îmbrăcat azi rochia iubirii
Şi-n păr mi-am prins o dulce orhidee,
Ştiam că vii şi-am asteptat cuminte
În parcul de-altădată, pe alee.

Ai apărut şi pe neaşteptate
M-ai sărutat… N-am apucat să-ţi spun
Că inima-mi bătea ca o furtună
Iar gându-mi te striga ca un nebun.

Ce elegant eşti azi, iubitul meu!
Şi în priviri simt dulcea ta iubire…
De mâna mă conduci fără cuvinte
În dansul prea frumos spre nemurire.

Dansăm în ploaie... picături se sting
Pe ale noastre buze-nfierbântate…
Nici nu ne pasă dacă în jur e frig,
Nimic şi nimeni azi nu ne desparte.

Un pas… şi încă unul… M-ai cuprins
În dansul tău... Curată nebunie!
Cad stropi zglobii de ploaie printre noi,
Iar eu mă simt ca niciodată… vie…

În hohote de râs ne-am rătăcit
Printre săruturi dulci facem cărare…
De fericire plin e universul
Ce ne-a-mbrăcat azi dragostea în soare.

Atât de-aproape eşti acum de mine!
Doar hainele prea ude-s între noi,
Iubirii noastre însă nici nu-i pasă
De vor mai fi furtuni sau alte ploi.

Dansăm în ploaie şi-i atât de bine
Să stiu că ai venit şi nu mai pleci
În valsul nostru vom pluti spre stele,
Ne vom iubi acolo sus, în veci...

     (Mariana Kabbout)

emilio67

Vreau tot (Jan Lulu Stern)

Vreau tot , sa stiu ca tot mi-e cunoscut
Cu tot ce-a fost , ce este si va fi
Sa mi se-nsire-n fata , zi cu zi ,
Enigmele de-acum si din trecut .
Vreau Sfinxul sa-si dezlege-al lui secret
Gioconda sa-mi explice-al ei suris
Sa aflu tot ce-a fost in paradis
Cu Eva si Adam sa stau la tabiet
Vreau soare , apa , tunete si ploi
Dar si verdeata , dune ca si stinci
Sa urc cu greu , pe coate si pe brinci ,
Sa am si nestemate-alaturi de noroi
Atunci , poate atunci ,voi intelege viata
Misterul ce se naste ne-ncetat
In ce e pur , curat sau intinat
In zile luminoase sau cind se lasa ceata
Si cind nu va mai fi in fata-mi vreun mister
O voi porni , agale , cintind usor , spre cer .

Adyctin

Las' că trece

"Eram de-o şchioapă, poate chiar de două,
cămaşa de pe mine părea nouă,
şi...ghiozdănaş îmi încropise tata:
m-ai luat de mână: Haide!, mi-ai zis, gata!,
te-aşteaptă şcoala - drumul tău în viaţă!
Şi am pornit, scăldat în dimineaţă,
însă, hăinuţa strâmtă, cenuşie,
îmi risipea treptat din bucurie.
M-ai mângâiat uşor pe tâmpla rece:
Ei, nu-i nimica, mamă, las' că trece!

Când dintr-o creangă ruptă dintr-un soc
mi-am vrut un fluier,
pentru cânt şi joc,
cuţitul mi-a aprins rubin în palmă,
cu mâna ta catifelată, calmă,
cerându-mi plânsului să nu mă-ncerce,
mi-ai dăruit şi leacul: Lasă, trece!

Iar când iubirea a vibrat în strune
şi-a inimii vioară-a prins să sune,
eram c-un cer deasupra altor ceruri:
dar strunele s-au rupt şi din eteruri
au năvălit zăpezi ca să mă-nece:
mi-ai zis şi-atunci: Ei, nu-i nimic, va trece!

Şi au trecut, tot una câte una
m-au rupt de tine anii, ca furtuna,
iar când am vrut să-ţi mai ascult cuvântul,
te înfrăţiseşi, mamă, cu pământul...


Prin ierburile-nfipte-n lutul rece,
strecoară vântul şoaptă: Las' că trece!..."

cloud

De nu ma poti iubi frumoaso, -
Caci altul ti-e stapan pe veci -
De ce, cand te-ntalnesc in cale
O clipa – ochii nu ti-i pleci ?

De nu ma poti iubi, frumoaso,
Intoarce-ti ochii de la mine ;
Tu stii ispita ce se-ascunde
In fundul apelor senine ;

In prefacuta-mi nepasare,
In genele mereu plecate,
Tu nu-ntelegi marturisirea
Iubirii mele zbuciumate?

De nu ma poti iubi, femeie,
Intoarce-ti ochii – caci ma tem
Sa nu le-ntunece lumina
Intaiul dragostei blestem !…

cloud

Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai placut,
Ca eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
Ti-am fost draga, stiu eu bine,
Dar, sa-mi spui, tu te-ai temut.
Si eu toate le-am facut,
Ca sa poti sa-mi spui odata,
Sa ma-ntrebi: -" Ma vrei tu, fata?"
Si plangeam de suparata
Ca tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Zici ca-s mandra si n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde stii? In cale
Ti-am umblat si-n deal, si-n vale,
Si-orisiunde te-am stiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
Sa ma-nprietenesc cu tine;
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
Si plangea durerea-n mine
Ca tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Am fost rea si n-as fi vrut
Sa te las, ca alta fata,
Sa ma strangi tu sarutata?
Dar m-ai intrebat vreodata?
Ma-nvingea sa te sarut
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chiar catam cu viclenie
Sa te fac sa-ntrebi, si mie
Mi-a fost luni intregi manie
Ca tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Zici ca de m-ai fi cerut
Mamei tale nora-n casa,
N-as fi vrut sa merg? E, lasa!
Ca de-o fata cui ii pasa
Nu se ia dupa parut!
De-ntrebai, ai fi vazut!
Tu sa fi-nceput iubitul,
Ca-i faceam eu ispravitul
Tu cu painea si cutitul
Mori flamand, nepriceput!

cloud

Sa nu te-ndragostesti de mine...
de toate, toamna-i vinovata
ca-si picura prin stropii grei
un galben cum n-a fost vreodata!

Sa nu te-ndragostesti de mine...
n-ai sa ma poti tine in frau,
ma-mprastii ca o adiere,
ma pierd ca macii-n lan de grau!

Sa nu te-ndragostesti de mine...
eu voi pleca cu primul tren
condus de vantul ce ma duce
din raiul tau, intr-un infern!

Sa nu te-ndragostestesti de mine...
dar ce tot spun ?...mi-e drag ca-mi esti..
si nu-mi doresc mai mult pe lume
decat sa stiu ca ma iubesti...

cloud

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv

ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi

lydyya

Marturisire....

Mi-aş dori să ard pe un rug
Dar numai dacă respectivul instrument de tortură
Ai fi tu…
Îmi imaginez braţele tale – vâlvătăi incandescente –
Şi recunosc că m-aş îndrepta către eşafodul improvizat
Cu zâmbetul pe buze.
Dacă ţi se pare că exagerez – fiindcă, spui tu, nimeni nu trebuie să îşi dea viaţa pentru o iubire
Sau pentru iluzia unei iubiri –
Atunci pot să te informez cu toată seriozitatea
Că aş înota printr-o mare cu rechini agresivi
Pentru a ajunge să dezmierd nisipul unei plaje
Călcată de picioarele tale…
Citesc în ochii tăi că această declaraţie a mea
A fost considerată tot un inutil exces de sentimentalism…

Şi atunci, pentru a elimina orice urmă de suspiciune,
Mărturisesc că aş rămâne nedormita o veşnicie
Numai pentru a te veghea în momentele în care visezi
Şi te răsuceşti de pe o parte pe cealaltă
În încercarea de a îmbrăţişa cât mai strâns visele frumoase…
Zâmbetul tău rămâne sceptic,
Ceea ce mă determină să completez declaraţia mea
Şi să afirm cu simţ de răspundere
Că m-aş duce la capătul lumii pentru tine,
Din dorinţa de a-ţi aduce un pumn de pământ
De la graniţa dintre real şi ireal…
Mă cuprinzi în braţe, mă săruţi
Şi îmi şopteşti că nici nu e un drum prea lung
Până la capăt de lume,
Dar numai cu condiţia să mergem amândoi,
Ţinându-ne de mână…

lydyya

Colectionari de nopti...

Nopţile noastre
Sunt cele mai lungi nopţi,
Delimitate la un capăt
De patima crescândă a preludiului
Trăit la puterea a doua,
Iar la celălalt de prăbuşirea comună
În prăpastia adâncă a simţurilor
Care savurează oboseala iubirii
Şi îşi trag sufletul
Spre a erupe năvalnic încă o dată...
Atunci când sunt cu tine
Regret absenţa nopţilor polare
Şi îmi imaginez cum aş depune ţurţure de gheaţă
Pe trupul tău,
Oferindu-l pradă topirii instantanee...
Nopţile noastre nu au nume.
Ele sunt decupate din caruselul vremurilor
Pe care le trăim
Şi devin tablouri valoroase
Ascunse pentru totdeauna altor priviri...
Noi suntem colecţionari de noapte, iubito,
Dar nu vom scoate niciodată la licitaţie
Operele de artă
Extrase cu mâini furibunde
Din propriile trupuri.
Le păstrăm încuiate în gânduri
Şi le privim încântaţi
Atunci când lăsăm picăturile de dragoste
Să răcorească nopţile fierbinţi...

lydyya

♥Au venit savanţii lumii să întrebe ce reţetă
Inventăm de-o vreme-ncoace şi cum facem de trăim
Într-o lume care-şi joacă piesa ei de operetă
Fără să ne deranjeze când zâmbim şi ne iubim… ♥

♥Ni s-au dat chestionare ca să scriem cu detalii
Dacă suntem sănătoşi, dacă mai avem nevoie
De evenimente triste, de-ndoieli, de funeralii
Sau de arca regăsită a unui celebru Noe…♥

♥Vin reporterii cu faimă, apăsaţi de microfoane,
Ne pun întrebări diverse despre sentimentul pur,
Renegăm cotidian animozităţi şi toane,
Suntem pete de lumină în acest decor obscur…♥

♥Nu mă doare decât vina că nu te-am ştiut de-o viaţă
Şi m-am irosit prin vorbe, aşteptându-te să vii,
Unii mă credeau un geniu, alţii îmi ziceau paiaţă
Şi îmi înecam tristeţea construind din noapte zi…♥

♥Ni se spune că-i degeaba, că-i târziu sau că-i devreme,
Că mileniul ăsta rece ne-a pus semnul interzis
Sau că pentru un dezastru sigur încă mai e vreme,
Uite-aşa devii proscris, uite-aşa devin proscrisă…♥

♥Te iubesc cu încântare printre întrebări confuze,
Printre atâtea ţinte false ce ni se plantează-n drum,
Insistenţele perverse reuşesc să mă amuze,
Iar întreaga nebunie capătă destin de fum…♥

♥Hai să completăm o foaie, să le dăm apă la moară
Celor care pun iubirea pe perete de muzeu,
Să semnăm cu dor şi poftă, cu-n sărut care să-i doară
Şi să părăsim decorul împreună, tu şi eu…♥

lydyya

Declaratie....

Am să rup în mâini o lume şi-am să-ţi fac o lume nouă,
Ca să poţi trăi, iubite, aşa cum visezi şi spui,
Ne vom împărţi, probabil, şi tăcerea pe din două,
Fără să mai dăm bineţe sau impozit nimănui…
Nu mai are niciun farmec traiul saturat de rele,
Nu mai vreau să fim actorii veşnic scoşi de pe afiş,
Lasă-te purtat astăzi pe iluziile mele,
Hai să-nchidem telefoane şi s-o ştergem pe furiş…
Că m-am plictisit de reguli e-o banală constatare,
Tu te-ai plictisit continuu de ipocrizia grea,
Într-o existenţă ternă, doar metafora mă doare,
Peste toată nebunia tu rămâi salvarea mea…
Idioţii şi cretinii ies pe străzi, urlând la lună
Şi se laudă că vine Judecata de Apoi,
Eu privesc la ei cu milă şi-i îmbăt cu mătrăgună,
Ei ridică eşafodul şi ne-aruncă în noroi…

Am primit o înştiinţare de la Banca Mondială:
„Dacă mai doriţi iubire, contractaţi un împrumut!”
Dar condiţiile-s dure şi dobânda colosală,
Mi-am distrus cartea de credit şi la tine-n gând mă mut.
Am să dau anunţ în presă – „Caut lume cu chirie”,
Poate-am să găsesc, în fine, locul nostru pe pământ,
Un hectar, măcar, iubite, ca să-ţi fac o casă ţie,
Să stau noaptea pe o prispă şi de dragoste să-ţi cânt…
De pe la Salubritate aflu că-i deschis sezonul
Pentru ştergere de vise, pentru ştergere de dor,
Vânzătorii de conştiinţe ies în faţă şi dau tonul,
Şi ne transformăm, iubite, devenind bufonii lor…
Am să rup în mâini o lume, am să trag de ea cu dinţii,
Chiar din trupul tău firav construind o alta-n loc,
Războindu-mă cu Fiscul, războindu-mă cu sfinţii,
Atrăgând, inevitabil, răzbunări şi nenoroc…

lydyya

CAUTAREA SUFLETELOR PERECHE
Doua suflete pereche,
Rataceau prin Univers,
El pe o planeta veche,
Ea pe-o stea scria un vers.

"Unde esti iubirea mea?
Universul e prea mare,
Si eu nu te pot vedea,
Ca sunt orbita de soare!"

El aude versul dulce
Ce il murmura usor,
Chiar cand pleca sa se culce,
Linistit pe-un norisor.

Tresare.Aici iubito!
Paraseste mica stea.
[Fericit ca a gasit-o]
Te astept,dragostea mea!

Dar"geloasa"Noaptea vine,
Cu multi nori si-a-ntunecat,
Calea spre a ei iubire,
Iar el mult a asteptat...