O intrebare similara a fost pusa la un examen de fizica la universitatea din Copenhaga.

Iata raspunsurile succesive oferite de un student:

Raspuns 1
Se masoara lungimea termometrului, se leaga termometrul cu o sfoara si se coboara de pe acoperisul cladirii; inaltimea cladirii = lungimea termometrului + lungimea sforii.
(Studentul a fost dat afara de la examen. Acesta a depus o contestatie care a fost acceptata pentru ca s-a considerat ca intrebarea nu impunea o anumita solutie. Dar cum raspunsul sau nu putea edifica examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite la cursul respectiv, o noua examinare a avut loc).

Raspuns 2
Se arunca termometrul de pe cladire si se masoara timpul pana la impactul cu solul.
Inaltimea cladirii = (g*t²) /2.
(examinatorul solicita o alta solutie)

Raspuns 3
Daca este o zi insorita, se aseaza termometrul pecladire si se masoara umbra de pe sol.
Cunoscand lungimea termometrului si a umbrei, totul se reduce la o simpla problema de asemanare.
(examinatorul solicita o alta solutie)

Raspuns 4
Se leaga termometrul cu o sfoara si este lasat sa oscileze liber la sol si pe cladire.
Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratia gravitationala ("g"), se poate masura inaltimea cladirii in functie de variatia "g".
(examinatorul solicita o alta solutie, si atrage atentia studentului ca este ultima sa sansa)

Raspuns 5
Se poate propune administratorului blocului un targ avantajos: Imi puteti spune in schimbul acestui frumos termometru care aste inaltimea cladirii...?

(Studentul acesta a fost Niels Bohr, singurul absolvent al Universitatii din Copenhaga laureat al premiului Nobel!)