Odată, într-o dimineaţă, un boier a primit următorul răvaş din partea unui haiduc:

„Azi, la asfinţitul soarelui, vei face bine a aduce la hanul părăsit din hotarul târgului 500 de galbeni, puşi într-o pungă, pe care o vei lăsa în cea dintâi odaie a hanului. De nu vei face întocmai, ori de vei vesti potera, plumbii flintei mele te vor ciurui şi foc conacului tău vom da. Din astă clipă, ochi nevăzuţi te vor urmări, aşa că nu căuta a ne înşela“.

Boierul, cam înfricoşat, a pus galbenii în pungă şi, la vremea cuvenită, i-a dus la locul ştiut. Între timp însă, mistuindu-l focul necazului că va păgubi 500 de galbeni, în taină a trimis vorbă poterei să înconjoare pe de departe şi cu mare fereală hanul.

Nici nu s-a întunecat bine şi iată că în faţa hanului opreşte un călăreţ. El sare din şa, aleargă înăuntru şi iese îndată. Încalecă, şi pe aci ţi-e drumul. Potera după el. Călăreţul aleargă cât aleargă dar până la urmă e prins. Nu era altul decât un boier din satul vecin.

Acestea sunt faptele văzute şi cunoscute. Ceea ce nu v-am spus însă e că haiducul a pus totuşi mâna pe cei 500 de galbeni! Ştiţi cum?