Andrei023

200

wmutex

Nu vreau sa critic enuntul problemei, nici pe autor. Asta sigur nu. Dar e interesant cum mintea umana umple "golurile" cu context care, de fapt, nu e explicitat in problema. Asa ca restul comentariului meu se refera mai putin la problema in sine, si mai mult la felul in care cineva pricepe o  problema.

Dar sa explic. Am ajuns la acelasi rezultat cu Andrei023, utilizand ipoteza ca cei 60 de km facuti in a 3-a zi sunt restul de 30% din drum. Dupa care, de amorul artei, am formulat problema in limbajul Prolog. Si n-am primit raspunsul pe care-l asteptam. Mai bine zis, n-am primit nici un raspuns.  De fapt, nicaieri in problema nu se specifica ca drumul a durat 3 zile, ori ca cei 60 de km sunt restul de 30% din drum --- si asta era beleaua programului meu.

Mi-am pus atunci intebarea: de ce am adaugat -- fara sa fie necesar -- ipotezele astea suplimentare? Raspunsul e simplu: fiindca altfel problema e nerezolvabila. Am facut chestia asta instinctual; am adaugat, fara sa bag de seama, date noi in problema doar "ca sa-mi iasa." Spre deosebire de mine, codul Prolog pe care-l scrisesem nu facea nici o presupunere in plus fata de ce era scris in problema.

Daca majoritatea procedeaza la fel, asta arata ca undeva e o belea in analizorul nostru semantic. Discursurile politice, de ex. Cele caracterizate drept "populiste" sunt simple, fiindca promisiunile sunt clare. Celelalte fac uz -- si mi se pare ca fac asta intentionat -- de capacitatea unui om de-a completa "problema" cu contextul propriu, astfel incat enuntul sloganului electoral sa aiba sens. Dar, atunci, ma intreb: ceea ce spune politicianul X are acelasi sens pentru mine ca si pentru alegatorul Y? Faptul ca am gasit acelasi raspuns ca si Andrei023 sugereaza ca da. Insa beleaua e, de fapt, ne-am imaginat amandoi aceeasi problema completa. Politicianul propune problema incompleta, ceea ce-i da libertatea de-a alege alt context decat mine. Dupa care poate sa-mi rada in nas: "te-am facut din vorbe, ba!"

Necroshade

Se da:
d1 = 20% din d = 1/5 d
d2 = 50% din d = 1/2 d
d3 = 60 km
d = ?

Rezolvare:
d = d1 + d2 + d3
d = 1/5 d + 1/2 d + 60
d(1 - 1/5 - 1/2) = 60
3/10 d = 60
d = 60 * 10/3 = 20 * 10 = 200 km


Ma asteptam la ceva mai greu :)))))))

catanedelcu

Pornind de la premisele dialecticii ratiune - simtire Wmutexiene expuse mai sus :))  , analizorul meu semantic ofera si el o interpretare diferita a problemei dar perfect valabila. In  prima zi a facut 20% din drum. A doua zi a facut 50% din ce mai ramasese de parcurs iar in ultima zi , ultimii 60 km.

20%*lungime + 50%( lungime - 20%*lungime) + 60km = lungime         - de aici, dupa calcule,  rezulta ca :

lungime = 150 km   ;)

Acum , si eu inclin ca raspunsul se vrea a fi 200km dar, ca sa-l validez pe acesta si nu pe-al meu  ar trebui sa ma convinga cineva ca interpretarea mea , folosind aceleasi date ale problemei fara sa le denaturez, e gresit. Sau, introducand aici (fortat, cu intentie umoristica) principiile indeterminarii Heisenbergiene , pisica lui Schrodinger si mecanica cuantica, putem spune fara sa gresim ca lungimea drumul este de 150km si 200km in acelasi timp :))

lucius91

198

hidrogen

sa-mi aduc si eu tema la mate?

kint

Wmutex, observatia e ok. Eu m-am sesizat imediat ca nu specifica terminarea drumului dupa cei 60km...
Cineva a arata ca a doua zi poate fi interpretata ca 50% din drumul ramas samd.

Asa ca inapoi la autor: formularea unei probleme nu mai pare asa simpla, nu?