 - Păi, pe la noi in Ardeal domnule dragă, totul are o rânduială …. Mai intâi sunt cireșile, le culegem, le puniem în coșărci, mèrem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasă, numărăm banii, îi împărțâm, îi puniem binie și nie fucem ! - Bravo, bravo ! Și pe urmă ? - Ș-apăi, numa’după , s-or face caisăle… Ș-apăi și pe astea le culèjem, le puniem în coșărci, mèrem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasă, numărăm banii, îi împărțâm, îi puniem binie și nie fucem ! - Ce frumos ! Si altceva ? - Ș-apăi, să fac pruniele! Èlea bèstrițe , mai întâi! S-apăi le culèjem, le-mpărțâm, care die pálincă, care die majun, care die vânzare, și p-èlea die vânzare le puniem în coșărci, mèrem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasă, numărăm banii, îi împărțâm, îi puniem binie și nie fucem ! - Minunaaat! Șiiii ? - Ș-apăi, să fac nucilie… S-atunci… - A, da, știu: culegeți nucile, le puneți în coșărci, mergeți cu ele la târg, le vindeți, veniți acasă, numărați banii, îi împărțiți, îi puneți bine si va fuceti ! - No, no-no-no-noooo ! Nu-i așè, domnule dragă, vez’ că nu știi? Apăi cân’ să fac nucilie, le culèjem, le puniem în coșărci, puniem coșărcile-n pod, nie fucem tătă iarna si numa’ la Paști le vindiem ! |
|